Dan Ursuleanu s-a născut la 6 noiembrie 1942, la Cernăuți și a murit la 2 martie 2013, la București, fiind înmormântat la Cimitirul „Bellu” din Capitală. A fost un apreciat prozator, poet, publicist și jurnalist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. A fost căsătorit cu realizatoarea de emisiuni radiofonice Camelia Stănescu-Ursuleanu și a avut un fiu. Inițial, a lucrat, pentru scurt timp, la revista „Luceafărul”, după care s-a angajat la Redacția Copii-Tineret a Radioteleviziunii Române, unde, vreme de peste două decenii, a realizat emisiunile de radio „Caravana fanteziei”, „Laboratoarele performanței”, „La frontierele cunoașterii” și „Club T”. Timp de șapte ani, a fost detașat la compartimentul TV al aceleiași redacții, unde a semnat emisiunea de tineret „Romantic club” și a prezentat concursurile interjudețene „Cheia orașelor” și „Turneul emblemelor”. Revenind la Radio, a intrat în colectivul redacțional al Programului 3, unde a realizat emisiunile „Extemporal la fantezie”, „Trecem pe recepție”, „Căutătorii de energie”, „Radiobiblioteca SF” (devenită „Exploratorii lumii de mâine”) și „Teatru de divertisment”, precum și rubrica „Exerciții pentru acasă” (redenumită „Logicon”), care a stabilit recordul anual de scrisori primite la redacție – circa 20.000. După anul 1989, a condus Direcția de Relații cu Publicul din cadrul Secretariatului General al Radiodifuziunii Române, a făcut parte din consiliul de administrație al instituției și a fost purtătorul de cuvânt al acesteia. A conceput și înființat postul de radio Antena Bucureștilor (redenumit Radio București și apoi București FM). A creat și condus Redacția Jocuri, Concursuri, Divertisment – Copii și Tineret, unde a realizat emisiuni din seria „Cafeneaua literar-artistică”. A condus emisiunea-concurs pentru rebusiști „Careul de aur”, transmisă la Televiziunea Română. A lucrat la canalul România Cultural, realizând emisiunile „Cap compas” și „Memoria Radioului”. S-a pensionat în anul 2006. Este autorul volumelor „Lupul care a uitat proverbele” (1981), „Umor pe patru roți” (1981), „Comic-voiajor” (1987), „Poveste cu poze și… pozne” (1989), „Dicționar de scrabble” – ediția I (1989), „Dicționar de scrabble” – ediția a II-a (2000), „O legendă a radioului românesc – Programul 3” (2008), „Sustrageri de la asemănare” (2021), „Comedia salvează România” (2022), „Menestreli la Curțile Comediei” (2022), „Câinele în istoria civilizației” (nepublicat) și „Dicționar rebusist de patru litere” – patru volume (needitat). A fost membru de onoare al Societății Române de Science Fiction și Fantasy, membru fondator al asociaţiei „Prietenii lui Panait Istrati din România” și membru onorific al asociaţiei franceze „Les Amis de Panaït Istrati”. A avut ca pasiuni literatura, șahul, filatelia, scrabble-ul și rebusismul și vorbea fluent limbile franceză și italiană.

Cu Dan Ursuleanu, am avut oportunitatea de a fi contemporan și norocul nesperat să-l întâlnesc și să-l cunosc îndeaproape. Îi urmăream nedezlipit de aparatul de radio emisiunile, aveam aceeași profesie, aceleași preocupări, mai ales aceleași pasiuni și aceeași dăruire în patimile noastre până la uitarea de sine. Dan era un mucalit, cu un simț al umorului pe care l-am prețuit poate înaintea tuturor celorlalte calități ale sale; dar, în același timp, era și extrem de implicat și de dedicat în tot ceea ce întreprindea. A inițiat o multitudine de proiecte – unele dintre ele gigantice – și tot ceea ce a început a adâncit până la capăt. A fost un encicloped prin vocație și instrucție, dăruit cu harul sublim al cunoașterii, dar necunoscut decât de foarte puțini în profunzimile sale. Contemporaneitatea lui a trecut foarte ușor pe lângă el, iar firea sa detașată de recunoașterile lumii l-a împiedicat să se facă înțeles și cunoscut pe de-a-ntregul. A fost total indiferent la desăvârșirea lui măcar în eternitate și de aceea mă încearcă sentimentul frustrant că s-a risipit. El a fost revelația mea masculină în anul în care l-am cunoscut și de atunci a rămas bucuria neștearsă de vreme a sufletului meu.

Zilele acestea, am regăsit un caiet uitat de zeci de ani, în care-mi notasem o parte dintre încercările mele rebusiste, pasiune care, alături de scrabble, ne-a mistuit pe amândoi; una dintre aceste străduințe trădează întrucâtva prezența lui continuă în gândurile și preocupările mele. O redau tardiv, fără să-mi mai amintesc dacă am mai apucat să i-o arăt și lui:

Carte de vizită (3, 9; 8)
AUREL ANDRONESCU – TURDA
Se vor afla prin anagramare identitatea unui cunoscut om de radio și profesia sa.
Soluție: DAN URSULEANU; REDACTOR

Noapte bună, Dan! În urma ta, ai lăsat numai lumină…

Florin Bălănescu