Cornel Chiriac (numele real, Ionel Corneliu Chiriac) s-a născut la 9 mai 1942, în satul Uspenka din comuna cu același nume, plasa Sărata, județul Cetatea Albă, Regatul României (astăzi, în raionul Sărata, regiunea Odesa, Ucraina). A murit la 4 martie 1975, la München (Germania), unde a fost incinerat, cenușa sa fiind înhumată, în luna august a aceluiași an, la Cimitirul „Reînvierea” din București. A fost un cunoscut și apreciat jurnalist, publicist, realizator de emisiuni de radio, producător al unor formații muzicale, disc-jockey, critic și muzician de jazz. Nu a fost căsătorit și nu a avut copii. A absolvit Facultatea de Litere (secția Limba engleză) a Universității din Capitală. A realizat și prezentat emisiunile „Întâlnire cu jazzul”, „Jazz de ieri și de azi”, devenită, ulterior, „Jazz magazin” (1963-1967) și „Metronom” (1967-1969) – la Radiodifuziunea Română, precum și „Metronom”, „Jazz magazin”, „Jazz à la carte” (1969-1975) și alte patru emisiuni de muzică rock – la Radio Europa Liberă. A fost membru fondator al Federației Europene de Jazz, înființată sub egida U.N.E.S.C.O. (1967). La Pitești, a fost întemeiată Societatea de muzică rock ,,Cornel Chiriac” (1990), care a tipărit revista ,,Metronom” (1992-1995). Radio Europa Liberă a editat discul comemorativ „Blânda insurecție a lui Cornel Chiriac” (2005). Mircea Udrescu i-a consacrat volumele „Pagini despre Cornel Chiriac” (2008), „«Metronom» – o emisiune de Cornel Chiriac” (2010) și „«Metronom» ’70. Cornel Chiriac în documentele Securității” (2015), iar Doru Ionescu i-a dedicat lucrarea „Timpul chitarelor. Cornel Chiriac și epoca beat” (2017). La Ploiești, activează Clubul de Jazz „Cornel Chiriac” (din 1995), iar o stradă din Pitești îi poartă numele (din 2012).

Cornel Chiriac a fost idolul unei generații și adversarul neînduplecat al rigorilor regimului comunist. După ce a venit pe lume într-un sat basarabean în care părinții săi primiseră repartiție ca învățători, s-a mutat, împreună cu familia, la Pitești, unde și-a petrecut copilăria și adolescența, a urmat Liceul Nicolae Bălcescu (astăzi, Colegiul Național Ion C. Brătianu) și a absolvit Institutul Pedagogic (secția Filologie). La sfârșitul anilor ’50, a descoperit jazzul ascultând emisiunea Ora jazzului, redactată și prezentată, zilnic, de Willis Conover la Radio Vocea Americii. Își nota conținutul edițiilor în caiete, copia la mână cărți de specialitate și traducea știri, comentarii, cronici și interviuri din reviste poloneze de specialitate. A redactat, manual, revista Jazz Cool, conținând articole scrise sau traduse de el și ilustrate cu fotografii decupate și lipite, pe care a copiat-o de mână în aproximativ 20 de exemplare destinate prietenilor. După ce a ratat admiterea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (în prezent, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică) Ion Luca Caragiale din București, și-a făcut studiile superioare de filologie între anii 1962 și 1966. În anul 1964, a început să susțină prezentări la clubul de jazz de la Casa de Cultură a Studenților Grigore Preoteasa din Capitală, urmate de audiții ale discurilor din colecția proprie. La 4 iulie 1965, a început să colaboreze cu Redacţia de muzică ușoară a Radiodifuziunii Române. În același an, a inițiat imprimări de la cluburi și festivaluri și a organizat fonoteca de jazz a instituției. A scris articole, cronici și studii de specialitate, între care Jazzul – izvoare și semnificații, publicat în revista Secolul XX (1965). A semnat prefața la volumul de memorii Viața mea la New Orleans, de Louis Armstrong „Satchmo” (1966) și a redactat prezentările de pe mapele volumelor 4-7 din Seria Jazz editate de Casa de discuri Electrecord (1967-1969). În a doua jumătate a anilor ’60, a descoperit și promovat celebra formație Phoenix din Timișoara și a sprijinit grupul Sideral din București. La 16 octombrie 1966, a fost angajat la Direcția Muzicală a Radiodifuziunii Române, iar, la 10 iulie 1967, a debutat renumita emisiune de muzică pop, rock, folk și jazz Metronom, pe care a realizat-o împreună cu George Limbășanu. Concomitent, a fost prezent la concerte și festivaluri de gen, pe care le-a lansat, organizat sau jurizat, și a colaborat la emisiuni de televiziune. Ca urmare a repetatelor sale acte de sfidare a cenzurii, emisiunea Metronom a fost suspendată după 17 septembrie 1968. La începutul anului 1969, i-a fost interzisă prezența la microfon, iar, la 26 martie același an, i-a fost desfăcut contractul de muncă. În continuare, s-a implicat în organizarea și mediatizarea Festivalului Național de Jazz de la Ploiești, primul din țară, desfășurat între 4 și 6 aprilie 1969. În aceeași lună, a reușit să părăsească țara, stabilindu-se la München (Germania), unde a fost angajat, în luna mai, ca redactor muzical la Departamentul Românesc al postului Radio Europa Liberă. La 2 iunie 1969, a relansat emisiunea Metronom (câte cinci ediții pe săptămână), în paralel cu două emisiuni de jazz (câte o ediție săptămânală fiecare), toate însumând 325 de minute în șapte zile. În această perioadă, a tradus în limba română opera-rock Jesus Christ Superstar, de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice. Aici, a cunoscut gloria și consacrarea definitivă, dar și singurătatea și sfârșitul, unica lui consolare fiind logodnica sa româncă, Gerlinde „Linda” Schuster. Viața și cariera lui s-au încheiat aproape de miezul unei nopți de martie a anului 1975, când a fost înjunghiat de un tânăr de 17 ani, Mario Gropp, într-o parcare din cartierul artistic münchenez Schwabing. Ca și cum el nu ar fi dispărut, emisiunile sale au continuat să fie reluate între 9 martie și 22 august același an. Pe crucea lui, stă scris: „Generation, make love, not war!” („Tineri, iubiți-vă, nu vă războiți!”), ca un ecou mut al cuvintelor pe care obișnuia să le spună la sfârșitul emisiunilor sale: „Iubiți-vă și fiți cuminți! Al vostru, Cornel Chiriac”.

Florin Bălănescu