Autor: © Ionuț ȚENE
Foto: © Ionuț Țene (Arhiva personală), Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.
Agata ® 1994 – 2024 ; Format Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Am avut onoarea să fiu invitat la ceremoniile dedicate sfârșitului celui de-al doilea război mondial organizate de un grup de patrioți militari în rezervă. Cu toții am fost conștienți de importanța momentului istoric la 80 de ani de la terminarea războiului, unde trupele române au luptat până pe 12 mai 1945, când ultimii soldați români cădeau eroic în luptă pentru eliberarea Europei de Nazism. Timp de trei zile, între 12 – 14 mai a.c., reprezentanți ai Societății Cultural-Patriotice Avram Iancu din România, ai Asociației Cadrelor Militare în Retragere și Rezervă, ai Mitropoliei Clujului, Sălajului și Maramureșului și ai Primăriei Municipiului Cluj Napoca, am participat la comemorarea celor 22 mii de militari români căzuți în cel de al doilea război mondial pentru eliberarea Cehoslovaciei, la cimitirul militar din Zvolen, din Slovacia. 10348 de militari românii sunt înmormântați la Zvolen, unde cimitirul eroilor este îngrijit foarte bine de autoritățile locale. Cimitirul soldaților români din Zvolen a fost construit în 1958 și în 1961 a devenit patrimoniu cultural mondial.

Primarul orașului Zvolen, Vladimir Manka, a întâmpinat delegația patrioților și militarilor din România, împreună cu viceprimarul orașului și un consilier local. La Cimitirul Eroilor Români din Zvolen amplasat pe o colină molcomă și înverzită s-a desfășurat un ceremonial religios emoționant oficiat de părintele vicar eparhial Dumitru Boca, urmat de depunerea de coroane de flori din partea Mitropoliei Clujului, Asociației Rezerviștilor, Societății Cultural-Patriotice Avram Iancu, Primăriei orașului Zvolen și Primăriei municipiului Cluj-Napoca. Vladimir Manka, o personalitate proeminentă a Slovaciei politice și primarul orașului Zvolen, a felicitat delegația românească pentru evenimentul memorial foarte bine organizat și de o semnificație aparte. Constantin Sicoe și col. rez. Liviu Banias au mulțumit autorităților din Zvolen pentru întreținerea foarte bună a cimitirului eroilor români și pentru deschiderea la colaborare a autoritățile locale. La ceremonie a fost prezent și Tiberiu Groza, lider al Consiliului Director al Societății Cultural-Patriotice Avram-Iancu. Atmosfera a fost vibrantă, iar emoțiile au smuls lacrimi participanților. Să vezi cel mai mare cimitir dedicat militarilor români din străinătate și să citești pomelnice cu mii de nume îți creează un simțământ de mândrie și reculegere în același timp. 8000 de militar români au numele trecute pe pietrele funerare și plăcile de bronz, iar 2384 de nume sunt trecute la Eroi necunoscuți. Dim păcate am căutat cu inima bătând tare numele unchiului meu sublocotenent Victor Roșianu de numai 19 ani căzut în Munții Tatra în mai 1945 și înmormântat la Zvolen. Cred că numele lui e între cei 2348 de eroi necunoscuți care s-au jertfit ca noi să fim liberi azi. Victor Roșianu a plecat voluntar să lupte pentru eliberarea Europei de hitleriști.

În cadrul ceremonialului am transmis celor prezenți din partea autorităților locale clujene un mesaj de colaborare administrativă și de omagiere a eroilor români căzuți pentru eliberarea Cehoslovaciei. Am afirmat răspicat în fața primarului din Zvolen că pentru Armata Română al doilea război mondial s-a încheiat pe 12 mai 1945, nu pe 9 mai 1945. Trupele române au luptat pentru cucerirea radioului Donau apărat de Grupul de Armate Centru – Schoener până pe 12 mai 1945, când ar trebui noi românii să sărbătorim Ziua Victoriei împotriva nazismului. Am luptat împotriva nazismului pentru libertatea Europei până pe 12 mai 1945. Am propus ca România să celebreze astfel Ziua Victoriei pe 12 mai, ziua în care românii au luptat și au murit pentru libertatea popoarelor europene. Despre ultimele zile de luptă de atunci a scris în anii 1980 o carte excepțională Ion Gh. Pană, intitulată ”Radio Donau nu mai răspunde”. După această carte regizorul Sergiu Nicolaescu a realizat filmul ”Noi cei din linia întâi” în anul 1986. Trebuie să menționez că Vladimir Manka, primarul orașului Zvolen, l-a felicitat pentru prezența sa la ceremonial pe veteranul de război, Sabin Husar, care la 97 de ani a venit sa omagieze camarazii săi căzuți pentru eliberarea Cehoslovaciei în 1945.

O altă surpriză la cimitir a fost din partea valahilor gorali și vlași. La eveniment au participat liderii vlașilor din Slovacia, Lubo, și Iosif, conducătorul valahilor gorali din Polonia. Ei au declarat public că suntem din „trei țări, un singur popor român”. După ceremonial am fost invitați la casa românească din Lupka ca să vedem cum trăiește tradițional și pastoral un lider al valahilor din Slovacia, care ne-a cântat la caval și fluier și ne-a vorbit de rădăcinile comune din timpurile memoriale ale transhumanței ciobanilor români pe lanțul Carpaților. Plecând de la Zvolen am fost mândru că sunt român și că fac parte dintr-un popor străvechi pentru care acasă este și în Slovacia, Cehia și Polonia și care în 1945 a luptat mai mult decât trupele aliate împotriva hitlerismului pentru libertatea Europei. Pe 12 mai 1945, când occidentalii petreceau pacea cu focuri de artificii și șampanie, eroii români se sacrificau pentru libertatea continentului. Au murit și în ultima zile pe pământurile slovace fără să știe că mureau și pentru libertatea fraților lor valahi din Tatra, născuți aici din vechii daci și din cei veniți prin transhumanță ca ciobanul din Miorița. Poate în serile reci de munte militarii români ascultau cavalul vlașilor și nu știau că sunt frații lor. După ceremonialul de la Zvolen am mers la Banska Bistrița un oraș frumos de munte care are în centru un obelisc de marmură roșiatică pe care poți citi cu mândrie o dedicație în limba română: Mulțumim Armatei Române pentru eliberarea orașului. Mi-a tresăltat atunci pieptul de emoție și mândrie. Oare când și la Budapesta se va ridica un obelisc asemănător care să scrie în limba română un cuvânt de mulțumire că i-am eliberat pe maghiari de bolșevism în 1919 și de hitleriști în ianuarie 1945? Când va realiza așa ceva guvernul de la Budapesta atunci voi crede în reconcilierea istorică româno-maghiară.

În altă ordine de idei trebuie să spun că străbătând Ungaria și Slovacia am observa o anumită stagnare economică. În Slovacia premierului Fico și stâlpii de iluminat pubic erau ruginiți. Parcă totul era static și ușor degradat. Îmi spunea ghidul, un simpatic român vorbitor de maghiară că de circa șase ani de zile Ungaria datorită izolaționismului lui Orban trăiește o degradare și o stagnare economică, inclusiv turismul internațional a căzut dramatic la Budapesta. Singurul lucru care se ridică în capitala ungară este palatul de lux în stil secession al lui Viktor Orban de pe dealul cetății Buda, de unde premierul maghiar vrea să privească tot bazinul carpatic. Opoziția maghiară spune că jumătate din PIB-ul Ungariei ar fi controlat de clanul Orban. M-am întors în țară mândru de eroismul soldaților români din Munții Tatra. Ei au arătat lumii întregi eroismul unui neam care a fost poartă de apărare a creștinătății în tot evul mediu. 

Glorie veșnică eroilor români!

Ionuț Țene, UZPR