Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Cartea limbii noastre, în viziunea cititorilor de excepție

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 6 (126), Iunie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Cartea limbii noastre, în viziunea cititorilor de excepție

    Primit pentru publicare: 25 Iun. 2019
    Autor: Prof. Paraschiva CĂRBUNAR
    Publicat: 27 Iun. 2019
    ©Paraschiva Cărbunar, © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


     

    Urmele mesajului literar rămân în paginile revistei ”Agora literară” – publicație editată de L.S.R. (Directori – d-l Al. Florin Țene, redactor șef d-l Iulian Patca) prin creațiile  poeților, care scriu cartea limbii noastre, oferind cititorului, oricare ar fi structura psihologică sau intelectuală a cititorului, un spațiu vast de semnificații posibile.

    În ”POEME ÎNSÂNGERATE” poeta Titiana Nica Țene aduce informația  estetică ALEATORIE, ce decurge din structurile afective percepute, decodificând receptorii, pentru a transmite mesajul poetic, purificând și înălțând sufletește prin individualitate estetică, trasformând poezia  în cântec, meditând la timpul fără nume și ireversibilitatea lui:

    ”M-am așezat pe-aceeași bancă
    Pe care noi ne-am cunoscut
    Și se făcea că suntem tineri
    Și amintirea m-a durut.”
    (Singurătate)

    Există cititori care prin sensiblitate și cultură, sondează un text poetic ”până în profunzimile-i tăinuite,  dezvăluind valori inculeate de geniul creatorului, de care el însuși n-a fost întotdeauna conștient”. A citi bine, spune J. Mourot ”înseamnă a înțelege ce vrea opera, a ști ceea ce a vrut să spună autorul și nu știa că vrea.”
    Comentând un emistih – G.I. Tohăneanu spune în Epigonii: ”Văd poeți ce-au scris o limbă …”
    E de înțeles că Eminescu relevă nu numai dulceața limbii ci și armonia ei, ”organizarea  ei geometrică în fagure.”

    Doamna Tititana Nica Țene impune o poezie a timpului, a esteticii, cu calități de suavitate, de seducție verbală, dominată de sentimentul unei biologii sănătoase:
    ”Să vină primăvara cu scipiri de soare
    Cerul să-și arunce albastru-n viorea
    Vălurească grâul precum o mare
    Ghioceii aibă străluciri de nea
    ………………………………………
    Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
    Ca o primăvară, când învie toate.”
    (Sfântă primăvară)
    Dorul de inocența copilăriei se dezlănțuie în versuri și stări emoționale:
    ”Ce mic e tată dealul copilăriei mele!
    Mi se părea un munte când eram în sat
    Tu mă privești de-acolo dintre stele
    Mustrându-mă duios că am plecat”
    (Poezia  – Să uit definitiv)

    ”Dar m-am întors  acum la bătrânețe
    Să  construiesc o casă spre izvor
    Să regăsesc trecuta-mi tinerețe
    Sădind mușcate în pridvor.”
    (Să uit definitiv)

    Emoția poetei reprezintă un izvor de valori poetice și morale ale satului românesc, fiindcă Țara este o Țară de la țară, ”satul fiind matricea spiritualității noastre”:
    ”Mai plouă, demult n-a mai plouat
    Și iar mi-e dor de casă și de vii
    Când mă duceam cu tata la arat
    Mă înfrățeam cu orele târzii”.
    (Poezia Prea târziu)
    ”Am avut un vis să plec departe
    Să mă rup de oamenii din sat
    Dar toate sunt atâta de deșarte
    Că iar mi-e dor să merg la semănat.”
    (Poezia Prea târziu)

    Versurile sale, cu putere de evocare a satului, exprimă solidaritatea cu mediul natal, într-o formă integrativă:
    ”M-am căutat copil printre copii
    Și nici unul nu aveam să fiu
    Toamna cernea galben peste vii
    Întoarcerea venise prea târziu?”

    Știind că nu putem lega cu lanțuri primăvara, poeta exprimă în versuri de vibrație elegiacă pătrunzătoare:
    ”Să prindem clipa, să ne bucurăm
    De lucrurile simple, de o floare
    Și să ne amintim din când în când,
    Că viața aceasta-i, totuși trecătoare.”
    (Poezia Stație finală)

    Admirație și iubire pentru această poetă minunată, cu o bază de cunoștințe deosebită și cu un mod de gândire deosebit, a cărei creație poartă pecetea statorniciei și durabilității în universul valorilor perene!

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5