Una dintre cerințele învățământului modern este cea a formării la elevi a deprinderilor de studiu individual și de muncă independentă, a capacității de a gândi creativ, de a soluționa individual sau prin conlucrare multitudinea de probleme cu care se confruntă în anii de școală. La vârsta școlară mică, lectura are un rol hotărâtor în îmbogățirea și dezvoltarea cunoștințelor elevilor, în dezvoltarea imaginației, care mai târziu se va transforma în creație. De aceea, chiar din clasele primare este necesar să motivăm copiii să citească, respectând particularitățile de vârstă și psihice, preferințele lor.

„Citește! Numai citind creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini.” – Mihai Eminescu

Când gustul pentru lectură este format din primii ani de școală, acesta rămâne pentru toată viaţa – o obișnuinţă utilă. Gustul pentru lectură nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă și o strânsă colaborare a factorilor educaţionali – familia și școala, o muncă caracterizată prin răbdare,  perseverență, voință, continuitate, precum și de modelul propriu.  Perioada de formare a gustului pentru citit coincide cu cea când se pun bazele acestuia, în clasele I-IV. În sprijinul elevilor, vine și numărul de 7-8 ore săptămânal de limba română, dintre care una este  din modulul Tainele cărţii care are prospectiva formării cititorului.

Iată de ce, anume  nouă, învățătorilor claselor primare, ne revine rolul cel mai important în cultivarea interesului pentru lectură.
Este evident și dovedit faptul, că astăzi cartea trece printr-o criză profundă în lume. Interesul pentru lectură a scăzut rapid, pe măsură ce calculatorul oferă informații prompte și eficiente într-un timp record. Realitatea zilelor de azi este că elevii noștri nu citesc. Aceasta trebuie să ne îngrijoreze, să ne facă să încercăm să schimbăm cumva lucrurile. Tocmai din acest motiv este necesar să le cultivăm interesul faţă de carte, de lectură.

Obiectivul primordial îl constituie  procesul de sporire a motivaţiei și a preferinţelor pentru lectură examinat din perspectiva aspectelor didactice. Scopul constă în stabilirea unor repere teoretico-metodologice adecvate desfășurării procesului de dezvoltare și sporire a motivaţiei și a preferinţelor pentru lectură, punând accentul pe dezvoltarea vocabularului, îmbogăţirea cunoștinţelor și formarea unui cititor cult.

Subiectul propus este important, în special, pentru învăţământul primar, deoarece, citirea cărţilor contribuie la îmbogăţirea cunoștinţelor elevilor, la formarea unui vocabular bogat, la dezvoltarea exprimării orale și scrise. Ceea ce citesc copiii de mici, se întipărește în memoria lor pentru toată viaţa, influenţându-le astfel personalitatea. Copilul  trebuie îndrumat spre o lectură de calitate, bazată pe texte valoroase din punct de vedere cultural.  Lectura reprezintă o metodă de învăţare, însoţită de formarea unei idei personale și de trăirea unor emoţii legate de mesajul textului citit, este o cale eficientă de asimilare și învăţare, care permite însușirea unui volum de cunoștinţe mai mare decât cel asimilat prin metode expozitive. În timpul lecturii cititorul gândește, compară, apreciază, descoperă și judecă în ce măsură i-a plăcut sau nu cele citite și dacă l-a emoţionat sau nu.

Din analiza literaturii de specialitate și a experienţei didactice , am constatat că motivaţia și preferinţa lecturii se efectuiază prin următoarele aspecte: cognitiv, educativ, formativ.

Aspectul cognitiv: prin lectură elevii își îmbogăţesc cunoștinţele despre lume, despre realitatea cotidiană. Ea determină cunoașterea activă a realităţii.

Aspectul educativ: lectura contribuie esenţial la educarea copiilor în dimensiunile etice și estetice. Ea  educă și disciplinează. În toate cărţile sunt personaje pozitive și negative. Mulţi dintre eroii cărţilor citite devin modele pentru copii, determinându-i să sesizeze binele și răul, contribuie la formarea și orientarea concepţiilor cititorului despre societate, la formarea unei culture generale, complexe și durabile.

Aspectul formativ: lectura are drept consecință formarea și consolidarea deprinderilor de muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei, a capacităţii de exprimare corectă și expresivă. Ea dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni.

În desfășurarea activităţii de învăţătoare, m-am confruntat în lucrul cu elevii cu un interes scăzut pentru lectură. Acest aspect are numeroase efecte negative atât pentru derularea procesului instructiv-educativ, cât și pentru dezvoltarea unei personalităţi armonioase a elevilor, capabilă să răspundă pozitiv cerinţelor sociale. Am concluzionat cu regret, că elevii au vocabularul sărac și sunt incapabili să comunice părerile și impresiile, argumentele  sale personale. Lectura este asemănătoare oricărei alte activităţi practice – în lipsa exerciţiului, nu se dezvoltă nici vocabularul, nici abilitatea de a citi și de a savura universul unei cărţi și, cu atât mai puţin, plăcerea lecturii. Fără a exclude din sursele de lectură calculatorul, mi-am propus o mai bună apropiere a elevului de carte. Consider că motivarea elevilor pentru lectură depinde, în primul rând , de efortul pe care îl face învăţătorul, în dependenţă de punerea în scenă a lecturii în clasă, școală.  Practica arată că „copilul nu face ceea ce îi spune adultul, dar face ceea ce face adultul”. De aici și pornesc  să explic problema pe care o au copiii vizavi de lectură. Școala are un partener sigur în ideea dezvoltării unui interes durabil pentru lectură, precum și părintele care își dorește să vadă copilul citind. Mesajul responsabilităţii îl poartă ambii parteneri.  Atunci când membrii familiei nu citesc, rareori este posibil ca un copil să fie pasionat de lectură, de carte. O familie exemplară, în care se citește, are șanse mai mari de a avea un copil cititor cult. Lectura copilului trebuie îndrumată cu atenţie de către învăţători și părinţi. Ea necesită nu numai îndrumare, dar și control. Exemplul părinţilor are un rol important. E bine la rândul său, ca ei să fie model.

La rândul meu, în calitate de învăţătoare, mă preocupă mereu problema formării unui cititor motivat și competent. În procesul activităţii didactice  implimentez diverse  strategii, care vizează stimularea dorinţei de a lectura cu plăcere: citirea expresivă, citirea pe roluri,  povestirea parţială și integrală, conversaţia sau dezbaterea, jocul de rol, expoziţia și prezentarea de carte, concursul, întocmirea Hărţii lecturii. În cadrul orelor iniţiez ateliere de lectură propunând variate tehnici de lucru: Agenda cărților citite, Momentul de lectură, Calendarul de lectură și atitudine, Topul literar, Buletinul de identitate al personajului, Interviul literar, Cubul, Știri din lumea cărţii. Aceste tehnici solicită mai multe operaţii de gândire: sinteza, analiza, generalizarea, abstractizarea, compararea. Copiii sunt atrași de spiritul competiţiei.

Urmăresc și mă interesează nu numai „cât”, ci și „ce” și „cum” citesc elevii mei. Contează nu numai numărul cărţilor citite, ci și valoarea educativă a acestora. Controlul lecturii îl efectuiez prin verificarea fișelor de lectură, a agendelor de lectură, calendarului de lectură, organizez și  jocuri literare, dramatizări. De fiece dată urmăresc  să-i  apropii pe elevi de carte, de personajul literar, de scriitor. Îi învăţ că pentru a citi conștient, e bine să-și facă concomitent  următoarele notiţe: cuvinte noi, expresii artistice, personaje, locul și timpul acţiunii, autor, editură, idei despre carte, ca ulterior să  completeze ușor agenda de lectură și desigur să poată prezenta și recomanda cartea altor colegi, împărtășindu-și părerea despre carte. Simţind că opinia lor  contează și este ascultată, elevilor le sporește interesul. În casele a III-a, a IV-a, elevii au însușit deja tehnica cititului și încep să se descurce singuri în lectură. Pot să citească și la libera alegere, în dependenţă de ce-i interesează pe ei la  orele de limba română, știinţe, istorie, educaţie muzicală etc.

Participarea la Concursul Pro Lectura a provocat elevii în aventura lecturii, le sporește și menține interesul pentru lectura cărților.

Un succes deosebit ne oferă implicarea și implementarea proiectelor educaţionale  eTwinning: Fantezii de iarnă, În lumea poveștilor, Localitatea mea natală, Sărbătorim împreună,  prin intermediul cărora am promovat la maxim lectura. În cadrul proiectelor elevii au demonstrat abilităţi de comunicare orală, recitare expresivă, povestire, dramatizare.

Activităţile desfășurate în comun cu Biblioteca școlară și Biblioteca pentru copii dau roadele așteptate. Înainte de a desfășura o activitate, elevii au ca sarcină să studieze biografia scriitorului, să lectureze, să înveţe la dorinţă din creaţia autorului, să realizeze desene în baza celor citite. Activităţile extracurriculare oferă un prilej de a sădi în sufletele copiilor dragostea pentru carte și autor, stimulează interesul elevilor pentru lectură, introduc elevii într-un mediu cultural, care-i tentează să citească.

A citi înseamnă a crește.

În concluzie, importanța lecturii este evidentă și mereu actuală. Este și va rămâne un factor important al învățării, în lipsa căruia instruirea nu este posibilă, chiar dacă alte mijloace încearcă să-i diminueze rolul.