Amprentele lui Dumitru PETRAȘ

Frumusețea iubirii

Ce zbucium poartă oceanul prin țărmuri ascunse
Eu cu o jumătate de cântec am ajuns mai devreme
Distanța așteptării se topea în brațe de fulg
Pașii mei se rostogoleau îngropați în cuvinte
Atunci, la masa mare de aer, voiam să scriu un vis
O bucată de vreme am alergat singur pe stradă
Necunoscutul din mine urla ca un nebun
Perdeaua din fereastra luminii era toată trasă.
Îl vedeam pe Dumnezeu cum tine planeta în mâini
Să poată rodi mereu frumusețea iubirii,
Mai târziu am băut umbre amestecate cu apă
La ora 10, în altarul nopții am dat acatist
Am văzut trupul icoanei respirând pe lemnul crucii
Cu seva rădăcii, peste frumusețe  am scris.
Mai târziu am vorbit cu piatra căzută din zid
Am călătorit cu păsările cerului încă o noapte
Numai să ating frumusețea iubirii la timp.