Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Cartea botoșăneană. Simon Glasberg, Taine nedeslușite – transcrieri poetice – Botoșani: Agata – 2020

 Primit pentru publicare: 29 Dec. 2020
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 30 Dec. 2020
© Ion Istrate, © Simon Glasberg, © Revista Luceafărul

Simon Glasberg, Taine nedeslușite – transcrieri poetice – Botoșani: Agata – 2020:

ISBN: 978-606-8198-33-0; redactor de carte, Dorina Rodu; prefața – Confesiuni, Simon Glasberg; scrierea computerizată a conținutului cărții, concepția și execuția grafică a coperții, ing. Marius Glasberg; corectura, Ecaterina Verum.

CONFESIUNE

(ține loc și de Prefață)

 Eu, autorul acestei cărți, sunt un om obișnuit, de condiție modestă ca origine socială. Copilăria a fost dureros marcată de deportarea de peste trei ani în Transnistria. M-am întors în Rădăuți-ul natal, la vârsta de cinci ani și jumătate, cu un limbaj ciudat, un fel jargon de cuvinte din limbile auzite în mediul din gheto-ul Djurin. Cu toate acestea, văzând că frații mei mai mari au cărți de școală, că acestea au poze pe care nu le înțelegeam ce reprezintă, am insistat cu încăpățânare pe lângă mama să mă dea și pe mine la școală. La șase ani, în toamna anului 1945, eram elev în clasa I-a.

Am răzbit greu în primii ani de școală datorită handicapului lingvistic dar și a faptului că era o perioadă de lipsuri și greutăți în România, în regiunea și în familia în care trăiam, toate devastate de război. Părinții și frații nu prea aveau timp să mă ajute, dar am răzbit datorită unui învățător care m-a luat sub protecția lui la începutul clasei a II-a primare, ca un înger trimis de Dumnezeu, astfel că în clasa a IV-a eram unul din recitatorii abonați ai clasei.

Ajuns la senectute, am reflectat spontan : ce taine ne înconjoară, ne susțin sau ne pun piedici în calea vieții. Ce mare rol poate avea un cadru didactic care intuiește că un copil necăjit vrea să învețe, îl ajută și îl face să îndrăgească limba, muzicalitatea și poezia ei. Îl face să iubească cartea în general, încât după ce terminam lecțiile și mama îmi stingea lampa – spunând că este ora de culcare – eu aprindeam o lumânare și citeam cărți procurate de frații mei dar și de mine de la colegi mai mari, unele interzise din cauza unei cenzuri exagerate, ca de ex. seria de „Aventuri ale submarinului Dox”.

Fiecare carte, fie și de aventuri fanteziste, era o fereastră spre un microunivers necunoscut, privit cu ochii măriți de curiozitate, cu transpuneri în pielea unui personaj îndrăgit instinctiv, admirat pentru omenie, curaj, inventivitate, eroism. Alături de eroii cărților aflai de feluritele taine care ne înconjoară, se dezvolta imaginația, începeai să vezi lumea altfel, inițiai propriile vise și aspirații.

Și acum, la senectute, continui să meditez: pe măsură ce am citit, studiat și m-am documentat în domenii de specialitate, precum și în vastele întinderi, profunzimi și înălțimi ale culturii generale, sau deschis noi orizonturi, apar alte necunoscute, dileme și taine… Am ajuns la concluzia că în viața unui om, fie și el unul dornic să țină pasul cu descoperirile, tehnologiile, soluțiile găsite unor probleme ce condiționează viitorul vieții pe Terra, cunoștințele ce le acumulează nu reprezintă decât niște secvențe …

Dacă privim omul, intrinsec sau cum se comportă în diferite ipostaze; natura uimitoare prin ofertele sale în susținerea vieții, a peisagisticii variate; forța ei distructivă; ne dăm seama cât de fragilă este existența noastră. Sunt atâtea dileme și taine în conotațiile filozofice și religioase, atâtea contradicții și falsificări create de unii oameni împotriva altor oameni, încât te întrebi pe unde se ascund adevărurile, în ce catacombe sunt zăvorâte rațiunile; de ce nu ne comportăm cum ar fi normal pentru  etapa de evoluție în care ne aflăm …

La aceste întrebări și multe altele am încercat să găsesc răspunsuri simple, pe înțelesul majorității semenilor, în cele trei cărți de poezii publicate până acum: INSPIRAȚII POETICE–2015; VERSUL MEU – 2016; AMINTIRI, TRĂIRI, SPERANȚE – 2017.

Comentariile n-au întârziat să apară … Unele favorabile: că între scrierile cotidiene poezia mea are un efect aparte; sunt remarcate poeziile despre natură și simțăminte, ca cele mai reușite; se simte sinceritatea și dorința de obiectivitate; există poezii care au produs reverberații pozitive. Totodată, sunt sigur că unele poezii au fost categorisite ca banale, de interes familial, etc.

Cu toate acestea, a continuat nevoia de a exprima simțămintele, admirația față natură, atitudini pe teme istorice, sociale, spirituale, ș.a. Ele se constituie în tot atâtea subiecte sau mesaje către cititor, cuprinse în noul volum de poezii intitulat sugestiv, TAINE NEDESLUȘITE.

Aștept și de această dată cu emoție reacția publicului.

 Simon Glasberg
Botoșani, decembrie 2020