Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

MIHAI EMINESCU ÎN MEDALISTICĂ

Publicat de Nicolae Iosub, 5 febr.2014

MIHAI EMINESCU ÎN MEDALISTICĂ
Primele medalii dedicate lui Mihai Eminescu

 Primele medalii dedicate sau legate de o personalitate românească sunt cele realizate pentru omagierea poetului nostru naţional –Mihai Eminescu. Nici unei alte personalităţi româneşti nu i s-a  dedicat o medalie, chiar în anul morţii sale, cum a fost medalia  realizată în anul 1889 pentru cel mai mare poet al românilor.

Prima medalie legată de numele lui Mihai Eminescu şi la realizarea căreia poetul a contribuit nemijlocit, a fost medalia dedicată Serbării de la Putna din anul 1871, la care poetul, ca secretar al Comitetului de organizare, şi-a dat toată puterea de muncă şi de convingere pentru pregătirea şi desfăşurarea ei în bune condiţii. El a insistat şi umblat prin ţară pentru strângerea fondurilor necesare, din care s-a putut, în cele din urmă, să se realizeze şi medalia cuprinsă în programul acţiunii.

Medalia de argint şi bronz are pe avers Columna lui Traian şi textul: ”UNIŢI SUNTEM ÎN CUGETU, UNIŢI ÎN DUMNEDIEU”. Pe revers este inscripţionat textul: ”JUNIMEA ROMÂNà ACADEMICà – PUTNA – 15 AUGUST 1871 şi în mijloc: ”ÎN / MEMORIA / LUI / ŞTEFANU / CELU / MARE”. Medalia are un diametru de 35,5 mm şi o grosime de 3 mm, greutatea de 21,5 grame. Aceasă medalie din argint şi bronz a fost prevăzută în Programul manifestărilor la punctul 18.-,,Reaîntoarcerea în biserică, urmând împărţirea monedelor de aducere aminte (Program întocmit de Aurel Mureşianu).

iOSUB,2,

Medalia realizată de ,,Junimea Română” în 1871

Medalia, realizată în anul 1889 este dedicată lui Mihai Eminescu, având ca imagine ultima fotografie a poetului, prin grija prietenilor şi susţinătorilor lui din Iaşi, oraşul unde Eminescu a trăit şi lucrat timp de 7 ani de zile. Este cea mai rară şi preţioasă medalie dedicată unei  personalităţi româneşti. Medalia este din argint, unifaţă, de o mare simplitate, care redă chipul poetului obosit de boală şi lipsuri şi inscripţionată cu numele- MICHAIL EMINESCU– şi anii 1849-1889.

Medalia este destul de rară, găsindu-se câte un exemplar la Muzeul de Istorie Naţională, Casa Memorială Mihai Codreanu din Iaşi şi la alţi câţiva colecţionari, ceea ce ne dovedeşte că tirajul ei a fost destul de redus.

Medalia este cu o singură faţă, are diametrul de 20, 24 şi 30 mm, are anou de prindere, ceea ce dovedeşte că ea a fost purtată la piept cu prilejul unor manifestări dedicate lui Mihai Eminescu, de către prietenii şi admiratorii poetului. S-au executat medalii din bronz, bronz argintat, bronz aurit, argint, argint aurit şi din aur. Variantele existente şi dimensiunile diferite ne demonstrează că medalia a fost executată în ateliere diferite şi în mai multe tiraje.

Medalia reproduce întocmai imaginea lui Eminescu din ultima fotografie, realizată la Botoşani de fotograful Jean Bielig.  Pe exemplarele din argint se află doi delfini, ce constituie marca românească, ceea ce demonstrează că ele au fost bătute în ţară.

Este păcat că prima medalie dedicată lui Mihai Eminescu nu redă chipul poetului din prima sau a doua fotografie, cele mai cunoscute de public şi îndrăgite, dar, probabil, cei ce s-au ocupat de realizarea medaliei nu au avut la dispoziţie decât ultima fotografie a poetului. Această fotografie a fost realizată de Mihai Eminescu la insistenţele elevilor liceului ,,Matei Basarab” din Bucureşti, care voiau să constituie o societate cu numele poetului şi care  lansaseră liste de subscripţie pentru ajutorarea lui. Această ultimă fotografie a poetului ajunge în posesia Societăţii ,,Eminescu” din Bucureşti şi al Corneliei Emilian din Iaşi, a cărei fiică se ocupa cu strângerea de fonduri băneşti pentru ajutorarea lui Eminescu.

Ziarele ,,Curierul Românesc” din 20 iunie 1889 din Botoşani, ,,Universul” din 28 iunie 1889 din Bucureşti şi ,,Fântâna Blanduziei” din 2 iulie 1889, publică informaţii privitoare la realizarea acestei medalii şi locul execuţiei sale, ceea ce ne face să atribuim oraşului Iaşi această iniţiativă:,,Din Iaşi se scrie că mai multe persoane din acest oraş au luat iniţiativa de a bate o medalie comemorativă în amintirea lui Eminescu. Medalia s-a comandat în străinătate”.

Cred că, Cornelia Emilian împreună cu fiica ei şi comitetul de eleve ce adunau bani pe liste de subscripţie pentru ajutorarea poetului şi din alte manifestări culturale au luat iniţiativa realizării acestei medalii. În această acţiune Cornelia Emilian a fost ajutată de prietenii lui Eminescu din Iaşi: Emilia Humpel sora lui Maiorescu şi soţul său, Miron Pompiliu, inginerul Ştefan Emilian, Ioan Roman, inginerul Anton Savu şi alţii.

Pe măsură ce se mai adunau bani de pe listele de subscripţie se realiza câte un tiraj din medalie. Aşa se explică că se cunosc trei variante cu dimensiuni diferite, materiale diferite şi cu deosebiri de execuţie între ele.

În ceea ce priveşte autorul (machetatorul) medaliei, cred că acesta este opera profesorului de desen decorativ din Iaşi, Celesti Fabio de la Şcoala de Arte şi Meserii, pe care soţii Emilian îl cunoştea, iar cei ce s-au ocupat de baterea medaliei au fost fraţii Şaraga din Iaşi.

Iosub,2Medalia Mihai Eminescu din 1889

Următoarea medalie, dedicată poetului, este aceea din anul 1909, realizată la 20 de ani de la moarte, prin grija comitetului de organizare a comemorării poetului la Galaţi, comitet condus de magistratul de origine botoşăneană, Corneliu Botez. Deşi este o medalie ce redă chipul lui Eminescu, mai puţin reuşit din punct de vedere artistic, este tot atât de importantă pentru medalistica eminesciană ca şi prima medalie.

Cu ocazia comemorării a 20 de ani de la moartea poetului s-a realizat un frumos şi interesant album intitulat ,,Omagiu lui Mihai Eminescu. Cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa. 15 ianuarie 1850- 16 iunie 1889- 16 iunie 1909” şi o medalie comemorativă. La pagina 209 din album- ,,Diverse” se consemnează: ,,Comitetul de organizare a comemorării poetului Eminescu din Galaţi, în urma ofertei librăriei Şaraga din Iaşi transmisă prin domnul magistrat George Angelescu, membru al Comitetului, a hotărât baterea unei medalii comemorative în amintirea celor 20 de ani de la moartea poetului”. Magistratul George Angelescu, coleg cu Corneliu Botez, preşedintele comitetului, a avut un rol important în organizarea manifestărilor din Galaţi, în anul 1909.

Comitetul a hotărât ca medalia să aibă diametrul de 40 mm şi să fie executată în variante de bronz aurit, bronz argintat, argint şi aur, la preţurile de 1, 2,50, 20 şi 200 lei. Preţurile depăşeau costurile de execuţie şi din sumele adunate urma să se realizeze şi o statuie a poetului. Medalia are pe avers bustul poetului (a doua fotografie din 1884), purtând o cunună de lauri, iar pe revers o ramură de laur, o harpă şi o strofă din poezia ,,La Steaua”.

    ,,Icoana stelei ce-a murit
      Încet pe cer se suie
      Era pe când nu s-a zărit
      Azi o vedem şi nu e”.

    Legenda este dispusă pe cinci rânduri, cu versurile strofei trei din poezia ,,La Steaua” şi anii:1850-1889”- În exergă, cu litere mici este inscripţia:,,Galaţi-1909”.Medalia apare în toamna anului 1909, astfel că în numărul 266 din 28 septembrie a ziarului ,,Universul” apare ştirea:,,La Radivon sosec noutăţi”, însoţită de o scurtă descriere a medaliei.

iOSUB,3

              Aversul şi reversul medaliei Eminescu- 1909

Din păcate, o medalie realizată de membrii Societăţii Junimea, căreia Mihai Eminescu i-a dat atâta greutate şi strălucire nu a fost realizată, deşi, fonduri băneşti pentru o astfel de medalie existau. Pentru junimişti, probabil, le-au rămas în memorie chipul poetului obosit şi bolnav, din ultima perioadă a vieţii, mai puţin interesant pentru ei, şi n-au considerat să-l imortalizeze într-o astfel de medalie. Ar fi putut realiza medalia cu chipul poetului, după medalionul de la mormântul  de la cimitirul Bellu.

iOSUB,4

  Medalionul lui Eminescu de la mormântul lui Eminescu de la cimitirul Bellu

 

     Aceste medalii prezentate mai sus sunt cele mai importante şi mai rare medalii dedicate lui Mihai Eminescu, au fost realizate de prietenii şi admiratorii poetului şi au fost purtate la piept cu prilejul manifestărilor de comemorare a poetului.

De atunci şi până în zilele noastre s-au realizat sute de medalii dedicate vieţii şi operei lui Mihai Eminescu, fiind personalitatea română cu cele mai multe medalii şi insigne, realizate de iubitorii şi colecţionarii cu tematică eminesciană. Este un frumos omagiu adus celui mai mare şi iubit poet român- Mihai Eminescu.

Ing. Nicolae Iosub



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …Si articolul Dvs. este un- va citez- „frumos omagiu adus celui mai mare şi iubit poet român- Mihai Eminescu”.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5