• Biserica cu hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavril din Buhăceni
  Autor: Elena CHIPONCĂ
  © Elena Chiponcă
  © Revista Luceafărul (www.lucafarul.net)

___

Satul Buhăceni, comuna Trușești, județul Botoșani este situat la 36 km sud-est de municipiul Botoșani și la 3 km nord de reședința comunei. Amplasat pe țărmul stâng al râului Jijia, este străbătut de Drumul Județean 282 Săveni – Răuseni. Este cel mai vechi sat atestat documentar din comună, conform documentului din 6 noiembrie 1491, emis de voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt, prin care se împarte și întărește stăpânirea proprietăților lui Laslău Buhaicea între nepoții acestuia, „Mihul Pojar și sora lui Nastea, și nepotul lor de frate Fârcea, și fratele lui, Mitutelul, și surorilor lor, Anna, și Mărina și Stanca, fiii lui Tăbuci, și verii lor, Cârstea și sora lui, Annușca, fiii Mărinei […], i-am miluit cu deosebita noastră milă, le-am dat și le-am întărit, în țara noastră, în Moldova, dreptele lor ocini, satele […] și, pe Jijia, sub Cornăriș, Buhăiceștii […], iar Nastei să-i fie [dat] Buhăiceanii. […] Privilegiul pe care ei l-au avut de la bunicul nostru, de la Alexandru Voievod, și alt privilegiu, de la unchiul nostru, de la Ștefan Voievod, pe toate aceste mai sus scrise acte, ei le-au pierdut, cum ne este știut nouă și tuturor boierilor noștri moldoveni.”

Conform acestui document, numele satului provine de la primul jude s-au cneaz, stăpân al așezării, Laslău Buhaicea, sosit, probabil, din Ardeal, la care, prin modificări fonetice și adăugarea sufixului eni, s-a ajuns la denumirea de astăzi, Buhăceni.

Pentru o perioadă de peste 100 de ani, nu apar documente privind stăpânirea satului; abia la „22 martie 1621, Oprea din Buhăiceni era martor când Miron Barnovschi, pârcălabul de Hotin, a cumpărat a cincea parte din satul Căbiceni (astăzi, orașul Darabani), iar Pătrașco, fratele Oprei din Buhăiceni, participă ca martor la vânzarea unei părți din satul Vicoleni, la 23 martie 1621. Cu ispisocul din 27 noiembrie 1645, Vasile [Lupu] Voievod, întărește stolnicului Ghica stăpânirea pe câteva părți din moșia Buhăceni, cu locuri de mori și de iazuri în Jijia, și din vatra satului și din câmp și din pădure. În această perioadă, satul Buhăceni era preponderent răzășesc, iar stolnicul Ghica, stăpân și pe jumătate din satul Broșteni, din apropiere, zestre adusă de soția sa Smada, fiica lui Stamate Lână, mic boier moldovean, fiind în grațiile voievodului Vasile Lupu, arbănaș ca și acesta, a urcat rapid treptele demnităților boierești, acumulând prin danii și cumpărături o avere consistentă.”

La 3 mai 1645, stolnicul Ghica dă mărturie și se tocmește cu vornicul Neculai Ureche pentru două heleșteie la Buhăceni: ,,Scriem și mărturisescu cu această scrisoare a noastră cum, de bună voia noastră, ne-am tocmit cu dumnealui Neculai Ureche pentru heleșteiele ce sânt la Buhușteni [Buhăceni], la Lețcani și la Bursumeni. Să ținem cum au ținut bătrâni[i] din veac, să ținu eu heleșteul cel den jos, cu răzeșii mei, la Buhușteni, și să ție dumnealui Neculai Ureche heleșteul cel din sus, la Lețcani și Bursumeni.” Dintr-un document emis la ,,4 septembrie 1668”, aflăm că stolnicul Ghica nu s-a ținut de această înțelegere.

La „5 aprilie 1656, Gheorghe Ștefan Voievod întărește stăpânirea marelui vornic Gheorghe Ghica pe părțile din Buhăceni. Gheorghe Ghica, din căsătoria cu Smada, a avut doi copii – Ionașco, căsătorit cu Maria, fiica lui Cârstian Rotompan, și Măricuța, căsătorită cu Balan, postelnic, mare comis și pârcălab de Hotin (1642-1643). Fiica Măricuței și a lui Balan, Tudosca, era căsătorită cu armașu[l] Constantin Jora.” „Constantin Jora era fiul lui Gheorghe Jora și al Magdalinei Balș, fiica lui Grigore Balș și nepoată [a] lui Cristea Balș, [care] au mai avut [ca] fii pe Toader Jora, sluger, pe Gligoraș Jora, căsătorit cu Rucsanda, fiica lui Vasile Balș și nepoată [a] lui Ionașco Balș, pârcălab de Dorohoi, și pe Gheorghe (Ghiorghiți) Jora. Rucsanda Balș a mai fost căsătorită cu Neculai Cucoranul, jicnicer.”

În luna „iunie 1658, Toader Jora, sluger, vinde lui Ionașcu Balș, pârcălab, satul Mășcătenii, din ținutul Hârlău, pentru 400 de lei, pe care, mai înainte, îl cumpărase de la Rucsanda, jupâneasa fratelui său, Gligoraș Jora.” Fiica Măricuței și a lui Balan, Tudosca, căsătorită cu armașu[l] Constantin Jora, stăpânea, după bunicul ei Gheorghe Ghica, la anul „1664, părți din Buhăceni, care mai cumpără și partea feciorilor din ocina lor de acolo și, la 12 martie 1664, măresc proprietatea cu un stâlp întreg din patru stâlpi ce arată tot satul de la Iftimie și sora sa Nastasia, feciorii lui Loghin Ciure și nepoți a[i] lui Gheorghe Ciure, având zapis adeveritor din anii 1664-1665, din partea mitropolitului Ghedeon al II-lea al Moldovei și a altor boieri. La 8 octombrie 1667, Alexandru Iliaș, voievodul Moldovei, trimite un aprod domnesc care să caute în toată țara niște vecini ai lui Constantin Jora, ce au fost armaș, ce au fugit din satele Rădenii, Buhăiceani și Râșcani. În timpul domniei lui Alexandru Iliaș Voievod (1666-1668), Constantin Jora, nefiind agreat de domn, rudeniile sale Andrieș, fiul lui Ursu Lână, fratele Smadei și Pătrașco, ginerele lui Ursu, cer jumătate din satul Broșteni, pe care o stăpânea Jora, ca zestre a soției sale Tudosca de la mama ei Măricuța, ca și celelalte sate pe care le stăpânea Jora din averea lui Gheorghe Ghica, ce-i reveniră Tudoscăi. Silit, Jora a dat un zapis prin care a cedat jumătatea satului Broșteni și satele Dubăsari, Bilacăul, Vasiliuți și Buhăceni (părțile de sat). În vremea Ducăi Vodă, fiind Constantin Jora în înțelegere cu domnia, s-au judecat din nou, dându-se dreptate acestuia și dând rămași pe Andrieș, fiul lui Ursu, și pe cumnatul său Pătrașco.”

Fiica lui ,,Constantin Jora și a Tudoscăi, Anastasia, căsătorită cu Andrei Balș, spătar [și] logofăt, moștenește de la părinți Buhăcenii, pe care îi lasă clironomie [moștenire] fiicei lor Maria, căsătorită cu Ștefan Donici. ,,Buhăcenii, la ținutul Hârlăului, și Mășcătenii, din același ținut. [Se înțelege că Buhăcenii sunt moștenire de pe mama sa Tudosca, iar Mășcătenii de pe tatăl Andrei Balș, fiul lui Vasile Balș. stolnic, mare logofăt și nepot al lui Ionașcu Balș.] Din această însoțire, au rămas doi feciori, Constandin și Gheorghe.”

Din „8 octombrie 1765, datează o mărturie hotarnică ce a făcut spătarul Iordache Cantacuzino moșiei Buhăceni, de pe apa Jijiei, la ținutul Dorohoi, a slugerului Ștefan Donici. Satul Buhăceni nu este prezentat în catagrafiile Moldovei din 1772 și 1774, dar aflăm dintr-un document din jurul anului 1790, Moșii strămoșești și părințești, și-ntregi și giumătăți, atâta Bălșăști, cum și Jorăști, unde este menționat și satul Buhăceni, ci sânt și di pi Duculești, și cu o cumpărătură di la Nastasie Țopoae. […] Alexandru Constantin Moruz Voievod poruncește, la 4 iulie 1792, stăpânilor moșiilor Ionășeni, Budești (Guranda), Buhăceni, Viforeni, Socrujeni și altele să meargă cu documentele acestor moșii pentru a participa la hotărnicirea moșiilor Trușești, Costești și Lățcanii cu Bursumenii ale Mănăstirii Trei Ierarhi din Iași. În anul 1803, satul Buhăceni din ținutul Hârlău, ocolul Jijiei, în stăpânirea banului [Constantin] Donici [fiul lui Ștefan și al Mariei Donici], avea 24 [de] birnici și 12 scutelnici ai banului. În anul 1816, satul Buhăceni era în stăpânirea bănesei Rucsanda Donici [soția lui Constantin Donici] și avea 19 birnici și 15 scutelnici.” În anul „1820, Buhăcenii, stăpânit de banul Constantin Donici, avea 70 de locuitori, dintre care 20 [de] birnici, 9 scutelnici ai banului, slugi fără bir și 41 de breslași ai casei banului.”

„În perioada 1808-1832, băneasa Rucsanda Donici de la Buhăceni are numeroase procese cu stăpânii moșiilor din vecinătate, Dângeni, Dolniceni, Brăteni, Dobârceni [și] Budești, pentru pricini de încălcare a moșiilor de o parte sau de alta, de unde rezultă că stăpâna de la Buhăceni nu își apără doar moșia, ci adesea caută să o mărească în defavoarea moșiilor cu care se învecina. La 23 iunie 1823, Ioan Sandu Sturza Voievod trimite carte lui Ioan Vârnav, fost mare logofăt, pentru procesul dintre aga Costache Jora de la Dolniceni, de o parte, și Rucsanda Donici de la Buhăceni și Iordachi Țintilă de la Dângeni, de alta. Se ceruse, la 1820, Rucsandei harta iscălită de răposatul vornic Gavril Conachi și [de] spătarul Mihalachi Costachi. Se decide a se scurge iazul pentru a se vedea vechile iezături. Să cerceteze și Vârnav cu carte de blestem la Trușești și aiurea (vecinătățile).”

În anul „1832, satul Buhăceni era stăpânit de Rucsanda Donici și avea 73 de locuitori, dintre care 41 erau birnici.” Tot în acest an, la „22 septembrie se întocmește izvodul (inventarul) bunurilor celor ce se află pe moșia Buhăceni (clădiri utilaje etc.) ale lui Iancu Donici, agă [holtei, fiul lui Constantin și al Rucsandei Donici], și, în aceeași zi, este încheiat contractul prin care aga Iancu Donici arendează negustorului Gheorghe Săvulică moșia sa Buhăceni, pe Jijia, de la ținutul Hârlău, pentru perioada de la 23 aprilie 1833 până la 23 aprilie 1838, cu 900 de galbeni olandezi anual. După expirarea acestui contract, probabil a fost încheiat un altul, tot pentru o perioadă de cinci ani, dar care nu a mai fost respectat conform hotărârii Judecătoriei Botoșani în procesul dintre Nastasachi Antoniu, vechilul supusului austriac Gheorghe Săvulică, și Iancu Donici, agă, pentru cheltuielile pricinuite privind încălcarea contractului de împosesuire a moșiei Buhăceni în perioada de cinci ani, din 31 octombrie 1841. În anul 1859, satul Buhăceni, ocolul Jijiei, ținutul Botoșani avea 257 [de] locuitori (suflete).”

De la „Rucsanda Donici, moșia Buhăceni a trecut [ca] zestre fiicei sale Zamfira, căsătorită cu Iordachi Rosetti, de la care a trecut [ca] zestre fiicei acestora, Victoria, căsătorită cu Ioan Cuza, care a vândut, în jurul anului 1870, cea mai mare parte a moșiei lui Nicu Enășescu și o mică parte în partea de nord lui Carol Hynek, unită cu o parte din moșia Broșteni.” De la „Nicu Enășescu, moșia revine ca zestre fiicei sale Florica colonel Patrulius, care au stăpânit moșia până în anul 1948.”

Ca în orice localitate, prima instituție a unei așezări omenești, biserica, a fost „zidită la anul 1777, probabil pe locul uneia mai vechi de către familia Maria și Ștefan Donici, sluger, cu hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavril, din lemn.” Biserica a suferit, în decursul timpului, mai multe reparații și refaceri, ultima în anul 1883, după incendiul din anul 1882, când s-a construit din bârne cu lipituri de lut și s-a acoperit cu șindrilă. În acel incendiu, „au ars în Buhăceni 36 de case, printre care și casa preotului Mihail Ghiorghiu.” În anul „1918, biserica a suferit o reparație, schimbându-i[-se] acoperișul de șindrilă cu unul din tablă și, la exterior, a fost căptușită cu scândură așezată vertical. În anul 1870, s-au refăcut picturile pe pânză, iar o parte au fost înlocuite cu picturi în ulei, pe lemn, de către pictorul Vasile Smâdu, care semnează câteva icoane.” Tot el a pictat, în anul 1873, icoana înfățișându-i pe Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan, aflată în Biserica cu hramul Nașterea Maicii Domnului din satul Guranda, iar, în anul 1874, a scris și a pictat epitaful cu scena punerii în mormânt a Domnului Isus Hristos din biserica parohială Ionășeni, comuna Trușești.

„În perioada 1777-1781, la biserica [din] Buhăceni a slujit preotul Constandin, iar, în anul 1849, preotul Mihail Gheorghiu, în vârstă de 32 de ani, cu dascălii Costachi Cherdivară, în vârstă de 33 de ani, Ștefan Gheorghiu, în vârstă de 29 de ani, și Petrache Teodorescu, în vârstă de 28 de ani. Același preot slujea aici și în anul 1856.”

Pe o icoană care înfățișează Nașterea Domnului Isus Hristos, aflată la Muzeul Etnografic din Trușești, pictată de același Vasile Smâdu, scrie: Este a sfinției sale economul Mihail Gheorghiu – Buhăceni, 1870. „Preotul Mihail Gheorghiu a funcționat la Buhăceni până la 20 februarie 1863, când a fost înlocuit de preotul Costachi Păvăleanu de la Flondura. În perioada 1861-1863, preotul Mihail Gheorghiu a slujit la Buhăceni împreună cu preotul Gheorghe Tasloși, care funcționa aici din luna martie 1827”, având „cântăreț 1 pe Gheorghe Gașparu din 18 aprilie 1859 și pe Costachi Cherdivară, fiul preotului Georgie Cherdivară, din 24 iunie 1859. În anul 1863, găsim cântăreții Costachi Cherdivară, Ștefan Gheorghiu și Petrachi Teodorescu.”

În anul „1882, la parohia Sfinții Voievozi Mihail și Gavril a venit preotul paroh Dumitru Grigoraș, care a funcționat aici până la 1 octombrie 1899, când a fost transferat la parohia Hănești. La Buhăceni, a venit, la 1 noiembrie 1889, preotul Vasile Davidescu, care a funcționat la parohia Coșula. Preotul Dumitru Grigoraș locuia în Buhăceni și, fiind mai vechi în sat, populația îl solicita pentru anumite servicii religioase (botezuri, cununii) și, astfel, s-a ajuns la un conflict cu preotul Vasile Davidescu. Cu toate acestea, preotul Vasile Davidescu a slujit la parohia Buhăceni până la 12 aprilie 1901, când parohia a fost suplinită de preotul Anghel Botez, în vârstă de 43 de ani, de la parohia Hulub. În anul 1901, la această parohie slujeau cântăreții bisericești Nicolaie Gheorghiu, în vârstă de 38 de ani, și Ștefan Gheorghiu, în vârstă de 60 de ani.” Deși populația satului Buhăceni dorea ca preotul Vasile Davidescu să revină la parohie, Mitropolia Moldovei aprobă revenirea la parohia Buhăceni a preotului Dumitru Grigoraș de la parohia Hănești. Preotul „Dumitru Grigoraș a slujit aici, având filialele Bivolari și Strahotin, până în anul 1911, când a venit preotul Nicolaie Hodoroabă, care a funcționat până în anul 1913. În perioada 1913-1916, la Biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavril [din] Buhăceni a suplinit preotul Dimitrie Teodorescu de la parohia Trușești, iar, în perioada 1916-1923, a funcționat aici preotul iconom Mihai Lăpușneanu,. În anul 1918, când preot paroh era Mihai Lăpușneanu, biserica a suferit o reparație capitală. În perioada 1923-1924, parohia Buhăceni a fost suplinită de preotul Vasile Hrușcă de la parohia Hulub, urmat, tot ca suplinitor, de preotul Gheorghe Negureanu de la parohia Dângeni până în anul 1928.” Atunci, a venit preot paroh titular „Mihai Gherman, născut la 17 mai 1903 în satul Pleșani, comuna Călărași, județul Botoșani. A absolvit școala de cântăreți bisericești (1925), Seminarul Teologic Veniamin Costachi din Iași (1928), Seminarul Pedagogic și Facultatea de Teologie din Cernăuți, apoi [a urmat] doi ani de doctorat în Teologie. La 18 octombrie 1928, a fost hirotonit preot de către episcopul Nicodim Munteanu pe seama parohiei Sfinții Voievozi Mihail și Gavril Buhăceni. Între anii 1923 și 1927, a fost învățător la școala primară din Buhăceni, în anul 1941 s-a transferat la biserica din satul Hănești, apoi, în anul 1942, a fost transferat la parohia Dobârceni. Pe lângă munca de preot, între anii 1946-1948 a deținut și funcția de contabil la banca din Dobârceni, județul Botoșani. La 15 august 1952, a fost reținut de Securitate, iar, la 15 octombrie același an, a revenit la parohia Dobârceni.” La parohia Buhăceni, a funcționat avându-i cântăreți pe Dumitru Mandric și Petru Bordeianu. În anul 1935, parohia era alcătuită din satul Buhăceni, cu 122 de familii, cătunul Valea Hrițcului, cu 33 de familii, personalul doamnei Viorica colonel Patrulius, 17 familii, cu tot cu proprietarul moșiei, și satul Păsăteni, cu 35 de familii – un total de 207 familii cu 604 suflete. Avea casă parohială închiriată și bibliotecă cu 110 volume, iar personalul bisericii cultiva 8,5 ha de teren. În 1941, anul transferului, parohia Buhăceni deservea o populație de 220 [de] familii cu 880 de suflete.”

În același an, la această parohie a venit preotul „Toma Baciu, născut la 8 octombrie 1909 în satul Buhăceni, fiul Mariei și al lui Toader Baciu, absolvent al Seminarului Teologic din Dorohoi, în anul 1931, și al Facultății de Teologie Cernăuți, în anul 1937, [care] cunoștea patru limbi – germană, greacă, franceză și latină. A satisfăcut stagiul militar în Regimentul 53 Infanterie Ungheni, fiind eliberat cu gradul de caporal T.R. În perioada 1 august 1938-1 decembrie 1939, a ocupat postul de cântăreț bisericesc la parohia Trușești. La 27 iulie 1939, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Pleșești, județul Baia [astăzi, în județul Suceava], de unde, la 31 martie 1940, s-a transferat la parohia Ciornohal, comuna Călărași, județul Botoșani, unde a funcționat până la 1 august 1942. La aceeași dată, s-a transferat la parohia Buhăceni.” În perioada 1950-1961, pe lângă munca de preot paroh a ocupat și funcția de secretar al Protopopiatului Trușești. A fost căsătorit cu prezbitera Maria (fostă Zvâc), învățătoare, cu care a avut doi copii – Ștefan și Eugen. În anul 1967, sub păstoria preotului Toma Baciu, biserica a suferit o reparație constând în consolidarea întregii temelii cu o centură din beton, vopsirea întregii lemnării, refacerea tencuielilor și văruirea pereților la interior. La parohia Buhăceni, a slujit până la 1 iulie 1970, când s-a pensionat pe caz de boală, parohia fiind suplinită de preotul Vasile Bodnarenco.

În anul 1971, la parohia Buhăceni a fost transferat de la parohia Ghindăuani, județul Neamț preotul Dimitrie Bejan, născut la 26 octombrie 1909 la Hârlău, județul Iași, singurul băiat al unei familii cu șase copii. A urmat cursurile Seminarului Veniamin Costachi din Iași, apoi Facultatea de Teologie și, în paralel, Facultatea de Istorie ale Universității din București. După absolvire, a beneficiat de burse de studii postuniversitare la Ierusalim și Atena. La întoarcere, a devenit asistentul profesorului universitar Nae Popescu la Catedra de istorie, predând, în același timp, istoria la Liceul de fete Carmen Sylva din București. În anul 1940, a fost hirotonit preot și s-a înrolat în armată ca preot militar, cu gradul de maior. A activat pe Frontul de Est, unde, în anul „1942, a fost luat prizonier și, timp de șase ani (1942-1948), închis în lagărele Astrahan, Oranki, Karaganda, Sverdlovsk și Arhanghelsk din Rusia.” În anul 1948, a fost judecat de un tribunal militar din Moscova și condamnat la moarte. El a contestat sentința, cerând să fie judecat de o instanță judecătorească din România. Cererea i-a fost aprobată și o instanță din București l-a condamnat la închisoare. După ce a trecut prin mai multe temnițe din țară (Jilava, Aiud, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Bărăgan și, iarăși, Aiud), după 22 de ani de detenție, la 23 august 1964, a fost eliberat prin decretul de amnistie generală. După eliberare, autoritățile i-au oferit parohia Ghindăuani, dar, din cauza unor neînțelegeri, în anul 1971 a fost transferat la parohia Buhăceni, de unde, în anul 1972, a fost obligat să se pensioneze și a primit domiciliu forțat la Hârlău, în casa părintească, fiind păzit, permanent, de un agent de Securitate până în anul 1989. Preotul Dimitrie Bejan a murit la 21 septembrie 1995, fiind înmormântat în cimitirul parohiei Sfântul Vasile cel Mare din Hârlău. An de an, în această parohie are loc simpozionul dedicat personalității părintelui Dimitrie Bejan, cleric militar și mărturisitor în temnițele comuniste, precum și slujba parastasului pentru sufletul său; anul acesta, va avea loc cea de-a XVI-a ediție. Până la „10 septembrie 1973, când a fost numit preotul Ion Boriceanu, parohia Buhăceni a fost suplinită de preotul Petru Tănase de la parohia Dângeni.”

„Ion Boriceanu a fost hirotonit diacon la 8 noiembrie 1973, la Mănăstirea Agapia, și preot la 11 noiembrie 1973, la sfințirea bisericii din satul Stănești, comuna Lunca, județul Botoșani.” A funcționat la parohia Buhăceni până în anul 1980, perioadă în care la biserică au fost efectuate următoarele lucrări: înlocuirea obloanelor de la clopotniță, construirea unei sobe de teracotă, turnarea unei alei din beton și refacerea gardului de scândură cu unul din sârmă în ochiuri, temelie și stâlpi din beton.

Din anul 1980, la parohia Buhăceni a funcționat preotul Serafim Scrobuț, născut în anul 1957 în satul Abram, comuna cu același nume, județul Bihor, absolvent al Seminarului Teologic Ortodox Episcop Ioan Popasu din Caransebeș din anul 1979. A funcționat aici până în anul 1986, când s-a transferat la parohia Sfântul Ierarh Nicolae din satul natal. În prezent, este pastor la o biserică penticostală din Transilvania.

În acest an, la parohia Buhăceni a fost numit preotul „Fredolin Drobotă, născut în satul Mănăstirea Doamnei, comuna Curtești, județul Botoșani, absolvent al Seminarului Teologic Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamț în anul 1986, hirotonit preot pe seama parohiei Buhăceni la 1 septembrie 1986. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae [a Universității Alexandru Ioan Cuza] din Iași, în anul 1999, [și] s-a căsătorit cu prezbitera Otilia (fostă Prepeliță) la 16 august 1986, cu care are doi copii – Ionuț și Smărăndița. A slujit la parohia Buhăceni până la 1 iunie 1991, când s-a transferat la parohia din satul natal.” Între perioada 1991-1993, parohia Buhăceni a fost suplinită de preotul Ioan Canciuc, parohul bisericii din satul Strahotin, comuna Dângeni.

La 1 octombrie 1993, a fost numit la parohia Buhăceni preotul Ioan Iordachi, născut la 3 martie 1970 în orașul Darabani, județul Botoșani, absolvent al Seminarului Teologic Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamț, promoția 1993, și a Facultății de Teologie Dumitru Stăniloae a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, promoția 1997, după care a urmat un masterat la aceeași facultate, în anul 2014. A fost hirotonit diacon la 12 septembrie 1993, cu prilejul sfințirii bisericii parohiale din satul Voinești, județul Iași, iar, la 14 septembrie 1993, a fost hirotonit preot în Catedrala Mitropolitană din Iași. S-a căsătorit cu prezbitera Mariana (fostă Amanalachioaie), cu care are trei copii. Încă de la sosirea în parohie, biserica fiind veche și degradată, s-a preocupat de construcția alteia noi, dar, din lipsă de fonduri, a reușit doar să toarne niște fundații până la 1 ianuarie 1999, când s-a transferat la parohia Ziua Crucii din Botoșani.

După plecarea preotului Ioan Iordachi, la 1 mai 1999, a venit la parohia Buhăceni preotul Cosmin-Iosif Ivasuc, născut la 5 februarie 1979 în orașul Gherla, județul Cluj, fiul preotului Iosif și al prezbiterei Eugenia. A absolvit Seminarul Teologic Ortodox Mitropolitul Dosoftei din Suceava, în anul 1998, a fost hirotonit diacon la 23 aprilie 1999, la Biserica Sfântul Gheorghe din Botoșani, și preot la 25 aprilie 1999, la Mănăstirea Galata din Iași, de către Daniel, mitropolitul Moldovei și Bucovinei. S-a căsătorit cu prezbitera Flavia-Gabriela (fostă Gujan) și nu are copii. A funcționat la parohia Buhăceni până la 1 aprilie 2012, perioadă în care a renovat casa parohială și construcțiile anexe, a înnoit obiectele de cult și veșmintele din biserică, reușind să toarne întreaga temelie pentru biserica nouă. La aceeași dată, s-a transferat la parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani.

La 1 iunie 2012, la parohia Buhăceni a fost transferat de la parohia Mășcăteni preotul Cezar-Constantin Leonte, născut la 12 decembrie 1981 în satul Trușești, comuna cu același nume, județul Botoșani, fiul Virginiei și al lui Dorin-Corneliu Leonte. A absolvit Seminarul Teologic Liceal Ortodox Sfântul Gheorghe din Botoșani în anul 1999 și Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, promoția 2009. Este căsătorit cu prezbitera Dana (fostă Manolache), cu care are trei copii. Imediat după sosirea în parohie, s-a preocupat de întocmirea proiectului și obținerea de fonduri pentru construcția noii biserici. Pe lângă subvenția în bani și cărămida din demolări primită de la Primăria Trușești, prin mobilizarea credincioșilor a reușit să adune fonduri și, în șapte ani, a fost ridicată la roșu noua biserică. În anul 2021 a fost acoperită cu tablă și i-au fost montate crucile pe turle, iar, în anul 2022, a fost montată catapeteasma și au fost efectuate finisajele exterioare. Preotul Cezar-Constantin Leonte este un bun gospodar, care, cu răbdare și perseverență, reușește an de an să realizeze lucruri importante pentru noua biserică. Colaborează cu cadrele didactice și elevii Liceului Demostene Botez din Trușești la desfășurarea unor proiecte privind biserica și provocările lumii contemporane. În anul 2019, soții Pansela și Stelică Ailenei din satul Trușești a construit în fața bisericii noi din Buhăceni, din fonduri proprii, Troița Sfinții Voievozi Mihail și Gavril.