ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Artur Enăşescu de Înălţarea Sfintei Cruci, nu numai l…

Primit pentru publicare: 13 Sept. 2018
Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 13 Sept. 2018
Editor: Ion ISTRATE

      Născut la 12 ianuarie 1889 în satul Marmoniţa, judeţul Dorohoi, Ţinutul Herţa –ocupat la 28 iunie 1940 de URSS – poetul Artur Enăşescu, după ce a participat la războiul pentru întregirea neamului din 1916-1918 şi a fost rănit, după o activitate literară apreciată, a decedat la 4 decembrie 1942.
       La 21 de ani a început să-şi publice poeziile la „Convorbiri literare”, „Luceafărul” şi „Universul literar”.
Artur Enăşescu este autorul poeziei „Cruce albă de mesteacăn, devenită romanţă şi cântată îndelungată vreme în întreaga ţară, ceea ce nu se mai întâmplă, din păcate, astăzi.
Legată de sufletul naţiunii române o găsim mai trebuitoare inimilor noastre astăzi, ca oricând. Poate că iubitorii noştri de romanţe şi-o doresc, iar noi o punem la dispoziţia eventualilor interpreţi:

Cruce albă de mesteacăn,
Răsărită printre creste,
Cine te cunoaşte-n lume,
Cruce fără de poveste?

Peste braţele-ţi întinse
Din poiana fără flori,
Uneori s-apleacă-n noapte
Cârdurile de corori.

Şi-n tăcerea nesfârşită
Sub arcadele de brad,
Nu s-aude decât plânsul
Cetinilor care cad.

Cruce albă de mesteacăn
Biciuită de furtuni,
Peste lemnu-ţi gol, doar luna
Pune albele-i cununi.

Ca de-o mână nevăzută
Slovele-ţi se şterg de ploaie;
Tot mai mult te bate vremea,
Vânturile te îndoaie…

Şi ca mâine fulgii iernii
Te vor prinde-n a lor salbă,
Şi vei dispărea din lume
Cruce de mesteacăn albă.

Sfântul îngropat sub tine
Cine-l va mai şti de-acum,
Cruce albă, rătăcită
Lângă margine de drum?

Braţele-ţi de vânturi smulse
Se vor pierde pe poteci,
Numai brazda de ţărână
Nu-l va părăsi pe veci.

          Scoasă din repertoriu de regimul comunist, ignorată de ministerul Culturii şi Cultelor, dar şi de rapsozii de tot felul, precum şi de radio şi televiziunea română, „Cruce albă de mesteacăn” se cere revalorificată.
          Este meritul Bisericii că o altă producţie, de aceeaşi sensibilitate, a fost cântată şi este păstrată cu pioşenie, fiind fredonată sărbătoare de sărbătoare de credincioşii noştri”, scriam în Monitorul de Iaşi, 3 decembrie 2002, text republicat în volumul „Cu capul pe umărul meu… Jurnalistică împreună cu cititorii” Editura TipoMoldova, 2005, p.194-195.
Textul la care mă refeream se numeşte „Cruce sfântă părăsită”, versuri de Paula Seling şi se cântă în bisericile noastre, să ni-l reamintim astăzi de „Inălţarea Sfintei cruci”, sărbătoare a ortodoxiei, 14 septembrie, solfegiindu-l împreună:

CRUCE SFÂNTĂ PĂRĂSITĂ
LÂNGĂ MARGINE DE DRUM
COPERIȘUL TĂU SE STRICĂ
CU CRESTINII DE ACUM
OAMENII NU SI MAI RIDICĂ
PĂLĂRIA -N DREPTUL TĂU
SĂ  SE-NCHINE SI SĂ  ZIC
DOAMNE FERI- NE DE RĂU
NIMENI ASTĂ ZI NU MAI VINE
SĂ  TE ASEZE IAR FRUMOS
BATE VÂNTUL TE COBOARĂ
CU ICOANA LUI HRISTOS
DAR CREDINTA MEA IMI SPUNE
CĂ MULT NU VA DĂINUI
PRINTR-O TAINICĂ  MINUNE
CRUCEA IAR VA DĂINUI.