ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 08 Aug. 2018
Cronică literară de Marin IFRIM
Publicat: 09 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Cărți deosebite (4)

Cărți deosebite: Ion Machidon – un scriitor cu un CV consistent, demn de un clasic în viață…

Ion Machidon este un poet cu mult peste valoarea celor care, an de an, se tot ”bat” pentru adjudecarea Premiului ”Mihai Eminescu” decernat la Botoșani, în valoare de peste 20 000 RON. Nu mai e niciun secret pentru nimeni, scara valorilor e întoarsă pe dos. Ne-am împăcat de mult cu situația asta și fiecare dintre noi își face propria sa ierarhie, uneori și în funcție de compatibiliatea noastră cu creația autorului respectiv. În perioada 1 ianuarie – 30 decembrie 2005, Ion Machidon a scris un volum intitulat ”300 de poeme scrise la miez de noapte peste”, 360 de pagini de festin literar autentic. Cartea a apărut în anul 2016 la Editura ”Amurg sentimental”, cea care editează și revista omonimă. Autorul, cu o ironie subțire, rarefiată, curățată de zgura orgoliilor scriitoricești, își dedică propria carte cu ocazia împlinirii a 65 de ani. Un gest frumos, emoționant, muncit cu sentimente creștinești indubitabile, întregul cărții lăsându-ne impresia că dincolo de versuri, Ion Machidon s-a bucurat și se bucură de fiecare zi trăită printre semeni sau de unul singur. Remarcabile, ba chiar impresionante, ni se par acribia,  pedanteria și tenacitatea – toate la un loc având aceeași semnificație – cu care poetul face corp comun. Rar am văzut un scriitor cu un CV atât de consistent. Citind lista cărților publicate, câteva recenzii ale acestora și biografia sa nu ai cum să nu te întrebi de ce locul poetului nu e acolo în vârful piramidei literare contemporane! Nu toate poemele cărții conțin lumina optimismului sau a unui sentimentalism educat. Unele, cum ar fi poemul ”Dorință” – reprodus și pe coperta IV – scris pe 30 decembrie 2015, are uimitoare ”armonii elegiace” cum numai din pana lui Mihai Eminescu creșteau litere pe hârtie: ”Nu vreau să fiu recunoscut, la această cinste,/nu am nevoie de glorie, de laudă nici vorbă/ acum când gongul bate în văpaia sa/ un nou început, motiv de sărbătoare, pentru mine.// Am fost un rug aprins de lacrimi de care știți,/ vă faceți însă că nu pricepeți pentru ce gândesc astfel,/ mi-am dorit lumini de grâne, câmpii de stele-ntinse,/ în care nemurirea să mi-o scald din când în când./ Nu vreau nici recompense, nici bani și nici avere,/ trăiți, acum e timpul vostru, în preamărire,/ cândva veți fi prea mici din micii care sunteți/ în goana voastră de trepăduși la uși împărătești.// Nu vreau să fiu recunoscut, nu am de ce,/ sunteți coșmar în toate cele vremuri/ când nu voi mai fi, faceți să nu mai fiu,/ îmi ardeți umbra cu tot ce-am fost pe-aici”. Ultimul vers e antologic, e un poem de-a binelea el însuși! Ion Machidon s-a născut la 1 martie 1951, în Satul Nou, comuna Urechești, județul Bacău. A debutat în literatură în februarie 1974 (cu puțin înainte de aniversarea zilei de naștere!) în revista ”Ateneu”. A practicat diverse meserii, toate onorabile, de la contabil, la pedagog și până la director fondator de editură, revistă și cenaclu literar. A obținut zeci de premii. Viața sa e un roman pe care numai un Balzac l-ar putea scrie. Cităm din recenzia lui Alex Ștefănescu, un critic atipic, cu observații interesante, în ciuda faimei sale care naște controverse în lumea scriitorilor: ”La 13 ani, întorcându-se cu vaca de la păscut, Ion Machidon s-a suit pe un stâlp electric și s-a transformat pentru câteva clipe într-o jerbă de scântei. Dus la spital, a rămas fără brațul stâng și cu degetele mâinii drepte anchilozate. Anii care au urmat au fost un calvar, dar el n-a dezarmat. A citit literatură, s-a afirmat ca poet, fără să șantajeze în vreun fel societatea cu infirmitatea lui. Statutul de scriitor și l-a câștigat prin merite de scriitor, nu ca pe un premiu de consolare”. Scurt, concis și profund. (”România literară” nr. 31, 9-15 august 1995). Din când în când primesc revista ”Amurg sentimental”, o publicație care poartă amprenta culturală și dimensiunea morală a lui Ion Machidon, un poet ale cărui versuri le citesc de aproape patru decenii în diverse reviste de profil. Dincolo de poezie, Ion Machidon scrie proză și critică literară foarte definitorie pentru complexitatea sa spirituală. Un alt critic, Adrian Țion, nume cunoscut în domeniu, scrie: ”Atent la sonoritățile frazei sale se fală poetul Ion Machidon ce publică două proze într-o cărțulie cu aspect de lamă poeticească”. (”Al cincilea anotimp”, 1997, Oradea). Am toată prețuirea și respectul pentru un asemenea om și scriitor.

Marin Ifrim, 04.08.2018