Revista Luceafărul

Meniu


  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Cezar VIZINIUCK. „Eu în culori incerte” (recenzie)

Articol scris de: / 3 sept. 2017

 Primit pentru publicare: 2 sept. 2017
Recenzie
Autor:  Cristina Maxim BÎGU, redactor al Rev Luceafărul
Publicat: 03 sept. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Cezar VIZINIUCK

„Eu în culori incerte”

 

Această incertitudine a culorilor de care ne vorbeşte titlul, anunţă limbajul culorilor sub care se manifestă un suflet 0menesc. Frumuseţea interioară însoţeşte versurile odată cu aceste culori bonome care îl identifică pe autor.
Distanţa de femeia iubită este o sursă de creaţie,de comunicare pe sine într-o dezinvoltă formă: Trupul versului acoperă poetic sentimentele de iubire faţă de oamenii dragi. Poetul se simte obosit trăind într-o particulă incompatibilă cu el; a realităţii. Simţim un refuz al falsului, a unei laturi negative existenţiale:
” cerul se zvârcoleşte sub clocot de nori
soarele se stinge puţin câte puţin
nu mai  întâlnesc oameni
numai fiinţe întâlnesc în drumul meu
cel puţin de-ar fi câini.”
(„Sunt obosit”)

           Trecerea timpului este percepută într-o sferă senină, de acceptare, ca apoi să identificăm  „gura morţii” care nu evită scurgerea orelor:
           „moartea muşcă cu putere din viaţă înghite oră după oră.”
                          („E timpul… „)
„Noapte de decembrie” dezvăluie tangenţe uimitoare cu pulsul existenţei sub ochiul  rece al iernii. Imaginile vizuale dezgolesc sufletul  poetului: îl dezvăluie şi ni-l comunică într-o manieră profund lirică. Sentimentul de iubire este transpus în vers cu înălţătoare şi divine perceperi. Iubirea este descrisă în dimensiunea unei stele, la care este greu de ajuns chiar cu privirea:
      „şi bat în poarta grea de stejar
      de fiecare dată îmi deschide un pustnic.”
                              („Iubirea” )
       Doar divinitatea poate defini cu adevărat sentimentul de iubire,în timp ce sufletul omenesc -al poetului, este pătruns de puternică inocenţă, de o identificare cu trăirea divină a sentimentului de dragoste:
        „chiar de era zi am văzut o stea
         ce mi-a zâmbit vesel
era ea iubirea ce am răstignit-o
se înălţase mai presus de lume.”
                     (” Iubirea” )
       Volumul  „Eu în culori incerte” este o mărturie a unui talent cert, care comunică  pe poet în întreaga lui existenţă raportată la ceea ce îl înconjoară. Contextul în care autorul trăieşte este conturat după viziunea particulară a poetului. Talentul nu evită nicio temă importantă a poeticii noastre.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.
Articole asemănătoare

1 comentariu la acestă însemnare

  1. DMG spune:
    3 septembrie 2017 la 17:50

    …Felicitări și aprecieri, prietene Cezar!

    Răspunde

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania