Mariana Călinescu s-a născut la 26 iulie 1957, la Sibiu. Este căsătorită, dar nu are copii. A absolvit Liceul Gheorghe Lazăr din municipiu și a lucrat în cooperație, apoi, din anul 2007, ca supraveghetor la Muzeul de Istorie a Farmaciei din același oraș până la pensionare, în anul 2015. Despre istoria și inventarul muzeului, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 10 august 2012, în incinta acestuia.

• – Doamnă Mariana Călinescu, prezentați, vă rog, istoricul instituției.
• – Prin profilul său, muzeul reprezintă o raritate în peisajul românesc și chiar european, fiind inaugurat în anul 1972. Înființarea acestuia la Sibiu a avut o dublă motivație: faptul că aici a funcționat prima farmacie atestată documentar pe teritoriul țării noastre, în anul 1494, precum și bogata tradiție a activității farmaceutice în această zonă. Clădirea muzeului se află în centrul istoric al orașului și este un monument istoric și de arhitectură cu elemente gotice și renascentiste, datând din anul 1568. Aici, a funcționat una dintre cele mai vechi farmacii sibiene – a treia, în ordine cronologică –, înființată în jurul anului 1600 și denumită La ursul negru. Muzeul reunește peste 6.600 de piese, reprezentând mărturii despre evoluția medicamentației și tehnicii farmaceutice pe parcursul a peste 350 de ani, respectiv din secolul al XVII-lea până la jumătatea veacului al XX-lea, cât și preocuparea permanentă de îmbinare a utilului cu esteticul. Având în vedere proveniența exponatelor, aria de reprezentare a colecției este europeană, cu precădere din teritoriile fostului Imperiu Austro-Ungar. Expoziția este organizată pe principiul unei farmacii clasice, cuprinzând o oficină și un laborator, la care au fost adăugate un sector homeopatic și unele secțiuni complementare. Gruparea obiectelor în cadrul sectoarelor tematice oferă o imagine cuprinzătoare a funcționării farmaciei și a instrumentarului farmaceutic în evoluția lor istorică.
• – Descrieți, vă rog, încăperile muzeului.
• – Prima dintre ele este oficina, componentă tradițională a unei farmacii, având funcția de prezentare a produselor medicamentoase. Mobilierul a fost executat la Viena, în anul 1902, și a aparținut fostei farmacii sibiene La vulturul negru. Sunt expuse vase farmaceutice din lemn, ceramică, faianță, porțelan și sticlă, mojare din bronz și fontă, balanțe și greutăți în sistem vienez. Atrag atenția îndeosebi borcanele din lemn cu signatură pictată din secolul al XVIII-lea, pe unele dintre ele observându-se prezența simbolurilor alchimice. Inscripțiile de pe recipiente relevă faptul că produsele medicamentoase erau de origine naturală – vegetală (mai ales), animală și minerală. Dintre instrumentele folosite în operațiile preliminare de prezentare a medicamentelor, reține atenția un mojar din bronz din anul 1597 – cel mai vechi obiect din colecție. Recipientele sunt realizate din lemn, porțelan și sticlă, în funcție de conținutul fiecăruia. Cea mai veche balanță are tasul din rotulă de animal, toate fiind în formă de piese de șah, cu greutățile folosite la cântărirea substanțelor solide și lichide. În încăperea următoare, sunt prezentate câteva ustensile utilizate la fabricarea medicamentelor – presa pentru supozitoare, cu trusa aferentă, dispozitive pentru umplut buline și un sistem pentru producerea parfumului –, truse medicale, pentru că farmacistul era, în același timp, și doctor, care mergea și acasă la pacienți, microscoape cu piele de șarpe, inhalatoare, seringi și irigatoare. Cea de-a treia cameră este laboratorul, conținând tot felul de mojare, site, balanțe, eprubete, vase Berzelius, un distilator folosit la fabricarea alcoolului, prese pentru măcinarea plantelor și fabricarea pastilelor, precum și balanțe din bronz, porțelan și sticlă, pentru evitarea reacțiilor chimice inverse. Ultima încăpere, rezervată medicinei homeopate, este dedicată doctorului german Samuel Hahnemann, care a lucrat, timp de doi ani, la Sibiu, la invitația baronului Samuel von Brukenthal, precum și doctorului și farmacistului brașovean Johann [Martin] Honigberger, ajuns medic la curtea maharajahului indian Ranjit Singh în secolul al XIX-lea. Aici, mai pot fi văzute cărți și rețetare farmaceutice ale vremii, ca și diverse animale (șerpi și pești), folosite la prepararea medicamentelor.
• – Ce perioadă ilustrează istoria farmaciei din muzeu?
• – Exponatele acoperă epoca dintre secolele al XVI-lea și al XVIII-lea.
• – Unele dintre ele se mai folosesc și în prezent?
• – Principiile farmaceutice rămân aceleași, fiind căutate și în ziua de astăzi, când mulți oameni preferă medicina homeopată decât pe cea clasică.

Florin Bălănescu