Primit pentru publicare: 6 Dec. 2017
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 6 Dec. 2017
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Evocare. Doctorul culturii buzoiene, Valeriu Bistriceanu

  Pentru buzoieni, prof. dr. Valeriu Bistriceanu a fost, dincolo de profesia sa supremă, o veritabilă instituție culturală. Timp de 17 ani, prin Fundația Academică ”V. Voiculescu”, a făcut un act de cultură greu de egalat chiar de către instituțiile de cultură begetate de stat. Au fost ediții ale Concursului de Creație Literară pentru Elevi și Studenți, la care au participat peste 150 de persoane. Până când, văzând risipa sa sufletească, l-am rugat, vorba lui Fănuș Neagu, ori să mărească ciolanul ori să mai omoare din câini. Veneau la manifestări și inși care îl contestau cu fasolea și ciolanul în gât. Ca la noi, facerea de bine! Aș zice, mi-aș permite să cred că m-a ascultat întodeauna, că am fost consilierul său literar. Nu toate edițiile Concursului de Creație Literară pentru Elevi și Studenți ”. Îmi amintesc cum, prin 2012, mi-a reproșat franc, fără menajamente, dar cu o blândețe incredibilă: ”Nu a ieșit cum trebuia, ai dat-o în bară”. Am tăcut în mine. O dădusem în bară pentru că, unul din membrii juriului, m-a sunat și mi-a spus că se retrage din juriu pentru că  nu i-am dat toate lucrările pentru jurizare. Aș fi dat de-o parte un text! Am rămas stupefiat. I-am spus să decidă el totul. Și a decis consoarta acestuia. A(u) dat premii cui au vrut ambițiile lor. Am suferit și, după festivitate, i-am scos din suflet. Mai ales că, după toată întâmplarea, membrul respectiv mi-a spus că: ”Ne-am agitat degeaba. Cucoana aia nu a trimis texte la concurs”. Ca să vezi! Nu mai zic nimic, dar nu pot să nu îmi amintesc de proverbul românesc: ”Capra se bese și oaia pățește rușinea”. Am lucrat cu domnul dr. Bistriceau două decenii. Timp în care am învățat multe. Inclusiv sentimentul dureros și neconvenabil de a ierta și a merge mai departe. Sunt multe de spus și le voi spune. Prin 2014, la rugămintea marelui poet Ion Gheorghe, l-am invitat pe dr. Valeriu Bistriceanu la Sărățeanca, unde poetul își are reședința de vară. Am fost acolo cu mașina acestuia. Au venit și Geta și Nistor Tănăsescu, neamurile suflești ale poetului.Ion Gheorghe avea nevoie de un consult. A fost consultat, însă, minunea a constat în faptul că totul s-a transformat într-o formidabilă discuție culturală. Am plecat de acolo cu satisfacția că dr. Bistriceanu a făcut față, cum se spune, unui călău al cuvintelor.