Cezar VIZINIUCK. „Eu în culori incerte” (recenzie)

Autor: Cristina Maxim Bîgu3 septembrie 2017Comentarii

Primit pentru publicare: 2 sept. 2017
Recenzie
Autor: Cristina Maxim BÎGU, redactor al Rev Luceafărul
Publicat: 03 sept. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Cezar VIZINIUCK

„Eu în culori incerte”

Această incertitudine a culorilor de care ne vorbeşte titlul, anunţă limbajul culorilor sub care se manifestă un suflet 0menesc. Frumuseţea interioară însoţeşte versurile odată cu aceste culori bonome care îl identifică pe autor.
Distanţa de femeia iubită este o sursă de creaţie,de comunicare pe sine într-o dezinvoltă formă: Trupul versului acoperă poetic sentimentele de iubire faţă de oamenii dragi. Poetul se simte obosit trăind într-o particulă incompatibilă cu el; a realităţii. Simţim un refuz al falsului, a unei laturi negative existenţiale:
” cerul se zvârcoleşte sub clocot de nori
soarele se stinge puţin câte puţin
nu mai întâlnesc oameni
numai fiinţe întâlnesc în drumul meu
cel puţin de-ar fi câini.”
(„Sunt obosit”)

Trecerea timpului este percepută într-o sferă senină, de acceptare, ca apoi să identificăm „gura morţii” care nu evită scurgerea orelor:

„moartea muşcă cu putere din viaţă înghite oră după oră.”

(„E timpul… „)

„Noapte de decembrie” dezvăluie tangenţe uimitoare cu pulsul existenţei sub ochiul rece al iernii. Imaginile vizuale dezgolesc sufletul poetului: îl dezvăluie şi ni-l comunică într-o manieră profund lirică. Sentimentul de iubire este transpus în vers cu înălţătoare şi divine perceperi. Iubirea este descrisă în dimensiunea unei stele, la care este greu de ajuns chiar cu privirea:

„şi bat în poarta grea de stejar

de fiecare dată îmi deschide un pustnic.”

(„Iubirea” )

Doar divinitatea poate defini cu adevărat sentimentul de iubire,în timp ce sufletul omenesc -al poetului, este pătruns de puternică inocenţă, de o identificare cu trăirea divină a sentimentului de dragoste:

„chiar de era zi am văzut o stea

ce mi-a zâmbit vesel
era ea iubirea ce am răstignit-o
se înălţase mai presus de lume.”

(” Iubirea” )

Volumul „Eu în culori incerte” este o mărturie a unui talent cert, care comunică pe poet în întreaga lui existenţă raportată la ceea ce îl înconjoară. Contextul în care autorul trăieşte este conturat după viziunea particulară a poetului. Talentul nu evită nicio temă importantă a poeticii noastre.

Rubrica: ComentariiAutor: Cristina Maxim Bîgu