Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Valentin Moldovan; © Florin Bălănescu (Arhiva personală)
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Valentin Moldovan s-a născut la 20 octombrie 1958, în satul Agrișu de Sus, comuna Șieu-Odorhei, raionul Bistrița, regiunea Cluj (astăzi, în județul Bistrița-Năsăud). A fost căsătorit și are trei fiice și un fiu. A absolvit Liceul de Matematică-Fizică nr. 1 (în prezent, Colegiul Național „Vasile Lucaciu”) din Baia Mare. A scris peste peste 50 de piese, a susținut sute de recitaluri în România, Belgia, Germania și Republica Moldova și a efectuat zeci de turnee în țară. A activat în grupul de muzică folk Orizont ’77 din Baia Mare (1977-2019). A fost membru al cenaclurilor „Flacăra” (1984) și „Totuși, iubirea” (1990-2010). A fost invitat în emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A editat caseta audio „O iubire mortală” și compact-discurile „Amprente sonore” și „Folk”. Este prezent pe compact-discurile „Lumina Paștelui”, „Izvor de lumină”, „Colinde”, „Folk 5×4” – volumele 1 și 2 (2007), „Cântece de iubire” (2010) și un altul al Cenaclului „Flacăra”, ca și pe trei casete audio ale Cenaclului „Totuși, iubirea”. A primit mai multe distincții la concursuri și festivaluri de profil, între care Marele Premiu al Festivalului Național Studențesc de Muzică Folk „Baladele Dunării” de la Galați (1984). Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor (din 2010).

Valentin Moldovan (compoziții, texte, voce și chitară) este un cunoscut cantautor de muzică folk, care s-a remarcat prin muzicalitatea cântecelor și calitatea interpretării. Despre cenaclurile Flacăra și Totuși, iubirea, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 18 octombrie 2005, de la domiciliul său din Baia Mare.

• – Te salut, Valentin Moldovan!
• – Salutările mele!
• – Cum ai ajuns în Cenaclul „Flacăra” și cât timp ai evoluat acolo?
• – În februarie 1984, am câștigat Marele Premiu al Festivalului Baladele Dunării de la Galați; Adrian Păunescu, președintele juriului, m-a descoperit, astfel, și m-a invitat la cenaclu, unde am debutat imediat, în același oraș, după care am plecat într-un turneu maraton până în toamnă.
• – Cum ai caracteriza anul acela?
• – Cu toate că trebuia să respectăm un regim de rigoare și disciplină, cu drumuri lungi și spectacolele zilnice de opt până la 12 ore, în care am evoluat și la -20º, am avut satisfacții enorme; am cunoscut oameni deosebiți și locuri minunate, iar mesajul nostru a fost recepționat de zeci de mii de spectatori. Atunci, forța mea de creație a atins cote maxime, chiar dacă nu mi-am putut cânta toate piesele, pentru că eram vreo 50 de membri și fiecare trebuia să se exprime. Din punct de vedere artistic, a fost cel mai frumos an din viața mea.
• – Ce te-a determinat să revii în cadrul Cenaclului „Totuși, iubirea”?
• – Deși mi-am dat seama că o manifestare artistică de anvergura celei de dinainte de 1990 nu va mai putea exista vreodată, am revenit pentru că scena aceea a descătușat mulți oameni – spectatori și artiști. La început, a fost greu, pentru că majoritatea foștilor membri erau dispersați, iar alții muriseră, însă Adrian Păunescu a reușit – în primele spectacole, cu puțini artiști – să pună pe picioare și acest cenaclu, în care am cântat din 1990 până în 2010. Așa am reînceput seria de turnee și totul a fost la fel de frumos ca înainte.
• – Care a fost ultimul gust cu care ai rămas după aceste experiențe?
• – Mă bucur că tineretul s-a apropiat mai mult de muzica folk, mai ales că, la un moment dat, eram dezolat de amploarea pe care o luaseră manelele. Însă, în urma turneelor și a galelor folk, din ce în ce mai mulți tineri ni s-au alăturat și ne-au acordat încrederea lor, iar asta m-a făcut fericit.
• – Îți mulțumesc pentru conversație și îți doresc succes în continuare!
• – Mulțumirile mele, cu toată bucuria!
• Florin Bălănescu