Armand Călinescu s-a născut la 4 iunie 1893, la Pitești și a murit la 21 septembrie 1939, la București, fiind înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș. A fost un cunoscut politician, jurist, economist și filozof. A fost căsătorit și a avut un fiu. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din Paris, după ce a studiat la Facultatea de Drept și la Facultatea de Filosofie ale Universității din București, obținând titlul de doctor în științe politice și economice la Paris. A fost numit judecător de pace în județul Argeș (1918), apoi a devenit membru al Partidului Țărănesc (1925), transformat, prin fuziunea cu Partidul Național Român din Transilvania, Partidul Național-Țărănesc (1926), iar, ulterior, a participat, ca membru fondator, la întemeierea partidului regal unic, Frontul Renașterii Naționale (1938). A fost ales deputat în parlament (1926), apoi numit prefect al județului Argeș (1928), secretar general la Ministerul Agriculturii și Domeniilor (1929), subsecretar de stat la Ministerul de Interne (1930), ministru de Interne (1937), Ministrul Sănătății și Asistenței sociale (1938), Ministrul Educației Naționale (1938), Ministrul Apărării Naționale (1939) și prim-ministru (1939). Este autorul volumului de memorii „Însemnări politice. 1916-1939”.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).
Despre asasinarea prim-ministrului Armand Călinescu și urmările acesteia, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 16 iulie 2012, la Bacău.

– Domnule Eugen Șendrea, cum s-a petrecut atentatul asupra premierului Armand Călinescu?
– Era ziua de joi, 21 septembrie 1939, în jurul orei 14,00, o după-amiază de toamnă din București. O „echipă a morții”, formată din șase legionari din județul Prahova – Dumitru (Miti) Dumitrescu, avocat, Ion Ionescu, Cezar Popescu și Traian Popescu-Puiu – studenți la Drept, Ion Moldoveanu, student la Politehnică, și Ion Vasiliu, desenator –, a ajuns din urmă, la întretăierea străzii Kalinderu [în prezent, Știrbei Vodă] cu Bulevardul Carol al II-lea [astăzi, Regina Elisabeta], din centrul Capitalei, Cadillac-ul negru, neblindat, al prim-ministrului. Îmbrăcat într-un costum de culoare deschisă și cu obișnuitul monoclu negru peste ochiul stâng, acesta se întorcea acasă de la sediul Ministerului Apărării, însoțit de garda sa de corp, Radu Androne, și de șoferul mașinii. Când a ajuns pe podul care duce din Piața Operei spre cartierul Cotroceni, automobilul a fost blocat, brusc, de o căruță cu fân, iar în spate a fost lovit de un alt autoturism. O smucitură de volan și mașina legionarilor a tamponat-o pe cea a premierului, care a încetinit la apariția atelajului. S-a produs o busculadă, în urma căreia căruța a fost ruptă în două. Agentul de pază, aflat pe bancheta din față, a coborât, fără a-și da seama de capcană, după care a înțeles într-o clipă ce se petrece. A dus mâna la pistol, dar a căzut răpus de mai multe gloanțe, în timp ce șoferul, deși rănit, a reușit să fugă. Rămas fără apărare, la scurt timp după ce a deschis portiera din spate pentru a vedea ce se întâmplă, Armand Călinescu a fost, pur și simplu, ciuruit de 20 de gloanțe. Trupul său a rămas întins pe jos, dar cu picioarele în automobil, iar grupul de atacatori a fugit de la locul faptei.

– Ce a urmat după asasinat?
– Cu pistoalele încă fumegând, atentatorii l-au somat pe șoferul unei mașini de piață să oprească, după care s-au urcat și au demarat în viteză spre sediul Societății Române de Radiodifuziune. Aici, au năvălit înarmați și au oprit emisia în timpul Valsului Imperial [de Johann Strauss jr.], anunțând în direct: „Atențiune, primul ministru Armand Călinescu a fost omorât! El a fost executat astăzi de o echipă de legionari.” La scurt timp, toți asasinii au fost prinși și dezarmați în sediul instituției, iar, după câteva ore, duși la locul faptei și executați prin împușcare. Cadavrele lor au fost abandonate în stradă, în văzul lumii, timp de trei zile, alături de o pancartă cu inscripția: „Aceasta va fi, de aici înainte, soarta asasinilor trădători de țară.” De planurile atentatorilor, au mai știut alți trei legionari – Ovidiu Isaia, fotograf, Gheorghe Paraschivescu, student la Politehnică, și Marin Stănciulescu, lăcătuș –, ultimul fiind trimis de ceilalţi să recunoască terenul unde urma să aibă loc asasinatul. În urma descinderii poliției la locuința lor, aceștia s-au baricadat, trăgând focuri de armă asupra jandarmilor, iar, în final, s-au sinucis.

– Care au fost consecințele asasinatului?
– Regele Carol al II-lea a ordonat, ca represalii, prin intermediul lui Gheorghe Argeș[e]anu, noul prim-ministru, și al lui Gabriel Marinescu, ministrul de Interne, uciderea în piețe publice a câte trei legionari aleși la întâmplare din fiecare județ, plus a altor 89 aflați în închisorile din țară, totalul victimelor ridicându-se la peste 300. În timpul nopții, ordinul a sosit și la Bacău; trei legionari locali au fost arestați și executați, în dimineața următoare, în Piața Florescu, locul cel mai umblat din oraș, aflat la intersecția străzilor principale. Jandarmii au păzit cadavrele timp de trei zile, iar băcăuanii au făcut un adevărat pelerinaj în acel loc. Alături de victime, a fost așezată o placardă pe care era scris: „Așa se va întâmpla cu trădătorii.”

Florin Bălănescu