Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Aurora Sârbu de la Câmpulung Moldovenesc, apreciată de lumea scriitorilor – poetă a iubirilor incerte

OPREAINPrimit pentru publicare: 17 iunie 2016
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 18 iunie 2016
Editor: Olivian IVANICIUC

 

Aurora Sârbu de la Câmpulung Moldovenesc, apreciată de lumea scriitorilor

– poetă a iubirilor incerte –

prezentă şi în volumele cu o temă dată a Cenaclului literar de la distanţă, Iaşi

…“Talentul viguros, înnăscut, precoace al autoarei volumului de faţă fusese remarcat încă din anii adolescenţei de poetul Ion Beldeanu, care,într-o reccenzie apărută în cotidianul „Zori noi” despre antologia cu şaptezeci de poeţi din judeţul Suceava, observa că „Aurora Sârbu este un nume în plină afirmare creatoare” şi că „ar putea apărea pe oricare din paginile acestei cărţi”, scrie Traian Titianu în „Cuvânt înainte” la volumul „Culorile incertelor iubiri” (Versuri: 1993-2014), Ediţie îngrijită de Traian Nistiriuc-Ivanciu,  autor Aurora Sârbu, Editura Opera Magna, Iaşi),

                Cu această informaţie de început, îngrijitorul „Culorilor…”  autoarei, prezintă succesiv evoluţia ei creatoare în mass-media şi la cenaclurile literare. Poetul George Bodea, în cadrul cenaclului din localitate, pe care îl coordona, cu „exigenţă şi competenţă” – spune acesta – o prezenta ca pe una care „are poezia în sânge”, domnia-sa „nu a întâlnit niciodată la o fiinţă omenească atâta trăire prin poezie”. Un număr de zece poezii publicate în „Cronica”, revistă a Iaşului, redactor-şef Ştefan Oprea, înregistrări realizate la Radio-Iaşi, redactor-Laurenţiu Şoitu, urmate de apariţia pe post în alte vreo zece rânduri, cu recitări din propria creaţie, au fost prilejuri ca poezia şi autoarea să fie mai mult cunoscute. Poetă a iubirilor neîmplinite – a prezentat-o Radio-Bucureşti în 1998 într-o emisiune în care Aurora Sârbu a recitat cu talent din poeziile sale, fiind răsplătită cu cel mai important premiu la Concursul Naţional la care participase.

                Au urmat alte şi alte manifestări literare de la care Aurora Sârbu, în anii 1994-2001, s-a întors acasă cu premiile I şi II, la concursurile de poezie iniţiate de Asociaţia Nevăzătorilor din România – I.V.Tassu, Bihor; Sălaj, 1998, premiul I; Paşii Profetului, Oradea, 1999, tot premiul I. Publicată în Amurg Sentimental, Bucureşti, iulie-august, 2002, în revista A fi, aparţinând Fundaţiei Caritabile Orizonturi –din Câmpulung Moldovenesc a cărei membră fondatoare este, cu activitate din 1995, chiar în colectivul redacţional, astăzi este şi membră a cenaclului literar Floare de colţ, din 2014 şi membră a Cenaclului literar la distanţă, Iaşi, coordonator – Ion N. Oprea.

Titlul cărţii de faţă, – spune Traian Nistiriuc-Ivanciu, îngrijitorul ediţiei, în nota sa – a fost inspirat de titlul unei poezii –Culoarea iubirii – ales de autoare, ca „reprezentativ pentru conţinutul de idei şi sentimente ale celor mai multe poezii” ale sale, poezie pe care o întâlnim pusă de alcătuitorul volumului la p. 139: „Din toate culorile vieţii,/te-am ales pe tine,/culoarea iubirii!/Ţi-am sărutat talpa piciorului,/mi-am îngenuncheat sufletul/în căuşul palmelor tale;/într-o vază cu crizanteme/mi-am pus speranţa,/singura realitate că mai exist./ Dar tu mă rostogoleşti,/ca pe o minge de ping-pong,/printre amantele sufletului…” Obsedată de culoarea iubirii, paguba vieţii autoarei, ea se desparte greu de ceea ce este culoarea pentru fiinţa care râmâne o credincioasă sentimentului dumnezeesc, pentru ea, probează omul cu “nota”, cuvântul “culoare”  “apare şi în alte numeroase şi diverse combinaţii, care de care mai expresive: culoarea pleoapelor mele; însetată de culoare; visele mele colorate; draperii colorate, de păsări, splendoarea culorii de la buza  poemului; o lacrimă se sparge-nculori; culoarea rubinie a dulcelui nectar; imagini în culoare; rama sufletului decolorându-se; culorile vieţii; culoarea toamnei; culoarea dorinţei; covoare de culoare; culoarea singurătăţii etc.”

Celui plecat, fidelă Bisericii neamului şi jurământului din faţa Altarului, cea păgubită rămâne cu o sumă de înrebări pe care şi-le pune şi pentru noi părăsita în bucata “Singurătate”, p. 171: “Nici moartea nu mi-ar fi atât de grea,/cât mi-e de greu că nu mai eşti cu mine!…/Singurătate-n suflet mereu eu voi avea,/ţi-am fost alăturea la rău şi bine.//Eu nu-nţeleg cum ai putut minţi/atâta vară ce aveam în suflet,/eu nu-nţeleg cum te-ai putut nunti/cu celelalte false simţăminte!…//Se stinge şi se-aprinde amintirea-n mine/şi zilele rămân tot mai puţine/pentru iertări, întoarceri şi suspine…//Atâta ştiu: că te-am săpat în mine;/atâta văd: că între E şi A/se-ntinde o grădină de morminte”.

Plecarea celui drag nu doar naşte, reliefează stări care aduc aminte de tot ce, în timp, au fost nu numai ziduri, ci şi speranţe comune, din  sentimente care încă nu s-au spus:  “Mi-atâta dor, atâta dor de tine/Şi mă gândesc pe unde ai plecat;/Te-ai depărtat cu paşi înceţi de mine,/Cu tine mi-ai luat păduile de brad.//Atâta Rai aveam în suflet!…/Şi, Doamne, câte-aveam ca să-ţi mai spun!…/Necunoscute păsări trec prin mine/Şi sufletul meu strigă ca nebun…”. (Mi-atâta dor!…, p. 172); “Atâta  minciună şi-atâta dezmăţ!…/ O, Doamne Preasfinte/cum mai suport/atâta durere şi-atâta suspin?/Tu, vis al iubirii,/mă ţii în delir;/în nopţile albe/tresar în neştire,/în cupa de aur cenuşa se pune,/coşmarul trădării învăluie mintea/liniştea nopţii îmi ucide dorinţa…” din “O falsă iubire”,p. 140; “Ce nestatornică ţi-e firea/şi sufletu-ţi –copil pribeag,/în căutarea desfătării,/aleargă tot din prag în prag!//O clipă tu mă strângi în braţe/ şi m-alinţi cu sărutări,/ în altă clipă eşti cu alta,/în malefice plăceri.//Cum poţi ca să mă strângi în braţe/şi buzele să îmi săruţi,/să-mi spui: “Iubirea vieţii mele!”/ şi-n altă clipă să mă uiţi?!” din “Nestatornicie”, p.141.

În “Regăsire”, p.183, ca semn al vitalităţii şi al regăsirii a ceea ce este mereu dragostea şi iubirea, Aurora  Sârbu scrie încurajator vârstelor: “Trăieşte frumuseţea albastră a clipei/şi vieţii rupte fă-i un nod,/ căci duioşia morţii/ ne-atinge prin clipă/numele rămas pe-o cruce”, 29.01.2012.

…”Mereu îndrăgostită de visul iubirii împlinite, mereu trădată de aspiraţiile sale – imposibil de realizat pe acest nefericit pământ;  mereu plecată cu gândul şi cu fantezia în Raiul copilăriei; mereu intrigată de realitatea crudă şi complicată a sufletelor celorlalţi; mereu echilibrată din prăbuşiri de frumuseţile montane ale orăşelului natal, de la poalele Rarăului… Aceasta este poeta şi pictoriţa Aurora Sârbu!… Şi nu numai atât! Căci  iată ce spune despre ea însăşi”, ne-o prezintă mai deplin Traian Tinianu în acelaşi “Cuvânt înainte”:  “Pădureancă sunt,/Pădureancă mă cheamă,/sunt flutur al nopţii,/ rază de lună fugară.//Leagăn de cetini/mi-e patul;/Tată-pământul,/cerul, înaltul; Mamă–pădurea întreagă…”
(Pădureanca).

…„Pentru ea nicio clipită/Floarea nu e vestejită:Veşnic tânără şi zână,/ Muza-i pune pe-a ei mână/Dansul fluturilor care/Rup peceţilor de floare…”, aşa o vede scriitorul Constantin Rusu Bucovineanu, citat de acelaşi Traian Tinianu, reluat de noi…, „O carte cu fotografii reproduse”, completează în „Notă asupra ediţiei” Traian Nistiriuc-Ivanciu, „selectate de poetă şi editor, martore ale trecerii prin viaţă a autoarei, mereu asaltată de impulsul inspirator şi eliberator al naturii”, p,27, 43,75,93,109,131,143,159,179, 229, ultimele citate, însoţită. Carte ai căror tehno-redactori, Ovidiu Zaieţ şi Cristian Forminti, Remus Sbiciuc – care a scanat fotografiile, a formatat coţinuturile şi a realizat Cuprinsul -, domnul Costel  Simirea, răspunzător cu ilustrarea şi realizarea copertelor, nu mai puţin îngrijitorului ei , toate mulţumirile autoarei, editurii şi cititorilor  Aşa  împodobite, „versurile Aurorei Sârbu, având ca fundal experienţa unei vieţi trăite dramatic şi plenar, curg spre noi cu sinceritate şi nostalgie, cu sarcasm şi durere, cu entuziasm ori scepticism, unduitoare ca pădurea în bătaia amurgului sau răscolitoare precum crivăţul în „zăpezile de altădată”, cum i s-a părut lui Traian Tinianu, prefaţatorul, dar şi nouă, când am primit şi i-am citit primele poezii, primite pentru volumul „Darul vieţii: Dragostea”, Editura PIM, Iaşi, 2014, vol.  I, p.154, antologie, pe o temă dată, serie a Cenaclului de la distanţă, coordonator Ion N. Oprea: Culoarea singurătăţii, Ne-ngemănăm în vreme, Dorului durut, În doi, Curând…,Tu treci…, Dorul, Arderea clipei:  “Pocalul iubirii aş vrea să-l ciocnim,/să-i sorbim licoarea, să ne împletim/cunună de stele sub vrajă de lună,/bărbat şi femeie – o noapte nebună.//Din fructul dorinţei să ne hrănim;/foamea din  mine, din tine – un chin…//Trupul să-l tremur sub blestemul simţirii,/gura să-mi ardă în dorul de tine,/chipul să-l scald în izvorul privirii/în aderea clipei să renaştem/fiorul iubirii!”

Culoarea singurătăţii şi Ne-ngemănăm în vreme!…, aceleaşi ca mai sus, erau poeziile primite pentru următatea carte “Viaţă, viaţă…”, cu o postfaţă de ing. Martha Eşanu, redactor-şef al revistei Prietenia, Iaşi, antologie, de Ion N. Oprea, Editura Pim, Iaşi, 2015, a Cenaclului literar la distanţă, cu autori din ţară şi străinătate, pentru care Aurora Sârbu trimitea şi a treia poezie – un fel de confesiune lirică – “Eşti un început!”:  “Izvoarele simţirii/prin trup îmi dănţuiesc,/a nemuririi clipă/prin tine eu trăiesc/în braţele iubirii/m-ai înălţat, m-ai dus,/la pieptul tău,iubire/eu am găsit răspunsul!//În sufletul pustiu,/ golit de fericire,/tu mi-ai adus în dar/nectarul împlinirii.// Să fim un trup, un suflet,/în veci să ne iubim,/căci timpul cerne-n goană/miresme şi suspin!//Tu eşti chemarea sorţii,/prin anii ce-au trecut,/eşti adevărul vieţii,/eşti un început!”

Cu o paletă mult mai bogată de poezii, din ciclul “Neuitarea copilăriei”, participă doamna Aurora Sârbu din Câmpulung Moldovenesc, membră a Cenaclului nostru  literar la distanţă la următorul volum, antologie – “Nu uita…”, Editura PIM, Iaşi, 2015:  Copilărindu-mă, Încerc să uit, Copilăria mea, Ca o ispită-neuitarea, Şi încă nu pot să te uit!, Copilărie, Prin codru, Poem, scrise în perioada anilor 1997-2013, din care desprindem şi redăm una din dorinţele autoarei exprimate în Poem-ul aici numărat: “E-atâta iarnă-n mine/şi gerul mă-nfioară;/aş vrea atât de mult/să fie iar primăvară!/Să curgă seva-n mine/din verdele de-afară,/să fiu iarăşi copilă/suplă,bălăioară,/ cu ochi de izvoare/şi buze de cireş,/cu pas de căprioară/pe urmele de cerb!…”
Aş vrea… Dar cine nu vrea ceva, indiferent de vârstă?!
Carte primită de la autoare cu autograf: “Domnului Ion N. Oprea, respect şi încurajare întru continuarea activităţilor culturale ale Domniei Sale, din partea unei poete care îi admiră  tenacitatea, puterea de muncă şi competenţa.
La mulţi ani, cu sănătate şi bucurii!
12.01. 2015, Aurora Sârbu”



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5