Cea mai mare dorință

Victor Istrate, cl. a V-a
10 ianuarie 2022

Pentru mine, zilele încep cu o voce blândă, șoptită, care mă invită să deschid ochii. Încep cu mirosul laptelui cu cacao împrăștiat din ceașca fierbinte. Încep cu ciripitul păsărelelor vesele din cireșul de lângă fereastră. Încep cu razele soarelui care se strecoară printre jaluzele și îmi gâdilă pleoapele. Mai presus, zilele mele încep cu mângâierea mamei prin păr.

• Bună dimineața! Uite ce zi frumoasă. Hai să mergem în parc! Tata a pregătit bicicletele deja…

Îmi place mult bicicleta mea. Are niște roți grozave, este ușoară și merge foarte lin. Câteodată, îmi închipui că suntem cal și călăreț.

• E verde semaforul! Hai să trecem strada!

Am ajuns destul de repede în parc, noi, cei trei călăreți. Parcul este locul în care eu mă simt foarte bine. Este ca o oază de liniște, de fericire, cu verdeață, cu jocuri, cu alți copii. Este ca o insulă în afara timpului.

Îmi amintesc de o perioadă, când eram mai mic, când am fost bolnav și am stat în casă mai multe zile. Simțeam nevoia să dorm, nu mă interesa nimic și mă simțeam obosit ca și cum aș fi avut greutăți mari agățate de mâini și de picioare. Cum să fii fericit cu greutăți? Cum să fii vesel când ai obrajii roșii de febră și te simți singur? Stai în pat și te uiți la ceas numărând secundele una după alta.

Îmi amintesc că mi-am dorit atunci foarte mult ca eu să fiu sănătos și toți cei dragi mie să fie sănătoși.

În parc, când mă uit la iarba verde, la soarele care luminează toată insula cu copii veseli, la părinții mei care joacă badminton, îmi dau seama că dorința mea de atunci se împlinește în fiecare zi.

*  * *

Articol publicat în Revista ,,Don Quijote” a Liceului teoretic bilingv ,,Miguel de Cervantes” București, nr. 1/2022. Profesori coordonatori: Loredana Secri, Anda Tănasă și Laura Tudose.
https://www.liceulcervantes.ro/despre-noi/revista-liceului/