Primit pentru publicare de la autor, Ana Florescu, febr.2014
Editor: Ion Istrate, febr.2014

,,Călătorul”  … radiografii prin taină şi culoare

Ziua de 15 februarie 2014 a reprezentat pentru cei prezenţi în Galeriile de Artă ,,Ştefan Luchian” din Botoşani o întâlnire de suflet cu un tânăr artist plastic: Carmen Ştefania Suceveanu.

Sugestiv intitulată ,,Călătorul”, expoziţia s-a dorit a fi o sensibilă şi, totodată, încrâncenată întoarcere a tinerei artiste către propria-i existenţă, o introspecţie subtilă într-o lume pe care a trăit-o sau pe care şi-a creat-o prin lumini şi umbre, forme şi culori.

Folosind diverse tehnici şi materiale: desenul, pictura cu acrilic, ulei sau cerapastelul, colajul şi instalaţia, iar ca suport de exprimare plastică. cartonul, pânza, placajul, Carmen Ştefania Suceveanu reuşeşte să alcătuiască un univers pictural aparte. Recompune umanitatea – ponind de la imaginea pruncului nenăscut, reuneşte familia – surprinzând chipurile celor apropiaţi (,,Mama”), dă noi sensuri iubirii şi urii, retrăieşte farmecul copilăriei (,,Joaca”), sugerează abstractul (,,Structuri”), participă la spectacolul universului şi al naturii (,,Ţunami”, ,,Cosmos”, ,,Marea Neagră”), prezintă compoziţii (,,Prietenie”) şi portrete în evoluţie (,,Timp”)

Lucrările, realizate în diverse perioade, foarte diferite, inclusiv ca tematică abordată, se reunesc într-o aparte exprimare, conferind ideea de unitate în diversitate.

Carmen Ştefania Suceveanu, pornită în căutarea propriului drum, ne invită să o însoţim într-o călătorie iniţiatică, în care talentul său artistic, de necontestat, se completează cu simţul muzicii şi al poeziei. Pe acordurile muzicii lui Philip Glass artista ni se destăinuie, pas cu pas, cu teamă, cu reţinere, iniţial, ca apoi să treacă la o curajoasă deschidere a propriului eu.

Nu întâmplător, în periplul său artistic, tânăra autoare alege ca suport literar o creaţie sugestivă din marea Ars poetica a lumii, din care vom seleta câteva versuri: ,,Călătorul” de Rabindranath Tagore:

,,Timpul călătoriei mele este lung;
calea pe care o am de străbătut este fără sfărşit.

Am ieşit pe aripile primei raze de lumină
Şi mi-am urmat drumul prin singurătăţile lumilor,
Lăsând utma mea pe atâtea stele. (…)”