Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Artur Enăşescu de Înălţarea Sfintei Cruci, nu numai el…

    ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
    Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

    Artur Enăşescu de Înălţarea Sfintei Cruci, nu numai l…

    Primit pentru publicare: 13 Sept. 2018
    Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
    Publicat: 13 Sept. 2018
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

     

     

          Născut la 12 ianuarie 1889 în satul Marmoniţa, judeţul Dorohoi, Ţinutul Herţa –ocupat la 28 iunie 1940 de URSS – poetul Artur Enăşescu, după ce a participat la războiul pentru întregirea neamului din 1916-1918 şi a fost rănit, după o activitate literară apreciată, a decedat la 4 decembrie 1942.
           La 21 de ani a început să-şi publice poeziile la „Convorbiri literare”, „Luceafărul” şi „Universul literar”.
    Artur Enăşescu este autorul poeziei „Cruce albă de mesteacăn, devenită romanţă şi cântată îndelungată vreme în întreaga ţară, ceea ce nu se mai întâmplă, din păcate, astăzi.
    Legată de sufletul naţiunii române o găsim mai trebuitoare inimilor noastre astăzi, ca oricând. Poate că iubitorii noştri de romanţe şi-o doresc, iar noi o punem la dispoziţia eventualilor interpreţi:

    Cruce albă de mesteacăn,
    Răsărită printre creste,
    Cine te cunoaşte-n lume,
    Cruce fără de poveste?

    Peste braţele-ţi întinse
    Din poiana fără flori,
    Uneori s-apleacă-n noapte
    Cârdurile de corori.

    Şi-n tăcerea nesfârşită
    Sub arcadele de brad,
    Nu s-aude decât plânsul
    Cetinilor care cad.

    Cruce albă de mesteacăn
    Biciuită de furtuni,
    Peste lemnu-ţi gol, doar luna
    Pune albele-i cununi.

    Ca de-o mână nevăzută
    Slovele-ţi se şterg de ploaie;
    Tot mai mult te bate vremea,
    Vânturile te îndoaie…

    Şi ca mâine fulgii iernii
    Te vor prinde-n a lor salbă,
    Şi vei dispărea din lume
    Cruce de mesteacăn albă.

    Sfântul îngropat sub tine
    Cine-l va mai şti de-acum,
    Cruce albă, rătăcită
    Lângă margine de drum?

    Braţele-ţi de vânturi smulse
    Se vor pierde pe poteci,
    Numai brazda de ţărână
    Nu-l va părăsi pe veci.

              Scoasă din repertoriu de regimul comunist, ignorată de ministerul Culturii şi Cultelor, dar şi de rapsozii de tot felul, precum şi de radio şi televiziunea română, „Cruce albă de mesteacăn” se cere revalorificată.
              Este meritul Bisericii că o altă producţie, de aceeaşi sensibilitate, a fost cântată şi este păstrată cu pioşenie, fiind fredonată sărbătoare de sărbătoare de credincioşii noştri”, scriam în Monitorul de Iaşi, 3 decembrie 2002, text republicat în volumul „Cu capul pe umărul meu… Jurnalistică împreună cu cititorii” Editura TipoMoldova, 2005, p.194-195.
    Textul la care mă refeream se numeşte „Cruce sfântă părăsită”, versuri de Paula Seling şi se cântă în bisericile noastre, să ni-l reamintim astăzi de „Inălţarea Sfintei cruci”, sărbătoare a ortodoxiei, 14 septembrie, solfegiindu-l împreună:

     

    CRUCE SFÂNTĂ PĂRĂSITĂ
    LÂNGĂ MARGINE DE DRUM
    COPERIȘUL TĂU SE STRICĂ
    CU CRESTINII DE ACUM
    OAMENII NU SI MAI RIDICĂ
    PĂLĂRIA -N DREPTUL TĂU
    SĂ  SE-NCHINE SI SĂ  ZIC
    DOAMNE FERI- NE DE RĂU
    NIMENI ASTĂ ZI NU MAI VINE
    SĂ  TE ASEZE IAR FRUMOS
    BATE VÂNTUL TE COBOARĂ
    CU ICOANA LUI HRISTOS
    DAR CREDINTA MEA IMI SPUNE
    CĂ MULT NU VA DĂINUI
    PRINTR-O TAINICĂ  MINUNE
    CRUCEA IAR VA DĂINUI.

                             



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5