Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Cine este adevăratul descoperitor al mormântului lui Vasile Eminovici

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE


    Cine este adevăratul descoperitor al mormântului lui Vasile Eminovici

    Primit pentru publicare: 30 Nov. 2020
    Autor: Ioan ROTUNDU, Jurnalul de Botoșani și Dorohoi, www.jurnalulbtd.ro
    Publicat: 01 Dec.  2020
    © Ioan Rotundu, © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


     

    Cine este adevăratul descoperitor al mormântului lui Vasile Eminovici

     

    La acest sfârşit de noiembrie, în presa locală, s-a fluturat vestea că s-a descoperit mormântul bunicului poetului Mihai Eminescu, dascălul Vasile Eminovici. Numai că această descoperire a fost revendicată atât de poetul Dorel Gaftoneanu cât şi de directorul Memorialului Ipoteşti, prof. univ. Ala Sainenco. Ambii au susţinut că s-au deplasat în satul Călineştii lui Cuparencu, judeţul Suceava, şi că în cimitirul din curtea bisericii au descoperit crucea mormântului pe care sta scris cu litere chirilice numele lui Vasile Eminovici.

    Despre ce pretind cei doi, că au descoperit, este prematur să spunem că este mormântul lui Vasile Eminovici. Voi argumenta de ce am această rezervă. În acest reportaj mi-am propus să stabilesc cine este adevăratul descoperitor al crucii din cimitirul bisericii pentru că acest mormânt a fost căutat de nume mari ale eminescologiei şi nu l-au găsit.

    Pentru început, am luat legătura cu poetul Dorel Gaftoneanu care pretinde că s-ar trage dintr-o ramură comună cu cea a lui Eminescu. N-am reuşit să mă edific asupra rolului pe care l-a avut Gaftoneanu la Călineşti pentru că este un partener dificil de dialog. Nu răspunde direct la întrebare, fuge spre detalii, iar când este constrâns să răspundă o face într-un mod alambicat. Dar am aflat din convorbirea purtată că a ajuns la Călineştii Cuparencu cu profesorul Sergiu Manolache.
    L-am sunat pe domnul profesor, pentru care am o stimă deosebită faţă de munca sa ca pedagog, dar mai ales, pentru strădania de a scrie o lucrare monografică a comunei Mihai Eminescu ce cuprinde informaţii extrem de preţioase pentru istorici şi pentru cei interesaţi de meleagurile eminesciene.
    De la profesor am aflat că în ziua de 14 septembrie a.c. a însoţit-o pe Ala Sainenco, venită din Republica Moldova pe postul de director al Memorialului Ipoteşti, pentru a vedea locurile pe unde a călcat şi Eminescu. De la Pomârla, Sainenco şi-a exprimat dorinţa că ar vrea să vadă şi conacul Miclescu de la Călineşti – Bucecea. Aşa s-a ajuns la o discuţie despre Călineştii Cuparencu iar Sainenco şi-a exprimat dorinţa de a vedea şi Casa documentară a lui Vasile Eminovici aflată sub autoritatea Primăriei Şerbăuţi, casă amenajată pe teritoriul bisericii în curtea căreia s-a susţinut de peste 150 de ani că ar fi fost înmormântat dascălul Vasile Eminovici, bunicul poetului.

    Înţelegerea pentru o astfel de deplasare s-a făcut pentru ziua de 16 septembrie a.c., numai că în ziua de 15 profesorul Manolache s-a întâlnit cu poetul Gaftoneanu. Din vorbă în vorbă Manolache i-a spus că a doua zi va pleca la Călineştii Cuparencu iar Gaftoneanu a insistat să meargă şi el, profesorul fiind de acord,

    Problema a apărut în dimineaţa zilei de 16 septembrie când Ala Sainenco aflând de compania lui Gaftoneanu, a refuzat să-l ia în microbuzul Memorialului. Pentru că Gaftoneanu era deja la poarta din Cucorăni a profesorului, Manolache a găsit o cale de mijloc. I-a spus lui Sainenco că el merge cu autoturismul propriu, pe post de antemergător, iar ea cu microbuzul să-l urmeze.

    Aşa au ajuns la biserica din Călineşti Cuparencu, profesorul Manolache cu Gaftoneanu şi separat Sainenco însoţită de muzeografa Mihaela Aniţului şi fotografa Liliana Grecu. Sainenco a solicitat să fie anunţată bibliotecara Graţiela Sănduleac (foto), cea care răspunde din partea Primăriei Şerbăuţi de Casa documentară. O voia de ghid în cimitir şi la casă. Grupului s-a alăturat şi părintele Vasile Popovici, zis Burebista, preot de peste 29 de ani şi care este un împătimit susţinător al familiei Eminovici prin a-i promova imaginea şi valoarea creaţiei poetului.

    Profesorul Manolache sta în curtea bisericii dialogând cu preotul şi bibliotecara în timp ce grupul lui Sainenco s-a împrăștiat prin cimitirul vechi și studiau inscripţiile de pe cruce. Cum erau și inscripţii cu litere chirilice, treceau de la o cruce la alta. Acum prezint varianta părintelui Burebista (îi place să i se spună aşa) care mi-a relatat că la un moment dat muzeografa Mihaela Aniţului a strigat „!Veniţi, cred că am găsit ceva!”. S-a apropiat Ala Sainenco care, bună cunoscătoare a limbii ruse şi a alfabetului chirilic a citit imediat numele „Vasile Ieminovici”. În acest timp s-au apropiat şi Dorel Gaftoneanu şi cu ceilalţi, în afară de Manolache. Varianta bibliotecarei Graţiela Sănduleac este că Ala Sainenco a fost prima care a citit pe cruce numele „Vasile Ieminovici” iar Mihaela Aniţului, cea care a descoperit crucea și l-a strigat pe părinte.

    Ori cum am da-o, descoperirea a făcut-o echipa de la Memorialul Ipotești, meritul principal revenind Alei Sainenco. Poetul Dorel Gaftoneanu s-a aflat pe post de privitor. Atât părintele Burebista cât și Grațiela Sănduleac n-au știut cine este Gaftoneanu, aşa că luni, 30 noiembrie a.c., când am filmat ancheta jurnalistică la Călineşti Cuparencu, ambii mi-au spus că Sainenco a fost însoțită de doi domni dar nu știu cine erau (era vorba de Gaftoneanu şi Manolache).

    Dar partea interesantă abia cum vine. Eu susţin că ce-au descoperit cei de la Memorialul Ipoteşti n-ar fi mormântul lui Vasile Eminovici, doar crucea ce-i menţionează numele. Crucea are o poveste greu de reconstituit cu acribie ştiinţifică dar poate fi dedusă urmând o logică a tradiţiilor creştin ortodoxe şi cunoscând bine rolul pe care alfabetul chirilic l-a jucat în Tările Române şi mai ales în Bucovina, după ce a fost încorporată Imperiului Austriac.

    Inscripția de pe cruce a fost tradusă în grafica latină de către Ala Sainenco prin textul „Aice odihneşte robu lui Dumnezeu Vasilie Ieminovici capelu (?), 1859” Am rezerve la transcrierea cuvântului „capelu” pentru că litera P în chirilică se citeşte R în latină iar ultima literă suportă comentarii.

    Dar despre cum s-a ajuns ca pe cruce să fie menţionat anul 1859, deşi este cert că Vasile Eminovici a murit în anul 1844, cum pe partea cealaltă a crucii este menţionat numele „Maria Olocinschi”, născută la 1828 şi decedată la 1904 şi de ce crucea n-ar fi la adevăratul mormânt al lui Eminovici voi explica în reportajul următor. Tot în reportajul viitor voi explica şi ce semnifică monogramele de pe cruce aşezate pe două registre. (Va urma)

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5