ARHIVELE TUDOREI

 ASASINATUL DE LA TUDORA – 4 DECEMBRIE 1893

Comisă la 4 decembrie 1893, în Postul Crăciunului, CRIMA DE LA TUDORA se încadrează perfect între cele două mari răscoale ţărăneşti, din 1888 şi 1907. Fireşte, a făcut valuri în presa centrală şi locală a vremii.

Începem cu un document oficial, anume Raportul Procurorului Tribunalului Judeţului Botoşani către Ministrul Justiţiei – „Vasile a Măriucăi a fost înainte cu 4 ani primar în comuna Tudora, timp de vreo 7 ani; a condus afacerile comunei cu multă destoinicie, însă s-a purtat cu multă violenţă faţă de locuitori; ultimii 4 ani dânsul a servit ca vatav de moşie în serviciul proprietăţii (…), locuitorii din Tudora fiind cunoscuţi ca cei mai răzvrătitori din acest judeţ. Administraţia judeţeană, văzând că în ultimul consiliu comunal nu se poate ajunge la o bună conducere a intereselor localnice, a dizolvat consiliul şi a numit ca preşedinte comisiunii interimare pe Vasile Amăriucăi, singurul care inspira mai multă confienţă pentru o bună administrare. În timpul interimatului său, sătenii din Tudora, pentru vechile resentimente ce aveau în contra-i, dădeau la fiecare moment semne de nemulţumire că dânsul se găseşte în capul comunei şi-l îndemnau de a grăbi cu lucrările alegerilor viitoare. Se mai întâmplă că tot în acest timp sătenii din Tudora se înscriau la cumpărarea pământurilor scoase la vânzare în comuna învecinată «Dolhasca», ocaziune în care deasemenea căutau în contra preşedintelui, pentru că nu le-ar fi eliberat mai urgent certificate de înscriere. În ziua de 4 decembrie, la primărie se găseau toţi funcţionarii comunali, ocupaţi fiecare cu lucrările lor. Locuitorii, în număr destul de însemnat, veneau pe rând la primărie, fie pentru a-şi regula birurile în percepţie, fie pentru alte daraveri, dar cu deosebire veneau să-şi capete certificatele de înscriere, termenul de prezentare la Dolhasca fiind foarte apropiat. Până pe la orele 1-2 funcţionarii au stat în localul primăriei, iar pe la acea oră preşedintele Vasile a Măriucăi a ieşit, din primărie, spre a se duce la mâncare. Locuitorii adunaţi grupuri-grupuri dinaintea primăriei, prin prejur şi pe drum se apropie de dânsul şi încep a-l întreba despre interesele lor. Unii cerându-i cont ce scrisoare a primit de la Dolhasca în chestia pământurilor de vânzare (căci primise o scrisoare de la primarul de Dolhasca cu nişte petiţiuni imprimate), alţii au luat vorba despre alegeri, cerând fixarea termenului mai curând. Vasile a Măriucăi le-a răspuns că până peste 15 zile minimum nu li se poate pune alegerile, răspuns la care locuitorii au mulţumit, având o atitudine respectuoasă. Această discuţie urma pe drumul de la Primărie spre crâşma proprietăţii, la o distanţă una de alta ca de 400 m., când ajunşi cu toţii aproape de această crâşmă, Vasile a Măriucăi, văzând că oamenii s-au mulţumit cu răspunsul său relativ la alegeri, a voit să-i cinstească cu rachiu şi a căutat să intre în tinda unei dugheni, ca să scrie ţidula pentru darea rachiului. Atunci locuitorii care se strânseseră tare în jurul preşedintelui încep a striga că nu le trebuie cinstea lui, că sunt prea mulţumiţi de dânsul şi în acelaşi timp câţiva sar asupra-i, îl târâie în bătăi până în drum şi cu sălbăticie rară îl trântesc la pământ, îl lovesc, care cu ciomegele, care cu picioarele, strivindu-l cu desăvârşire. Martori de aproapi şi de departe spun că aglomeraţia din jurul victimei era de 50 oameni (…) Acest masacru a durat timp ca de o oră(…); funcţionari comunali, perceptori, notar, miliţieni, înspăimântaţi de cele ce se petreceau în vale, au fugit toţi de s-au ascuns în curtea proprietăţii (…) Până târziu seara a durat această teroare…” (Direcţia Generală a Arhivelor Naţionale, Fond Ministerul Justiţiei, Direcţia Judiciară, Dos.1/1893, f.78 şi 81), litera documentului mai menţionând că „nimene neîndrăznind a lua vreo măsură măcar în privinţa cadavrului; în timpul nopţii, asasinii, nemulţumiţiţi cu această faptă, ieşind din nou din crâşme, au mutilat cadavrul, l-au despuiat, dezbrăcat de haine, rupându-le bucăţi şi risipindu-le în toate părţile, până şi pe  acoperămintele caselor şi, legând corpul victimei gol de o fâşie de rufă, l-au spânzurat de o răchită în faţa primăriei, unde a fost găsit la sosirea noastră. Se afirmă că victima a avut asupra sa bani, chitanţe, hârtii de valoare, dar nimic nu s-a găsit nici în rămăşiţele hainelor adunate, nici la locurile dimprejurul teatrului crimei.

La sosirea noastră în localitate am găsit pe locuitori adunaţi în grupuri mari pe strade şi la crâşme şi după ce am luat dispoziţiuni a se închide crâşmele; am adunat pe fruntaşii satului şi pe funcţionarii comunali, din ale căror informaţiuni am aflat numele principalilor criminali, care sunt în număr de zece până acum. Ei mărturisesc faptul, având o atitudine destul de semeaţă şi indică peste 50 de participatori pe care înadins voiesc a-i implica, spre a da crimei lor un aspect mai intim, micşorând astfel responsabilitatea lor. Aceşti principali criminali au fost puşi deja sub mâna justiţiei, rămânând ca cercetările să se continue în cabinetele Tribunalului, spre a se afla autorii morali pe care-i bănuim numai deocamdată, fără a ave indicii suficiente. D-l Jude instructor, după rechiziţiunile noastre, va chema pe toţi cei ce au cunoştinţă în afacere şi numărul lor este destul de mare. / Forţa armată ce ni-a fost pusă la dispoziţie n-a fost întrebuinţată decât pentru aducerea la Primărie a tuturor persoanelor de care am avut necesitate în instrucţiune; astăzi ea a fost retrasă din localitate. / Despre cele ce preced, am onoare Domnule Ministru a Vă raporta, rămânând ca dispoziţiunile ulterioare ce se vor lua să vi le aducem de asemene la cunoştinţă. / Binevoiţi, Vă rog, Domnule Ministru, a primi asigurarea prea distinsei mele consideraţiuni. / Procuror Gh.Neculau (Idem, f.81 v.).

Periodicul local „Voacea Botoşanilor” consemnează că joi, 6 oct. 1894, în faţa Curţii cu Juraţi din Botoşani a venit din nou procesul intentat ţăranilor de la Tudora („Voacea Botoşanilor”, 15 octombrie 1894, p.2).

Apoi, ceva mai târziu, la 17 decembrie 1894, Procurorul General de pe lângă Curtea de Apel din Jassy raportează Ministrului Justiţiei că în asasinatul de la comuna Tudora, săvârşit în ziua de 4 decembrie 1893 asupra lui Vasile a Măriucăi, preşedintele comisiei interimare în acel timp la comuna menţionată, sunt implicaţi Gh.C.Sandu, Neculai Felciuc, Gh. C.Motriuc, V. Dănilă Cuza, Gh. Rujub, D. Humeniuc şi Anghelache Mârjan, care au venit în faţa Curţii cu Juraţi din judeţul Botoşani, în ziua de 15 ale cu rentei. Curtea a condamnat pe Sandu la trei ani, iar pe ceilalţi şase la câte un an corecţie – menţionează Raportul.

Dacă am folosi vechea judecată marxistă, specifică istoriografiei comuniste ante 1989, am putea încadra Asasinatul de la Tudora ca un act revoluţionar, premergător Răscoalei din 1907. Analizând acum, post 1989, evenimentul petrecut atunci, rămânem la convingerea unei crime odioase, abominabile.