Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Călătorii geodezice, Franța –astăzi despre Dame la nivel înalt

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 11 Aug. 2018
Autor: Constantin NIȚU, General de brigadă (r.), prof. univ. dr. ing. Constantin NIȚU,
Cenaclul la distanță
Publicat: 11 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Călătorii geodezice, Franța –astăzi despre Dame la nivel înalt

              Moto: „Bărbații au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum să se joace cu el.” Sarah Jessica Parker

  Nu întâmplător scriu în acest capitol despre dame și spionaj. Vom scrie întâi despre damele regale, împărătești, nobiliare și obișnuite din Franța, bănuind noi că la fel era cam ca peste tot. Așa că ne limităm la relatarea faptelor, restul să particularizeze fiecare oriunde. În partea a doua vom scrie  numai de spionaj, crezând că între sexualitate și spionaj există destule legături.

  1. Conducătorii francezi și damele

             Moto: „Fiecare femeie ar trebui să se folosească de ce a primit de la <<Mama Natură>>, înainte ca <<Tatăl Timp>> să i le ceară înapoi.” Laurence J. Peter Sexul ăla frumos, „un pisc de munte scorburos, pe care-l urci de sus în jos când faci pe alpinistul caraghios!”, a jucat un mare rol în istoria Hexagonului, fie regesc, fie imperial, fie revoluționar, fie colonial sau filosofic, literar sau teatral!

Și cred că vă închipuiți ce informații aflau fetele în alcovuri și cum profitau de ele. Să stabilim o cutumă! Ce ne-am face fără glumă? Prostituția a fost cea mai veche meserie din lume și s-a ridicat și la nivel regesc sau chiar împărătesc. Doamnele, indiferent de condiția socială, au profitat de poziția și dărnicia bărbaților. Aici vom scrie și în general, dar și despre teritoriul Franței. Se spune că acele trecute cruciade erau încununate de succes și datorită bordelurilor militare „mobile”, ca și campaniile mai moderne (ați auzit de vreun bordel al armatei în Irak sau în Afganistan? Noi da !). Se spune că în timpul cruciadelor, starea de bine a trupelor era asigurată: în anul 1270, chiar fără facebook sau alte rețele de socializare, fără youtube sau porntube, fără mesaje  email, peste 10.000 de prostituate, fără gadgeturi sau cu gadgeturi neelectronice, însoțeau soldații. Mai târziu, în timpul domniei lui Carol cel Mare (Charlemagne, de care am scris mai sus) călugarițele din mănăstiri practicau prostituția pentru a-și mări veniturile, poate chiar să cumpere și clopote pe care să scrie numele vreunui prelat pentru oarece catedrală.
           Pentru a trezi apetitul amantelor sale, regele Francois I (Francisc I, rege al Franței între 1515 și 1547) le ducea pe acestea în pădurea Saint-Germain pentru a asista la împerecherea cerbilor cu căprioarele. Și uite-așa, în evul mediu, femeile nu erau spânzurate, pentru a evita ca bărbații să se uite sub fustele lor, păsăricile în colivie sau la aer curat.Și mergând clepsidra timpului mai rapid, iată că în secolul al XVI-lea, în Franța bisericile erau locuri de întâlnire pentru cuplurile adultere. Aici se practica sexul în grup, iar în cazurile extreme, chiar violuri colective uneori urmate de crime.

            Să trecem la individualizări. Gabrielle d`Extrees (1573-1599), ditamai ducesa de Beaufort şi Verneuil, marchiză de Monceaux, a devenit metresa regelui Henric al IV-lea al Franţei la vârsta de douăzeci de ani. Și când mă gândesc că acum fetele își încep periplul sexual pe la 12 sau 13 ani…

            Ducesa metresă

            Deşi regele era căsătorit cu Margareta de Valois, Henric şi Gabrielle erau foarte afectuoşi unul cu celălalt în public. Insărcinată cu al patrulea copil, intr-o zi, pe când se plimba in grădină, a fost lovită de apoplexie. Regele Henric a fost extrem de afectat de moartea amantei sale. Gagiul, vorba dacului Mădălin Voicu, s-a îmbrăcat în negru şi i-a făcut funeralii de regină. Tot măria sa, cel cu expresia „statul sunt eu”, care a condus Franța timp de 72 de ani (Le Roi Soleil sau Louis Le Grand) adora să facă dragoste cu femei la ciclu și afirma că nu există un afrodisiac mai bun ca menstruația.

            Portretul marchizei de Pompadour vi l-am prezentat. Pe numele adevărat Jeanne-Antoinette Poisson (pește sau otravă?), probabil cea mai renumită amantă din istorie, a trăit doar 43 de ani si a fost amanta principală a lui Ludovic al XV-lea (cel cu harem). Era inteligentă, spirituală și cultivată, câștigand admirația unor personalități ca Diderot si Voltaire. Influența ei politică a fost majoră, mai ales în privința războiului de 7 ani. Avea talent artistic, era interesată de pictură, arhitectură, teatru și știa cum să mențină interesul măriei sale regele. După moartea ei a fost înlocuită în „ștatul de funcții”, ptiu drace, ca „amantă oficială”, de către doamna du Barry (1743-1793). Asta a fost închisă in vremea lui Ludovic al XVI-lea și a murit ghilotinată în timpul revoluției franceze. Orice asemănare cu Nuțica Udrea din Costa Rica a piratului ajuns  președinte și creator de stat paralel e desuetă, că acestă du Barry nu a fost doctorand în științe militare, îndrumată chiar de un fost șef al statului major general și fost consilier prezidențial!
Élisabeth-Louise Vigée Le Brun, doamna du Barry

            Că acest rege Soare, Ludovic al XV-lea, dintre toți regii Franței, a avut cele mai multe amante într-un harem personal, nu comentăm. Preferatele sale erau fetele tinere, de aproximativ 14 ani. Obsedat de sânii femeilor, pe patul de moarte i-a cerut doamnei du Barry să se aplece pentru a-i atinge sânii pentru ultima oară.
Și procedând ca la gimnastică („următorul la aparat !”), mergem mai departe. În timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea (decapitat în Paris, ultimul reprezentant al Absolutismului și o victimă a revoluției franceze) era cel pe timpul căruia, în ajunul căsătoriei, viitorul mire, inclusiv el, făcea o baie în bălegar pentru a preveni penele sexuale.
       Dar de la regi trecem la ceilalți aristocrați. În secolul al XVII-lea, nobilii francezi făceau des orgii. Mai multe cupluri se întâlneau într-o caleașcă și se abandonau plăcerilor trupești. Se spunea că mișcările caleștii în mers făcea coitul mai voluptuos. Pe la noi, cu domniile fanariote, nu știm cam cum era.
Dar pe la ei, până în secolul al XVIII-lea, nașterea de gemeni era asociată cu adulterul. Se credea atunci că bărbatul nu poate să fecundeze decât un ovul, iar doi bebeluși înseamnă două fecundări, deci un al doilea tată (și nu se știa nimic de telegonie, de care scriem mai jos). Mămicile de gemeni erau condamnate să sufere disprețul societății. Cred că nu se știa număra cei șturlubatici spermantozoizi sau dornicele primitoare ovule! Francezii au inventat bideurile! Și ca să vedeți cum împiedicau unii comerțul, fără UE și BREXIT, în secolul al XIX-lea era interzis importul de bideuri franceze în Marea Britanie, deoarece „obiectul diavolului” îi incita pe englezi, ptiu, drace!, să se masturbeze! Și iar grăbim clepsidra timpului!

Dar nu au existat numai metrese regești, ci și metrese imperiale, unele fiind mai întâi doar „iubite”. Napoleon a fost imprevizibil cu sexul aista fain.Sărind peste amorurile copilărești, nevinovate, trecem la soția reprezentantului popular Turreau, damă arătoasă cu nuri şi plină de viaţă, pe care o cunoaşte la Nisa în 1793. Logodit cu Desiree Clary, fiica de negustor din Marseille, în 1795, pentru viitoarea dotă (că doar era militar tânăr, 26 de ani), în saloanele pariziene e capturat de farmecele văduvei Josephinei de Beauharnais, damă cu relații în cercuri politice şi sociale importante, care îi devine soție în 1796.

              Spirituala Josephine, atrăgătoare și cochetă, de 32 de ani, avea doi copii şi era iubita lui Paul Barras, unul dintre membrii directoratului. Dar prin patul lui de ofițer trec numeroase dame bine, pentru o noapte sau mai multe, marchize și artiste, una fiind actriţa de 15 ani Marguerite Josephine George, alintată Georgina. La Paris se naște un băieţel, viitorul conte Leon (viitor membru al legiunii străine), fruct al relaţiei doar sexuale dintre Napoleon şi Eleonore Denuelle de la Plaigne, guvernanta surorii sale, dar paternitatea e incertă, guvernanta folosind mai multe chei la broasca sa. Împăratul face o mare pasiune tot pentru o tinerică de 18 ani măritată, în 1807, la o serată în Varşovia, contesa Maria Walewska, căreia apoi îi scrie „împărătește” și oltenește cu perfectul ăla simplu: „Numai pe dumneata te văzui, numai pe dumneata te doresc. Dă-mi repede un răspuns, care să-mi ostoiască jarul ce mă mistuie!”. Domnița, cam morală întru început, ezită, dar panii polonezi naţionalişti, pentru a Poloniei refacere, o lămuresc să-i cedeze. Și uite-așa apare o adâncă iubire. Nu se căsătorește nici cu `mneaei! Dama are un fiu cu împăratul, nerecunoscut de măria sa! Și se va înrola și ăsta în legiunea străină de care scrisei în capitulul precedent! Din interes „european”, poate pentru viitoarea UE, se căsătorește cu Marie Luise, de 19 ani, fata împăratului austriac, cucerind-o încă înainte de a-ideveni consoartă. Ocupat cu strategia și maturizat, îi rămâne fidel Mariei Luisa, care în martie 1811 dă naştere mult doritului moştenitor, că doar urmau alte domnii (pe timpul împăratului nepotismul era în floare; poate de la el s-au inspirat proletarii Kim Ir Sen și olteanul Ceaușescu; de carol și mihai nu zicem nimic).

          Pe la noi, vreo trei milioane de români se străduiesc să se înscrie în constituție cum că familia ia naștere cum a dat Dumnezeu, prin unirea unui bărbat cu o femeie! Pe la ei, în 2007, un studiu național francez a scos la iveală că 37% dintre femeile acestei țări și 45% dintre bărbații heterosexuali au practicat, cel puțin o dată în viață, sexul anal. Tot în Franța, un bărbat a fost condamnat pentru viol conjugat deoarece și-a introdus un deget în anusul soției în timp ce aceasta dormea! Nu ne spun ei să facem ca domniile lor în UE ? Și unde sunt amoruri sunt și sinucideri sau crime. Franța este și țara necunoscutei de pe Sena. În secolul al XVIII-lea, o tânără necunoscută a fost descoperită înecată în fluviul Sena din Paris. Ancheta a dezvăluit că femeia se sinucisese, dar identitatea ei și motivul pentru care și-a luat viața au rămas un mister. Tot ce se știe este că, uimit de frumusețea tinerei, medicul legist (la noi o fi fost așa medic pe atunci?) a realizat o mască mortuară după chipul ei. Necunoscuta de pe Sena (foto: pinterest.com)
În anii care au urmat, masca a devenit celebră și a fost copiată intens.Imaginea necunoscutei de pe Sena i-a fascinat pe mulți, iar scriitorul Albert Camus i-a asemănat zâmbetul enigmatic cu cel al Giocondei. De altfel, misteriosul chip a inspirat mai multe opere literare, iar în Statele Unite ale Americii femeii i se mai spune „frumoasa italiancă”. Din ce alcov provine dama nu s-a descoperit încă! Și câte Eve nu s-or fi sinucis în lume în aceeași zi…

Despre iubiri prezidenţíale, poate, pe altă dată, dar până atunci literatura de care v-am vorbit, vă aşteaptă…

Cu bine, 11 august 2018



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5