• Biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din Băbiceni
• Autor: Elena CHIPONCĂ
  © Elena Chiponcă
  © Revista Luceafărul (www.lucafarul.net)

___

Satul Băbiceni din comuna Durnești, județul Botoșani este situat la 38 km sud-est de Botoșani. Așezat pe ambele maluri ale pârâului Rediu, se învecinează cu satele Guranda (la nord), Trușești (la vest), Broșteni (la est) și Albești (la sud).

Din cele mai îndepărtate vremuri, satul a fost răzășesc. Numele lui vine de la antroponimul Babiș, care, probabil, a fost primul locuitor al așezării sau poate cel dintâi jude sau vătăman al acesteia.

Primul document cunoscut care menționează satul Băbiceni este zapisul din 2 august 1629, prin care „Miron din Bălăceni, ținutul Suceava, fiul Cârstinii, nepotul Candachiei, […] au vândut a sa dreaptă ocină și moșie, toată partea lui, […] ot sat ot Bălăceni, […] lui Strătulat Dobrenchie ot Bălăceni, […] de față fiind martorii […] Andronic, diiac ot Budești [Guranda], și Lupul ot tam, și Simion Păhărnicel ot Băbiceni, și Petrigana ot tam, și popa Pătrașco ot tam […].” Așadar, documentul vorbește despre existența satului Băbiceni, în care locuiau familii de răzeși, martori la încheierea acestuia.

Conform zapisului, satul avea un preot, Pătrașco, ceea ce presupune și existența bisericii. În general, bisericile din această parte a Moldovei erau construite din lemn sau din bârne cu lipituri de lut, acoperite cu stuf sau cu șindrilă. Prima biserică a fost clădită din lemn, la aproximativ 300 m în vale de cea actuală, pe partea stângă a drumului care străbate satul, în fața parcului de joacă pentru copii, care a fost demolată după construcția celei de astăzi.

Biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, construită din cărămidă, pe temelie de piatră, în stil mixt și în formă de cruce, cu altar, naos, pronaos, o cameră în pridvor, acoperită cu tablă zincată, și două turnuri – unul deasupra altarului și altul deasupra pridvorului –, a fost zidită cu cheltuiala familiei Eufrosina și Gheorghe Cozmovici în perioada 1889-1891, care a donat și terenul împrejmuitor. Biserica are lungimea de 18 m, lățimea de 11 m și înălțimea maximă de 17 m, pereții interiori sunt văruiți în alb, iar de cupola pictată este fixat un policandru mare din alamă. În partea dinspre altar a curții, se află mormintele ctitorilor, care au înzestrat acest sfânt lăcaș și care, pentru a-i termina finisajele, au fost nevoiți să-și vândă bijuteriile. La construcția bisericii, enoriașii au contribuit cu munca și cărăușia.

Ctitorii au lăsat prin testament toată averea mobilă și imobilă nepoatei lor Natalia, căsătorită cu maiorul doctor Andrei Pallauz, și copiilor lor. Din această avere, nepoata urma să dea bisericii „50 [de] fălci de teren din moșia Broșteni, capătul dinspre satul Guranda, în afară de locul bisericii dat după Legea rurală [din anul 1864, de 8,5 fălci], pentru întreținerea și reparațiile necesare din vreme în vreme.” Clopotele bisericii au fost turnate în Prusia și din testament rezultă că nepoata urma „să ridice un turn [pridvor] în fața bisericii, în care să se așeze toate clopotele. Va cumpăra, pe lângă clopotul existent, un clopot mai mare, două clopote mai mici și o toacă din fier.” Pe unul dintre clopotele mari, este scris Biserica Băbiceni, zidită de Gheorghe și Eufrosina Cozmovici în anii 1889-1891, pe clopotele mici sunt precizate inițialele ctitorilor, numele orașului german și anul în care au fost realizate (G.E.C.; In Bochum, 1890), iar pe cel de-al doilea clopot mare sunt menționate inițialele ctitorilor, numele turnătoriei și anul în care au fost fabricate (G.E.C.; Bochumer Verein, 1890). Pe lângă cele arătate, în testamentul ctitorilor se mai menționează că „va mai plăti următoarele legate: […] 3.000 de lei Marghioliței [Mariei] Enescu (născută Cozmovici), fiica fratelui meu preotul Ioan Cozmovici, maica tânărului artist și compozitor Gheorghe [George] Enescu, la toate slugile mele vechi care se află în serviciu li se va da câte 200 de lei, iar toate vițelele și vacile câte vor fi în anul morții mele se vor da de pomană la vădane și oameni săraci.”

Biserica a suferit mai multe reparații, atât la exterior (în anii 1924, 1938, 1975 și 1983), cât și la interior (în anii 1924, 1938, 1976 și 1983), cea capitală fiind făcută în perioada preotului paroh Nicolae-Cristian Cărăușu (2010-2017), când au fost realizate acoperirea bisericii cu tablă de aramă, curățarea picturii catapetesmei, schimbarea geamurilor cu altele din termopan, înlocuirea stranelor cu altele sculptate din stejar, amenajarea interiorului prin parchetare și izolarea termică a pardoselii, schimbarea instalației electrice, văruirea la interior, executarea trotuarelor, tencuirea și vopsirea decorativă la exterior.

În decursul timpului, în afara acestui preot, în localitate au mai funcționat: în anul „1864, Ion Meica – sachelar, cu cântăreții Neculai Pavăl și Grigori Hulub, în anul 1876 preotul Dumitru Silion, în vârstă de 57 de ani, avându-i cântăreți pe Gheorghe Hulub, care exploata o falce [de] teren, și Ion Pascalu, care exploata ½ [de] falce, ambii cu [un] salariu lunar de 24 de lei, biserica fiind întreținută de comună.” Preotul Dumitru Silion, căsătorit cu prezbitera Maria, funcționa aici și în anul 1870, când „îi moare un fiu în vârstă de 20 de ani, Iorgu Silion.” În anul 1887, slujea preotul Constantin Iliescu, urmat, în anul 1889, de preotul Grigore Ștefănescu, transferat, la cerere, în parohia Santa Mare în anul 1904, după care a venit „de la parohia Dealu Mare, comuna Zvoriștea, preotul econom Constantin Bușilă, absolvent a patru clase de seminar, care îi avea cântăreți pe Gheorghe Dimitriu și Ion Gavrilescu. Acesta a suplinit și parohia Drislea, unde va construi, cu cheltuiala enoriașilor, Biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, sfințită în anul 1912. După o scurtă perioadă de timp, în anul 1913 preotul Constantin Bușilă moare.”

În anul „1914, la Băbiceni suplinea preotul Gheorghe Chipail, parohul bisericii din satul Cucuteni, comuna Durnești, avându-i cântăreți pe Ion Gavrilescu și Dumitru Cojocaru, care funcționa din anul 1910, iar epitropi pe Manolache Dragoman și Gheorghe Hulub. În anul 1929, în locul cântărețului Ion Gavrilescu era Constantin A. Tănăsoaei, numit la 3 iulie 1924, cu un salariu lunar de 2.497 [de] lei.”

În anul „1930, parohia Băbiceni din comuna cu același nume era alcătuită din patru sate – Băbiceni, Guranda, Broșteni și Bârsănești –, avându-l paroh pe preotul Roman Vasiliu, seminarist, gradul II, hirotonisit preot în anul 1924, cu cântăreții Dumitru Cojocaru, născut la 10 martie 1884, și Constantin A. Tănăsoaei, născut la 21 mai 1898 în satul Călărași, județul Botoșani, ambii cu practică. Preotul Roman Vasiliu, născut la 17 septembrie 1894 în comuna Ștefănești, județul Botoșani, absolvent al Seminarului Veniamin Costachi Iași în anul 1915, a suplinit două luni ca învățător în satul Ionășeni, comuna Trușești, apoi la Școlile Bobulești și Stânca din comuna Ștefănești și dascăl de ocazie la biserica din satul Stânca. În anul 1916, a fost mobilizat în Compania a IV-a Sanitară Roman, de unde a fost evacuat la Dorohoi, iar la 15 februarie 1917 a fost înaintat la gradul de sergent T.R. De la 1 februarie 1919, a fost învățător titular în satul Viișoara-Ciuciulea, județul Bălți, apoi, din toamna anului 1919, învățător și director în satul Glodeni [ambele în Basarabia], unde a învățat limba rusă și a tradus poezii în limba română. În anul 1921, a fost transferat la Școala Mărăndeni, raionul Fălești, județul Bălți, iar la 1 noiembrie 1921, la Școala Avrămeni, comuna Braniște [ambele în Basarabia]. În toamna anului 1923, s-a căsătorit cu [prezbitera] Antonina și a fost hirotonisit preot pe seama parohiei Ostopceni, comuna Românești, județul Botoșani, unde a funcționat până în luna aprilie 1927. Prin Decizia nr. 1.499/06.1927, a fost numit la parohia Băbiceni, cu satele Guranda, Bârsănești și Broșteni, unde a lucrat până în luna august 1940. În anul 1933, a împrejmuit cimitirul [din] Băbiceni, a construit casa parohială [din] Guranda și a contribuit la terminarea construcției casei parohiale din Băbiceni. A fost director și președinte al căminelor culturale din satele Băbiceni și Guranda. Din anul 1941, a slujit numai la bisericile din Guranda și Bârsănești, unde a fost înființată o parohie nouă, fiind și învățător onorific la Școala Bârsănești până în luna noiembrie 1942, când a fost transferat la parohia nou-înființată Păun-Năstase, unde a funcționat până în anul 1943, locuind în școală și ocupând și posturile de învățător și director. În anul 1944, s-a refugiat în județul Romanați [astăzi, în județele Olt și Dolj], de unde s-a întors în anul 1945, când a început să slujească la biserica din satul Murguța. În anul 1946, a fost transferat, împreună cu [soția și] cei trei copii ai familiei – Sofia, Anatol și Nadejda –, aflați la școli secundare, în parohia Slobozia-Cișmănești. În același an, fiica Sofia s-a căsătorit cu învățătorul Constantin Boicu, care funcționa la Trușești. Preotul Roman Vasiliu și-a construit casă [aici,] vizavi de locuința fiicei sale, având post tot la biserica din Cișmănești până în anul 1948. În perioada 13 august 1940-30 iulie 1941, parohia Băbiceni a fost suplinită de preotul Ioan Scurtu, venit, împreună cu prezbitera Elena, din parohia Pătrăuți, județul Dorohoi, ocupată de ruși. Prin Ordinul nr. 517/1941, a fost rechemat la parohie.” Pentru câteva luni, parohia Băbiceni a fost suplinită de preotul Roman Vasiliu, care funcționa la parohia Guranda.

La „19 octombrie 1941, la parohia Băbiceni a venit preotul Constantin Sângeap, născut la 26 octombrie 1913 în satul Răuseni, județul Botoșani, care a urmat Seminarul Veniamin Costachi Iași (1926-1934) și Facultatea de Teologie Cernăuți (1934-1939). A satisfăcut stagiul militar în anul 1934, în Regimentul 14 Dorobanți Roman, cu gradul de sublocotenent, a luptat pe Frontul de Est până dincolo de Tiraspol, fiind rănit la 23 august 1941. S-a căsătorit în luna februarie 1941 cu [prezbitera] Elena Macovei, învățătoare, cu care a avut un fiu, Corneliu. A fost hirotonisit preot pe seama parohiei Băbiceni la 19 octombrie 1941. La acea dată, parohia era compusă din satele Băbiceni și Broșteni, cu 227 de familii și 963 [de] suflete.” A slujit împreună cu cântăreții bisericești Constantin A. Tănăsoaei și „Stelian Teodorescu, care a funcționat până la 24 februarie 1941, când a demisionat, fiind hirotonisit preot la parohia Stănești, județul Botoșani. Din anul 1941, a venit în postul II cântărețul Gheorghe Damian, care a plecat în anul 1946 în satul Costiugeni, comuna Albești, județul Botoșani, avându-l ca paracliser onorific pe Lazăr A. Tănăsoaei. La 15 aprilie 1946, a fost numit în postul II cântărețul Constantin Godinescu, care a plecat la parohia Cucuteni, comuna Durnești la 25 februarie 1949.” În luna martie 1943, preotul Constantin Sângeap, fiind bolnav, a fost înlocuit de preotul Gheorghe Chipail din comuna Durnești, pentru a spovedi și împărtăși copiii de la școlile din Băbiceni și Broșteni. Din „luna octombrie până la sfârșitul lunii noiembrie [1944], a fost suplinit de același preot, iar din luna noiembrie 1944 până în luna martie 1945, parohia Băbiceni a fost suplinită de preotul Mihai Parfin” de la parohia Cucuteni.

La „12 februarie 1953, preotul Constantin Sângeap a fost transferat la parohia Tomești. La parohia Băbiceni, a venit preotul Teodor Bălan, născut în anul 1925, numit prin Decizia nr. 16.631/28.01.1953, hirotonisit preot la 23 noiembrie 1952 [și] căsătorit cu prezbitera Ecaterina. La 3 decembrie 1953, preotului Teodor Bălan îi moare fiul Silviu, [în vârstă] de patru luni.” A funcționat la parohia Băbiceni până în luna iulie 1957, perioadă în care s-a născut fiica sa Mariana, după care s-a transferat la parohia Părhăuți, județul Suceava. În perioada iulie 1957-martie 1958, parohia a fost suplinită de preotul Dumitru Gheorghiță, parohul bisericii din Durnești, apoi de preotul Vasile Honciuc, parohul Bisericii Nașterea Maicii Domnului din satul Guranda, până la 22 martie 1959.

Prin „Ordinul nr. 8.928/03.1959, în parohie a fost numit preotul Neculai Gheorghiu, econom, născut la 26 iulie 1923 în comuna Mărgineni, județul Neamț, căsătorit cu prezbitera Maria (fostă Horea), cu care a avut patru copii – Maria, Neculai, Sebastian și Elena. În perioada 1953-1959, a mai funcționat la parohia Brusturi, raionul Târgu Neamț. A lucrat cu cântărețul bisericesc Constantin A. Tănăsoaei și cu paracliserul onorific Metodiu Cojocaru.” În parohia Băbiceni, a slujit aproximativ un an, după care s-a întors în comuna Brusturi. Pentru vina de a fi fost fratele diplomatului Constantin Virgil Gheorghiu, jurnalist, romancier și preot din exilul românesc postbelic, pentru o perioadă a fost închis. După plecarea sa, serviciile religioase au fost săvârșite de preotul Gheorghe Vasiliu, parohul Bisericii Sfântul Ierarh Nicolae din Trușești, și de preotul Dumitru Gheorghiță de la parohia Durnești.

La începutul anului 1960, în parohia Băbiceni-Broșteni s-a transferat de la parohia Slobozia-Cișmănești preotul Leon Bodron. „Născut la 16 februarie 1915 în satul Brăteni, comuna Dobârceni, absolvent, ca șef de promoție, al Seminarului Sfântul Mucenic Gheorghe Roman în anul 1937, a urmat, timp de trei ani, Facultatea de Teologie Cernăuți (pe care a întrerupt-o în timpul războiului), concomitent cu Seminarul Pedagogic Cernăuți. A fost căsătorit cu prezbitera Maria (fostă Șandețki), cu care a avut o fiică – Georgeta. A luptat pe Frontul de Est, unde a căzut prizonier, și s-a întors în țară cu Divizia a II-a de voluntari Horea, Cloșca și Crișan. La 2 martie 1946, era diacon la parohia Mihălășeni [județul Botoșani], iar la 1 ianuarie 1949 a fost hirotonisit preot pe seama parohiei Năstase-Păun, comuna Mihălășeni. La 19 iulie 1952, a fost arestat de Securitate și trimis în detenție administrativă, fiind eliberat din colonia de muncă Onești la 15 mai 1954, când a revenit în parohie.” În cei zece ani, cât a funcționat în parohia Băbiceni, a fost șef de fermă la grădina de legume, rotunjindu-și veniturile în afara ceremoniilor bisericii, a menținut în bună stare bisericile din satele componente ale parohiei, casa parohială și cimitirele. Prin „Decizia nr. 16/1969, preotul Leon Bodron s-a pensionat la limită de vârstă, iar prin Ordinul Mitropoliei Iași nr. 5.410/01.04.1969 a fost numit suplinitor la parohia Băbiceni preotul Vasile Honciuc, parohul bisericii [din] Guranda.”

La „1 august 1969, în parohia Băbiceni a fost transferat de la parohia Santa Mare preotul Victor Porof, născut la 27 iunie 1929 în satul Durnești, județul Botoșani. A absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț în anul 1962, fiind hirotonisit preot în anul 1964. [A fost] căsătorit cu prezbitera Ortansa (fostă Jijie), învățător și director la Școala Guranda, cu care a avut trei copii – Ioan, Marcel și Valentina. A slujit la Băbiceni până la 1 iulie 1971, când s-a transferat la Ștefănești.” A lucrat până în luna octombrie cu cântărețul Constantin A. Tănăsoaei, care a murit la 24 noiembrie 1969. La 1 ianuarie 1970, a fost angajat cu jumătate de normă și un salariu lunar de 350 de lei, plătit din fondurile parohiei, cântărețul Lazăr A. Tănăsoaei, fiul acestuia, absolvent al Școlii de cântăreți de asimilare de la Mănăstirea Neamț, care funcționa onorific de mai mulți ani. În această perioadă, paracliser era Metodiu Cojocaru.

Parohia Băbiceni a fost preluată pentru suplinire de preotul „Vasile Honciuc de la Guranda, născut la 29 ianuarie 1915 [și] căsătorit cu prezbitera Elena (fostă Ștefan). S-a înscris la Seminarul Teologic Dorohoi (care, după o perioadă de studiu, s-a desființat), apoi a urmat Seminarul Teologic Iași până în iunie 1934 și, ulterior, Facultatea de Teologie Cernăuți, cu examenul de licență în anul 1938. A funcționat ca diacon la biserica din satul Hulub, comuna Dângeni până în anul 1939, apoi ca preot în parohiile Tomești [1940-1941], Cucuteni, comuna Durnești și, din luna decembrie 1942, Guranda [toate din județul Botoșani]. În luna iunie 1944, a fost mobilizat în Regimentul 7 Vânători Galați, iar după demobilizare a plecat în refugiu, întorcându-se în parohia Guranda la 23 decembrie 1944. A avut cinci copii – Ioan, Valentina, Elena, Vasile și Maria.” În parohia Băbiceni, a suplinit până în luna noiembrie 1982. În perioada 1972-1975, a fost reparată biserica la interior și exterior, precum și casa parohială, printr-un contract de execuție a lucrărilor, de către Cooperativa Înfrățirea Botoșani. Prin „Ordinul Mitropoliei Iași nr. 8.204/22.11.1982, a avut loc predarea și, respectiv, preluarea parohiei Băbiceni, formată din satele Băbiceni și Broșteni, între preoții Vasile Honciuc, suplinitor, și preotul titular Constantin Gh. Argint.”

Preotul Constantin Gh. Argint, născut la 22 octombrie 1957 în satul Albești, județul Botoșani, a absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și s-a căsătorit în anul 1982 cu prezbitera Florica (fostă Ionescu), cu care a avut cinci copii – Isidor, Iulian, Andreea, Atanasia și Elena-Iustina. În parohia Băbiceni, a funcționat până în anul 1986, când a fost transferat la Biserica cu hramul Nașterea Maicii Domnului din satul Runcu, comuna Țibana, județul Iași. A mai slujit la Biserica cu hramul Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir din satul Codreni, comuna Mileanca, județul Botoșani, după care s-a retras în satul natal, unde a murit la 31 iulie 2017.

După plecarea preotului Constantin Gh. Argint, parohia Băbiceni a fost suplinită de preoții Zamfir Haraga de la parohia Durnești, Teodor Pețenchea, preot de caritate la Penitenciarul Botoșani, Grigore Diaconu, protoiereul Protopopiatului Botoșani (ocazional) și Ionel Băicănescu de la parohia Bobulești (în perioada decembrie 1998-septembrie 2000), până la numirea preotului Fabian Andrei la 11 februarie 2001.

Preotul Fabian Andrei s-a născut la 20 decembrie 1979 în satul Ionășeni, comuna Trușești și s-a căsătorit la 7 ianuarie 2001 cu prezbitera Mihaela-Monica (fostă Grigoraș) din satul Buhăceni, comuna Trușești, cu care are cinci copii – Andreea, Ioana, Vasile, Teodora și Andrei. A urmat Seminarul Teologic Liceal Ortodox Sfântul Gheorghe Botoșani (1994-1999), Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae Iași (2001-2006), cu examen de definitivat în anul 2005, un master la Centrul de Studii Europene (2005-2007) și altul de consiliere psihologică și duhovnicească la Iași (2019-2021), precum și Facultatea de Psihologie București (2019-2022). În cei șase ani, cât a fost preot paroh la Băbiceni, a reparat la interior biserica, schimbându-i ușile cu altele din termopan, a demolat și reconstruit casa parohială, în care a locuit cu familia. La 31 decembrie 2006, a fost transferat preot paroh la Biserica cu hramul Coborârea Sfântului Duh din satul Ceahlău, județul Neamț.

După această dată, serviciile religioase au fost suplinite de preotul Cristian Asmarandei de la parohia Guranda până la 12 decembrie 2007, când a fost repartizat și hirotonisit pe seama parohiei Băbiceni preotul Cristian-Nicolae Cărăușu. Născut la 5 decembrie 1977 în satul Dămileni, comuna Cristinești, județul Botoșani, licențiat al Facultății de Drept a Universității Petre Andrei Iași în anul 2001 și al Facultății de Teologie Ortodoxă Andrei Șaguna Sibiu în anul 2007, a fost hirotonisit diacon la 7 decembrie 2007 și s-a căsătorit la 20 august 2006 cu prezbitera Ana-Maria (fostă Barabulă), cu care are trei copii – Maria, Ștefan și Marcu. Încă de la sosirea în parohie, s-a remarcat ca fiind un bun gospodar, preocupându-se de modernizarea casei parohiale, reparația capitală a bisericii și construcția alteia noi, din lemn, în satul Broșteni. A funcționat la parohia Băbiceni până în luna decembrie 2017, când a fost transferat de la parohia Oroftiana de Sus, județul Botoșani preotul paroh Ciprian-Claudiu Vreme, căsătorit cu prezbitera Alina-Mihaela și care a primit numirea în parohia Băbiceni la 1 februarie 2018. De la sosire, el s-a preocupat de dotarea bisericii din satul Broșteni cu catapeteasmă, strane și podoabele necesare, precum și cu construirea clopotniței de la intrare. Principalul ctitor al bisericii este Daniel Marțincu, polițist în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Botoșani. Biserica cu hramurile Sfinții Martiri Brâncoveni și Acoperământul Maicii Domnului din Broșteni a fost sfințită la 27 august 2022 de un sobor de preoți condus de Î.P.S. Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei.