Mircea DAROȘI

Cartea cu amintiri

       Există în lume un loc încărcat de sfinţenie, unde sufletul fiecăruia dintre noi a îmbrăcat prima dată haina luminii. Spre această oază a sensibilităţii umane se îndreaptă cu glas nostalgic Ioan Mititean, scriitorul şi publicistul plaiurilor năsăudene, strângându-şi la piept buchetul amintirilor despre satul natal.
      Cartea sa intitulată ,,Amintiri de peste râu’’, apărută  la Editura ,, Ecou Transilvan’’, Cluj-Napoca 2016, are valoare biografică şi documentară. Autorul priveşte retrospectiv satul copilăriei, evoluţia lui în timp şi îşi exprimă fidelitatea şi dragostea pe care i-o poartă. Aşa cum rezultă din mărturisirile sale, ea s-a născut din dorinţa de a imortaliza momentele importante din arealul tradiţional al satului românesc, folosind cele mai potrivite forme de scriere : ,,memorii, jurnal intim, autobiografie, corespondenţă, etc’’.
       În centrul acestui univers stă chipul ţăranului, pe care îl pune faţă în faţă cu trecutul şi cu lumea de astăzi, mereu în schimbare, cu ritmuri de viaţă din ce în ce mai alerte. Fiu de ţăran şcolit în Cetatea spiritualităţii năsăudene, bun cunoscător al tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti, Ioan Mititean este un slujitor al scrisului, făcând din această pasiune o adevărată artă.
      Stilul evocator al acestor amintiri ne introduce cu uşurinţă în lumea autenticităţii, a formelor existenţiale pure, a filozofiei incontestabile despre adevăr şi frumos. Întâlnim în această carte ,,clişee’’, ,,videoclipuri’’din viaţa satului, poveşti, întâmplări şi mărturisiri, care ne surprind în mod plăcut prin arta povestirii, prin claritatea şi frumuseţea cuvântului pus în tiparul sufletului său. Chiar dacă eseurile  sunt texte independente, apărute în decursul anilor în presa bistriţeană, puse acum în volum, alcătuiesc un tot unitar cu rezonanţa unei fresce a satului românesc.
     Discursul său narativ este bine conturat şi se bazează pe o frază aşezată cu grijă în text, bogată în conţinut şi în tehnici stilistice, îndeamnă la lectură, emoţionează, stârneşte curiozitatea şi plăcerea de a savura informaţia.  Verbul este încărcat de sensibilitate şi vibrează în portretele oamenilor din Luşca, în rememorarea evenimentelor trăite aici, în descrierea obiceiurilor şi tradiţiilor din sat (hora, ,,berea’’şezătoarea, botezul, nunta, înmormântarea, etc). El priveşte admirativ viaţa sătenilor săi, însoţindu-i, la muncă pe câmp, în gospodărie sau în alte împrejurări.Oamenii de seamă îşi găsesc un spaţiu privilegiat, iar colectivitatea devine un personaj central. Cartea cuprinde multe texte în care se regăsesc elemente ale graiului năsăudean, abundă aspectele de etnografie şi folclor, de toponimie locală şi porecle.
     În miezul lucrării stăruie amintirile despre propria sa copilărie, despre şcoală şi biserică despre părinţii săi, cărora le  aduce un pios omagiu prin această bijuterie spirituală. Pagini memorabile îi dedică tatălui său Vasile, trecut prin cele două războaie mondiale, ale cărui istorisiri de pe front au un profund caracter documentar şi sentimental. Într-o lumină caldă şi plină de afecţiune scaldă chipul mamei sale, Raveca, căreia îi datorează o adâncă recunoştinţă pentru contribuţia ce a avut-o în formarea sa ca om.
     Ioan Mititean se dovedeşte un iscusit peisagist, mânuind cu uşurinţă figuri de stil, care dovedesc că sufletul său este în strânsă comuniune cu natura. Plimbările în aer liber, drumeţiile în împrejurimi sau descrierile unor locuri atât de dragi lui, i-au oferit prilejul să-şi înmoaie,, peniţa’’în culorile cele mai vii ale cuvântului. Nu lipseşte din această integrală a sufletului, zbuciumul satului, vizitele neaşteptate ale securiştilor sau alte evenimente sociale petrecute de-a lungul timpului.
     Cartea este însoţită de numeroase fotografii alb-negru şi color care, aşezate într-o anumită structură alcătuiesc o adevărată monografie în imagini a satului românesc. Pentru această minunată realizare, merită sincere felicitări.