Primit pentru publicare: 13 febr. 2017
AVANCRONICĂ   DE  MARIN  IFRIM
Publicat: 14 febr. 2017
Redactor ediție: Georgică MANOLE
Editor: Ion ISTRATE

O carte impecabilă: ”Saltul în veșnicie” . În cerul cuvintelor lui Valeriu Bistriceanu

 Imediat după ce m-am născut, încă de la vreo 4 ani, la grădiniță, am fost tranformat în cititor. Și în actor de sărbători preșcolare. Apoi ”dat la școală”, depus direct într-o clasă în care limba română era învățătoare, însă avea chip de femeie, de mamă, am intrat la griji. Am început să observ că literatura e mai cosmică decât micuța mea școală. Restul nu mai contează. Între timp, am intrat în literatură prin ușa din fața bisericii limbii române. Și nu sunt decât un enoriaș simplu. Unul ceva mai încrâncenat, care a trăit iluzia gloriei literare. Acum îmi dau seama, după ce citesc versurile doctorului Valeriu Bistriceanu, că și literatura e o magie care nu ține doar de retorică. E o știință pur și simplu. Nu prea mai cred în inspirație. Limbajul poetic ține pasul cu cel științific. Veți găsi, în aceste versuri, toate ingredientele posibile, toate, așezate matur, în corpul nemuritor al limbii române, câte un pic din fiecare, ca în tabelulul lui Mendeleev:  științe exacte realizate de un om eminamente înghesuit între manuale de biologie, anatomie, psihologie etc. și un sociolog cu detentă de filosof al cotidianului dintotdeauna. Ca să nu mai spun lucruri inutile despre tendința religioasă a unor astfel de poeme. Casa omului de cultură Valeriu Bistriceanu, cabinetul să medical,  locurile în care își duce lumina ochilor, au fost întotdeauna ”tapetate” cu icoane. Cele mai multe cumpărate de la prietenii săi întru culori, pictori buzoieni profesioniști. Peste toate aceste realități incontestabile, Valeriu Bistriceanu este singurul om de cultură buzoian care a reușit, prin Fundația  Academică ”V. Voiculescu”, să facă mai multe servicii culturii buzoiene decât unele dintre instituțiile bugetivore la calup.  Concursul  Național pentru Elevi și Studenți ”V. Voiculescu” a ajuns la cea de-a 17-a ediție. Ce vreau să zic. Aici au debutat elevi și studenți, care, în prezent, sunt scriitori de seamă. Domnul doctor a avut un program clar. A promovat frumosul, calitatea. Între timp, și-a depus propria poezie în celule intime, ca albinele. Eu știam mult mai de mult timp că gândește liric, dincolo de cărțile sale predominant științifice sau pedagogice. Acum l-am prins. E poet până în măduva oaselor. Scrie versuri ca și cum ar da rețete pentru farmaciile sufletului. Am mai spus aceste cuvinte. Sunt impresionat și solidar cu fiecare literă din această carte înaltă, abisală, profundă și prea umană ca să nu te determine să ai nevoie de un suflet în plus. Scriu aceste cuvinte și plâng pentru mine însumi. Nu există cale de întors. Trebuie să iubim până la capăt. Inclusiv cuvintele. Avem aici o pildă zguduitoare de creștinism ca la carte, cum se spune. Sentimentele unui medic tare iubit în Buzău, puse pe notele unor elegii blânde. O carte care va fi un reper inclusiv în  zona spirituală a operei lui V. Voiculescu. Doi doctori care au tratat poezia în regim ambulatoriu, adică au ținut-o în suflet, la căldură și suferință tratată. Reverențe, admirație, prețuire și  respect! Acest volum de versuri e deja în tipografie, la Edigraph, în condiții tipografice de lux inclusiv sufletesc. Noi nu facem aici decât să anunțăm un eveniment mai mult decât onorabil. Cronicile literare vor veni la timpul lor, sunt convins. Să avem un pic de răbdare, vorbim despre lucruri sfinte, inclus literare.