Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

(Auto)SFATURI

619. Nu-mi place şi nu înţeleg nimic din ce este actual, îmi place şi înţeleg inactualul ( Roland barthes);
620. Nerăbdarea unui mai târziu pe care trebuie să-l aştepţi, a unui acum care fuge şi a unui altădată care destramă şi-ţi prăbuşeşte viitorul în ruinele unui prezent confundat cu trecutul ( Claude Levi – Strauss);
621. Democraţia nu descoperă ordinea, nici nu o inventează. O face acceptabilă şi, prin aceasta, necesară (Petre Roman).
622. Bătrâneţea ca o… „viaţă încetinită” (Norman Manea);
623. A fi … „un figurant exotic în carnavalul libertăţii” ( Norman Manea);
624. Stalinismul înseamnă o tentativă prometeică de reaşezare a întregii cosmologii pe temelia intuită şi administrată de partid ( Ioan Stanomir);
625. Există… „o uimitoare capacitate a mentalului colectiv de a organiza amnezii convenabile” ( Traian Ungureanu);
626. Purtăm fiecare planul în noi, numai că e o hartă neclară şi greu de descifrat, de aceea dăm atâtea ocoluri şi ne şi mai rătăcim (Isabel Allende);
627. Oamenii obişnuiţi nu se abat de la reguli, inocenţii nu devin păcătoşi, iar binele nu se preschimbă în rău, decât atunci când diavolul se hotărăşte să se amestece în vieţile muritorilor (Hande Altayh);
628. Greu se trăieşte în chingile altor gene ( Roxana Sicoe-Tirea);
629. Eu nu-mi doresc libertatea ci dreptul de-a şti cine sunt ( Roxana Sicoe-Tirea);
630. Oamenii ca nişte… „umbre” (Silvia Prafan);
631. Perfectă descendenţă proustiană: „ a încerca să faci o carte din propriile amintiri” (Silvia Prafan);
632. De două lucruri trebuie să beneficiezi în viaţă: de ochii care văd dincolo de aparenţe şi de noroc (Ioana Pârvulescu);
633. „Şi orologiile bat, / Dar nimeni nu le mai ascultă / De vorbă multă, lume multă” (Irina Petraş);
634. Libertatea cuvântului se cuvine dublată de înţelepciunea de a o folosi cu rezerve (Mark Twain);
635. A fi… „asemenea plantelor care în condiţii de imponderabilitate, nu mai ştiu să prindă rădăcini” (Irina Petraş);
636. Unde totul se aranjează în şoaptă, eu rămân veşnic absent (Camil Petrescu);
637. A trăi puşi la adăpost asemenea … „viermelui în miezul fructului acru” (Cezar vasilescu);
638. A nu avea nimic în comun precum două plante care se nimeriseră să vieţuiască în locuri apropiate” (Cezar Vasilescu);
639. Fără Eva, lumea ar fi cu siguranţă un dezastru, ar fi secată de inspiraţie, căldură şi sensibilitate (Cezar Vasilescu);
640. Mereu m-a ţinut ceva, de dincolo de mine, în viaţă (Adrian Păunescu);
641. A fi amăgiţi cu ţinte înalte pentru a ne conforma drumurilor joase (Adrian Păunescu);
642. Un poet bun este cel care atrage la sine aprobarea majoritară a subiectivităţilor (Nichita Stănescu);
643. Poezia foloseşte cuvintele din disperare (Nichita Stănescu);
644. Eu nu sunt decât o pată de sânge care vorbeşte (Nichita Stănescu);
645. Tot ce nu înţelegeţi voi e rudă cu mine (Nichita Stănescu);
646. Ştiu de şapte ori limba română şi de şaptesprezece ori limba poezească (Nichita Stănescu);
647. Nichita… „prenumele care conţine aura de nobleţe” (Clara Mărginean);
648. Iată-te, cuvintele mele te întâmpină şi îţi dau un trup (Nichita Stănescu);
649. „Dumneata” este un „tu” alintat (Nichita Stănescu);
650. „Uneori îmi vine să scriu, / alteori îmi vine să cânt, / de cele mai multe ori îmi vine să tac. / Iertaţi-mă, / Sunt şi eu om!” ( Nicu Alifantis);
651. A asista impasibil, întocmai ca un bătrân grec… „ privind corăbiile înecate de ultimul măcel al sufletului tău” (Nicu Alifantis);
652. Adu-ţi aminte că va veni o dimineaţă al cărei apus nu-l vei mai vedea ( reflecţia amară a Herulei din „Săptămâna nebunilor” de Eugen Barbu);
653. Nu se cunoaşte bârfă mai mare decât literatura (Cezar Vasilescu);



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 28 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5