Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Valentin Nenici; © Florin Bălănescu (Arhiva personală)
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Valentin Nenici s-a născut la 1 ianuarie 1954, în satul Oltenești, comuna cu același nume, raionul Vaslui, regiuna Iași (astăzi, în județul Vaslui) și a murit la 7 august 2017, la Iași, fiind înmormântat la Cimitirul „Petru și Pavel” din municipiu. A fost căsătorit și a avut două fiice. A absolvit Facultatea de Hidrotehnică a Institutului Politehnic (în prezent, Universitatea Tehnică) „Gheorghe Asachi” din Iași. A activat în grupul folk ieșean Opinia (1976-1980) și a fost membru al cenaclurilor „Moldavia” din Iași (1976-1980) și „Flacăra” (1977-1980). A susținut sute de spectacole și a efectuat zeci de turnee în țară. A fost invitat în emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A primit mai multe distincții la concursuri și festivaluri de muzică folk, între care Premiul I și Premiul pentru cântec politic la Festivalul Național Studențesc de Muzică și Poezie „Primăvara baladelor” de la București – ediția a VI-a (1978).

Valentin Nenici (compoziții, texte, voce și chitară) a fost un remarcabil cantautor de muzică folk, care s-a făcut cunoscut mai ales prin contribuția lui la succesul grupului ieșean Opinia. Despre cariera artistică a sa și a formației, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 31 octombrie 2008, la Iași.

• – Bun găsit, Valentin Nenici!
• – Bine te-am găsit și eu!
• – Când s-a înființat grupul Opinia și care a fost componența sa inițială?
• – Formația a luat ființă în 1976, la Iași, în formula Ștefan Dinu – chitară și voce, Cornel Giurcănaș – vioară electrică și voce, Nelu [Ionel] Hamza, care s-a stins din viață în luna martie a acestui an – chitară bas și voce, eu – chitară și voce și Marian Uță – percuție; au mai cântat cu noi Margareta Mihăilescu, în anul de început – voce și Victor Ivanov, în ultimii doi ani – chitară și voce. Primii patru eram studenți la [Facultatea de] Hidrotehnică, în timp ce al cincilea urma Conservatorul; Margareta era la [Facultatea de] Agronomie, iar Victor – la [Facultatea de] Industrie Ușoară [Textile-Pielărie şi Management Industrial].
• – Care au fost etapele afirmării?
• – Mai întâi, am activat în cadrul cenaclului local Moldavia, după care, în toamna anului 1976, Adrian Păunescu ne-a descoperit la Iași, în cadrul emisiunii de televiziune Antena vă aparține. Din anul următor, am inițiat colaborarea cu Cenaclul Flacăra, care a durat trei ani, când am susținut, permanent, spectacole și turnee prin țară până la terminarea facultăților, în 1980.
• – Dincolo de succesul la public, ați avut și alte recunoașteri?
• – În 1978, am înregistrat patru piese la Radio Iași, care erau difuzate constant. În anii aceia, ne-am clasat pe primele locuri în topurile de specialitate ale revistelor Cronica [din Iași] și Flacăra – atât ca grup, cât și la compoziții. De asemenea, am primit mai multe premii la diferite festivaluri și concursuri studențești.
• – Multe dintre piesele voastre au caracter protestatar; de ce le-ați inclus în repertoriu?
• – Așa au fost vremurile, iar rebelii care eram atunci nu au putut rămâne indiferenți la realitățile sociale; astfel, s-au născut cântecele Ori eu, ori tu, ori eu, ori noi, Noi, nu!, Dulce libertate, Întrebări pentru lumea occidentală și altele.
• – Cum ai caracteriza perioada aceea?
• – A fost cea mai frumoasă din viața mea, când i-am întâlnit pe ceilalți membri ai formației, cu care am trăit momente absolut fascinante. Atunci am devenit ceea ce sunt și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta.
• – Îți mulțumesc pentru toate amintirile tale.
• – Mi-ai făcut o bucurie.
• Florin Bălănescu