ÎMPĂRAT ŞI ÎMPĂRĂTEASĂ
Autor: Lhana Roma-Nova

Tu, împărat, cel Mare Constantin
al cărui vis a fost de vis,
tu, ascultat-ai sfat divin,
primit-ai semn în somn şi în scris.

Pe cer o luminoasă cruce(s)
ţi-a dat mesaj în a ta limbă:
adică „in hoc signo vinces”…
Printre duşmani Domnul te plimbă!

Prin cruce tu aflat-ai biruinţa
în lupta cu Maxentiu, împărat roman,
precum de la Hristos a fost cerinţa…
Credinţa ta n-a fost în van!

Tu triumfat-ai către cer,
pe Arcul de Triumph din Roma,
cuvinte pică din eter:
„instinctu divinitatis” e… aroma!

Prin inspiraţie divină
pe steag de luptă ai pus crucea
prea sfântă, plină de lumină…
Hristos – printre soldaţi, răscrucea!

Şi toate căile greşite
ajuns-au drepte pân’ la tine
în timpul somnului, mărite,
când Domnul Însuşi te susţine!

Dar cea mai mare bătălie
nu fost-a cu imperii,
ci păgânismul ai învins – se ştie,
ci creştinismul scos-ai din mizerii!

Edictul din Milano a fost şi va rămâne
minunea ce-a adus dreptate…
Creştinilor şi tuturor, stăpâne,
tu… dat-ai drept, legalitate!

Căci arderea cu fierul roşu
şi răstignirea grea, pe cruce,
sunt amintiri în infraroşu
când Crezul spre botez te duce!

Iar tu, Elena împărăteasă,
fostă soţie de general,
lui Constantiu Chlorus nu ai rămas credincioasă,
ci căutat-ai pre Domnul… în astral!

Tot căutând, tot căutându-L
pe cel mai mare General,
pe dealul Golgotei – aflându-L,
trei cruci adus-ai din astral!

Când mort atins-a câte una,
în rugăciune tu ai stat
şi, tot rugându-te întruna,
dintr-un sărut de Cruce… a înviat!

Episcop de Ierusalim, întâiul Macari-e,
în mână ţine Crucea Sfântă,
prea fericiţilor creştini, pe 14 Septembri-e,
Crucea Înălţată… în noi se-mplântă!

Tu… o Biserică zidit-ai
să fie leagăn Sfintei Cruci,
pentru Mormântul Sfânt din Rai
şi pentru a’ noastre prea mici rugi!…
(20.05.2015)