• Dan Ursuleanu s-a născut la 6 noiembrie 1942, la Cernăuți (U.R.S.S.) (astăzi, în Ucraina) și a murit la 2 martie 2013, la București, fiind înmormântat în Cimitirul „Bellu” din Capitală. A fost un apreciat prozator, poet, publicist, jurnalist și epigramist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. A fost căsătorit cu realizatoarea de emisiuni radiofonice Camelia Stănescu-Ursuleanu și a avut un fiu. Inițial, a lucrat la revista „Luceafărul” (1965-1966), după care s-a angajat la Redacția Copii-tineret a Radioteleviziunii Române, unde, vreme de peste două decenii, a realizat emisiunile de radio „Caravana fanteziei”, „Laboratoarele performanței”, „La frontierele cunoașterii” și „Club T”. Timp de șapte ani, a fost detașat la compartimentul TV al aceleiași redacții, unde a semnat emisiunea pentru tineret „Romantic club” și a prezentat concursurile interjudețene „Cheia orașelor” și „Turneul emblemelor”. Revenind la Radio, a intrat în colectivul redacțional al Programului 3, unde a realizat emisiunile „Extemporal la fantezie”, „Trecem pe recepție”, „Căutătorii de energie”, „Radiobiblioteca SF” (devenită „Exploratorii lumii de mâine”) și „Teatru de divertisment”, precum și rubrica „Exerciții pentru acasă” (redenumită „Logicon”), care a stabilit recordul anual de scrisori primite la redacție – circa 20.000. După anul 1989, a condus Direcția de Relații cu Publicul din cadrul Secretariatului General al Radiodifuziunii Române, a făcut parte din consiliul de administrație al instituției și a fost purtătorul de cuvânt al acesteia. A conceput și înființat postul de radio Antena Bucureștilor (redenumit Radio București și, apoi, București FM). A creat și condus Redacția Jocuri, concursuri, divertisment, copii și tineret, unde a realizat emisiuni din seria „Cafeneaua literar-artistică”. A condus emisiunea-concurs pentru rebusiști „Careul de aur”, transmisă la Televiziunea Română. A lucrat la canalul România Cultural, realizând emisiunile „Cap compas” și „Memoria Radioului”. A coordonat programele radiofonice de revelion (1997-1998). S-a pensionat în anul 2006. Este autorul volumelor „Lupul care a uitat proverbele” (1981), „Umor pe patru roți” (1981), „Comic-voiajor” (1987), „Dicționar de scrabble (cuvinte din 2, 3 și 4 litere)” (1988, reeditat în 1989 și 2000), „Poveste cu poze și… pozne” (1989), „O legendă a radioului românesc – Programul 3” (2008, reeditat în 2023), „Sustrageri de la asemănare” (2021), „Comedia salvează România” (2022), „Menestreli la Curțile Comediei” (2022), „Câinele în istoria civilizației” (nepublicat) și „Dicționar rebusist (cuvinte din patru litere)”, în patru volume (needitat). A coordonat elaborarea lucrării „Dicționar de scrabble (cuvinte din 7 și 8 litere)”, nepublicată. A fost membru de onoare al Societății Române de Science Fiction și Fantasy, membru fondator al Asociaţiei „Prietenii lui Panait Istrati” din România și membru onorific al Asociaţiei „Les Amis de Panaït Istrati” din Franța. A primit Diploma de excelență a Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1999). A fost pasionat de literatură, șah, filatelie, rebusism și scrabble. Vorbea perfect limba română și fluent limbile franceză și italiană.
•  
• Dan Ursuleanu a fost câștigător al mai multor concursuri de scrabble și promotor al jocului în cadrul rubricii de profil (Logicon), pe care a inițiat-o, realizat-o și prezentat-o pe Programul 3 al Radioteleviziunii Române între anii 1977 și 1990. Despre stadiul și perspectivele acestui joc (devenit sport) în România, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 3 iunie 1989, la Iași.
• – Cum apreciați competiția actuală?
• – E bine că am ajuns să avem un campionat de scrabble; probabil că e susceptibil de îmbunătățiri. Cred că proba de partide libere, cea mai supusă hazardului, ocupă un loc prea mare în programul etapelor de campionat. Din cauza desfășurării a nouă sau chiar zece astfel de partide într-un turneu, zilele de concurs devin extenuante. Campionatul ar trebui să se axeze pe probele în care șansa este exclusă (duplicate și probleme); pentru împătimiții partidei libere (mărturisesc că nu mă exclud din rândul lor), s-ar putea organiza un festival anual, unde să se joace pe săturate, chiar și o săptămână întreagă.
• – Referitor la verbele reflexive, găsiți oportună admiterea gerunziilor și a flexionării participiilor trecute după modelul adjectival?
• – Gerunziul verbelor reflexive se scrie, obligatoriu, cu cratimă, urmată de un pronume reflexiv. Celebru exemplu din DOOM [Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române], „erijând”, este o neatenție de dicționar, care va fi corectată în regulamentul jocului cu forme flexionare. Deci, gerunziul verbelor reflexive se încadrează în categoria cuvintelor compuse și a expresiilor scrise cu cratimă, care nu sunt admise de regulamentul de joc. Cât despre flexionarea participiilor trecute ale verbelor după modelul adjectival, opinia mea este că ar trebui admisă, atât pentru verbele reflexive, cât și chiar pentru cele intranzitive, atâta vreme cât limba le utilizează în aceste forme, având tendința de a reconstitui mereu adjective din verbe. Această tendință evidentă este recunoscută de DEX-supliment [suplimentul Dicționarului explicativ al limbii române], recent apărut, care concede marii majorități a verbelor pe care le inventariază existența adjectivelor corespunzătoare, formate de la participiul trecut.
• – Cum vedeți ieșirea în lume a scrabble-ului?
• – Putem fi liniștiți, se joacă în toată lumea, chiar dacă, purtând pecetea apartenenței la limbă, nu vom avea niciodată o olimpiadă de profil. Dar aceasta e și situația rebusismului – bariera limbilor nu diminuează cu nimic dezvoltarea sa în fiecare țară, cu interesante aspecte de coloratură națională de la caz la caz. Iar experiențele interesante dintr-o țară, atât în scrabble, cât și în rebusism, pot fi adaptate condițiilor specifice ale unei alte limbi.
• – Care va fi viitorul jocului?
• – Neschimbat, ani buni înainte. Dacă unele variante de joc se vor plafona, fără îndoială că vor apărea altele care să readucă scrabble-ului prospețimea dorită. Așa cum a apărut sistemul de joc prin corespondență, invenție românească, care a îmbogățit enorm conținutul jocului, oferind posibilitatea unor analize de mare profunzime și frumusețe.

Florin Bălănescu

Florin Bălănescu