Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Amintiri despre pr. Ferenc Visky

Petcu,TudorPrimit pentru publicare: 20 sept. 2016
Autor: Tudor PETCU
Interviu cu Francisc Visky, fiul pr. Ferenc Visky, unul dintre cei mai importanti martiri crestini din universul concentrationar comunist romanesc.
Publicat: 21 sept.2016
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Amintiri despre pr. Ferenc Visky

 

1.) În primul rând, vă rog să îmi spuneți care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le aveți despre tatăl dvs, pr. FerencVisky.
2.) Care sunt cele mai importante și folositoare sfaturi pe care l-ați primit de la pr. Ferenc Visky?
Cele două întrebări se suprapun în foarte multe aspecte. Îl amintesc ca tată, ca soţ, ca preot… fiecare din aceste “funcţii” a lăsat în urmă amintiri specifice şi sfaturi specifice.
Ca tată a fost deopotrivă ferm şi iubitor. Niciodată nu m-a pedepsit fără să mă facă să înţeleg pentru ce sunt pedepsit. Întodeanuna a urmat iertarea, dragostea, astfel că niciodată nu am simţit stresul pedepsei şi întodeauna am învăţat ceva de pe urma acestei experienţei sintagme  fermitate-dragoste aplicate corespunzător.
Ca soţ, îmi rămâne în minte omul care nu se sfia să-şi exprime dragostea faţă de soţie în care ne includea şi pe noi copii, creând acea unitate, monadă indestructibilă, care este familia.
Ca preot a fost şi preotul familiei, comuniunea de la masă era sfântă. Eram cu toţii împreună şi aveam parte de hrana spirituală dar şi de hrana trupească. În această ordine. Am învăţat, privindu-l în timp ce îş pregătea predica, faptul că pentru acele mesaje minunate pe care le rostea în biserică de pe amvon aveau în spate ore de rugăciuni. Chiar şi pe copii îi ruga să se roage pentru el pentru ca mesajul să fie clar, Cuvântul să-i vorbească. Obişnuia să zică: “amvonul este locul cel mai de jos din Biserică”.
Se ocupa de noi făcînd liste cu cărţi pe care trebuie să la citim, alta cu cele care merită să fie citite cu precizarea că nu poţi citi toate cărţile bune, să asculţi toată muzica bună, să vizionezi toate filmele bune. Aveam liste vu fiecare catogorie ale artelor…

3.) Vă rog să îmi vorbiți și despre experiența pr. Ferenc Visky din închisorile comuniste româneşti, întrucât personalitatea sa este una martirică și merită o atenție deosebită.
Despre aceste experienţe, cel mai bine scrie el însuş în cărţile pe care le-am amintit… Majoritatea disponibile la Koinonia Cluj.

4.) Cum ați descrie moștenirea spirituală pe care a lăsat-o tatăl dvs, pr. Ferenc Visky?
Cel mai important factor care a înflunţat devenire mea este moştenirea “tradiţiei Visky”. Tradiţia fiind şi în cazul nostru narativa contiună a existenţei care are o componentă istorică (istorisire), şi o componentă escatologică adică o promisiune “un cer nou şi pământ nou” (vezi, Apocalipsa). Deci, acea asigurare de a avea şi un… trecut. Începe să trăieşti ca să ai ce povesti…

5.) Aș aprecia foarte mult dacă ați putea aduce în evidenţă și ecumenismul practicat de pr. Ferenc Visky, întrucât acesta a reprezentat o trăsătură importantă a personalității sale.
Ecumenismul lui tata nu a fost unul declarative, de faţadă, manifest, înţeles politic ci a fost unul care avea în vedere “comuniunea sfinţilor” indiferent de zona de provenieţă. Niciodată nu a întrebat pe nimeni din ce comunitate sau relegie vine cel cu care a stat la masă, a citit împreună Cuvântul. L-a respecteat pe Augustin citând mereu în cazuri de divergenţe inclusiv cele teologice: ”…în cele esențiale, unitate; în cele neesențiale, libertate; în toate celelalte, dragoste”…

6.) Care sunt cele mai importante cărți scrise de pr. Ferenc Visky, dar și cărțile scrise despre pr. Ferenc Visky?
Tata nu era un scriitor în sensul classic al cuvântului. Mai degrabă îl pot identifica cu un scrib care “copia” Textul, revelaţia dată de Logos. A scris foarte multe predici, acum în editare sau multe se   transcriu  de pe casete. La insistenţele noastre, a copiilor, s-a apucat să scrie… Prima carte pe care a scris-o, dictândn-o mamei la maşina de scris, a fost o culegere de cugetări ai marilor puritani englezi. O carte de format mic, cât o carte de cântâri de buzunar cu vreo 30 de pagini, cu coperţi tari legată chiar de el… Am recunoscut cartea, integral copiată în dosarul lui de securitate în volumul din anii cinzeci… Apoi , în ordine, cred, a apărut „Egyház és Szenvedés”, 1999, editura Kóinonia, Cluj ( Biserica şi Suferinţa). Apoi în ordine, toate la editura amintită: „Fogoly Vagyok”, 2002, (Sut rob); „Méz a sziklából”, 2003, (Miere din Stâncă); „70 de povestiri despre puşcărie şi prieteni”, 2004, ( versiunea în limba română a cărţii cu titlul: „Fogoly Vagyok”, 2002 ); „Szerelme szorongat”, 2004, ( Dragostea Lui mă constrânge); „Anti”, 2005, (Anton); „Mierea din stâncă”, 2007, (versiunea în limba română a cărţii cu titlul: „Méz a sziklából”, 2003 ).
Despre tata, nu s-a scris nici o carte dedicată în întregime lui. Există totuş foarte multe lucrări, articole de ziare din ţară şi străinătate care-l amintesc, fac referire la el. Un exemplu concludent este şi lucrarea comisiei prezidenţiale pentru condamnarea comunismului coordonată de  Vladimir Tismăneanu, 2006, îl aminteşte nominal. Apoi cartea scisă de mama, Julia Visky, “Három Kereszt”, 2006; “Trei Cruci”, 2006 (versiunea în limba română a cărţii) scrie despre el ca soţ, tată şi preot.
O carte în două limbi scrisă şi editate de mine, îl amitesc împreună cu ceilalţi condamnaţi alătur de el (Grupul cunoscut ca “Bethanişti”): “Bilincseket és Börtönt is”, 1996, (Închisoare chiar şi lanţuri…) editura Multimmedia Arad şi  „Prizionerii speranţei”, 2002, (versiunea în limba română a cărţii: Bilincseket és Börtönt is… ) Editura Koinonia, Cluj şi Strigătul de la Miezul Nopţii, Arad.
Lucrarea lui Aurel Păuna, studentul timişorean care, a citit declaraţia studenţilor cu ocazia revoluţiei din Ungaria, apoi condamnat şi deportat la Lăteşti unde l-am întălnit, a scris „Colonii Penitenciare”, 2004, Koinonia.
Îi mai amintesc pe Nicolae Balotă, Jakab Sándor, Szilágyi Sándor nu în ultimul rând pe Richard Wurmbrandt care au amintit de tata în cărţile lor. Mai trebuie să o amintesc şi pe Smaranda Vulturi care are o operă bogată privind deportările în Bărăgan.

Arad, Francisc VISKY, jr., 12 feb. 2016



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5