Astăzi e Ziua tămâierii, eu din casă stau de vorbă cu dumneavoastră despre prietena noastră, prof. Ana Dumitrescu, înmormântată ieri în lipsa noastră că aşa sunt legile Ţării

Domnule Ion N. Oprea,

              Am vrut să mă așez în fața calculatorului pentru a vă mulțumi pentru cele două volume… „Ancheta Cenaclului…” despre cărţile noastre și să ”discut” cu dumneavoastră despre asta.Vestea pe care mi-ați dat-o – despre moartea şi înmormântarea prietenei noastre prof. ANA DUMITRESCU – m-a îndurerat profund.Ca medic, conștient de gravitatea patologiei care a împovărat trupul și mintea distinsei doamne profesor,simțeam… chiar știam că alt final nu ar fi fost posibil.Ca om… am sperat… am sperat…Ca şi dvs., probabil. Acum, Distinsa,  își va găsi tihna în lumea bunilor îngeri… scăpând de suferință… de durere… de păreri de rău…Va fi un suflet liber… cu veșnicie în lumină…a fost un om bun, o profesoară dăruită cu trup și suflet profesiei ( predarea limbii române fiind considerată dragoste și artă și respect pentru toți ai noștri înaintași…),o mamă devotată, o prietenă de nădejde…în fapt… un OM între oameni.Fie-i țărâna ușoară și drumul liber printre stele! Cu toată valoarea domniei sale…era o persoană deosebit de modestă… și așa a fost să treacă și dincolo…

              Cum tot pământul – nu numai în România _ se confruntă cu mari necazuri… și înmormântarea ei a fost, după lege, destul de discretă.Toți cei care am avut și avem prețuire pentru domnia sa… putem aprinde … la noi acasă o candelă…rugând pe bunul DUMNEZEU să-i ierte păcatele și să-i lumineze veșnicia. În zi a tămâii, iată, eu o cinstesc vorbind despre ea. Îmi aduc aminte de apartamentul modest… dar deosebit de primitor… ornat cu o plantă deosebită în sufragerie… – un trandafir japonez pe care îl îngrijea, ca şi pe restul plantelor, gingăşia sufletului ei, mereu altruist – dovadă a dragostei pentru natură și frumos.Deși la doi pași de bătrânul parc Copou… ani de zile i-a simțit  prezența… prin fereastra deschisă., ea nu putea coborî decât însoţită, bine sprijinită..- are şi o carte cu acest titlu „Fereastră deschisă” –  aşa, de acolo, veghea aproape de cer…undeva… la un etaj șase…Plantele din apartament și calculatorul erau cei mai apropiați prieteni ai ei. Plantele, calculatorul, cărţile şi telefonul Până în ultima clipă…cât a mai stat la căsuța domniei sale… mă mai suna la telefon… povestea cu drag de băieți… de dumneavoastră…, de domnul Hușanu…mai îmi cerea câte un sfat…îşi  mai descărca din durerile trupului și din suflet.Îmi trimitea imagini superbe… cu flori… copaci… munți… citate din mari gânditori ai lumii…Sunt convinsă că era plăcut impresionată de vizitele celor dragi…iar domnia voastră erați … de departe omul în care credea cu toată puterea.Ați avut o prietenie cum rar mai vezi în zilele noastre.Iubeați împreună poezia şi proza bine făcute… poezia…slova cu rost și tâlc.Dacă eu simt şi-mi exprim durerea aici… greu îmi pot imagina ce este în mintea și inima dumneavoastră.

           Să-i fie bine printre stele… să o pomenim cu drag… să-i respectăm memoria.DUMNEZEU să o ierte!

           Doamne, ai grijă de ea!
Iaşi, Teona Scopos, medic, 3 aprilie 2020