Vasile LEFTER

           Șeful cel mare al laboratorului   de cercetări spațiale din organigrama Universității de Medicină Cosmică  cu studenți supradotați conform indicelui de inteligență observă că în laboratorul de testare a influenței magnetismului asupra creierului uman de trei zile nu se înregistrase niciun mesaj. Apelă imediat pe cei trei studenți cercetători cu brevet. Nu răspundea nimeni. Însoțit de agentul de securitate astrală , coborî la nivelul- 11.  Încăperea era goală. Doar niște leduri albastre clipoceau metronomic. Cei trei colegi de laborator nu mai fuseseră văzuți de nimeni în ultimele zile.

Coordonatorul Grupului de lucru, profesorul Augustin Lenor comunică imediat robotului Cap Limpede Unu, care iniție procesul de analiză, trimițând în eter codul secret de localizare. Aproape simultan pe zecile de ecrane din incinta laboratorului se aprinseră  luminițe galbene , care indicau pericol iminent. Cei trei dispăruți aveau implantate microcipuri de localizare. Gipiesul enorm începu căutarea. Zona sugerată era una neclară, cu umbre și bruiaj. Coordonatele individualizau un loc foarte aproape de turnul înalt al Universității. Nu apărea însă nimic cunoscut. După intensitatea semnalului , distanța nu putea fi mai mare de două-trei mii de metri. Conform Protocolului de siguranță națională , fu anunțată Brigada Antitero. Era o chestiune gravă, care viza cercetarea unui domeniu cu secrete de stat.

        Străzile din jurul Universității fură împânzite de civili , care aparent se plimbau dezinteresați. Singurii care pricepură despre ce este vorbă fură locatarii din blocurile din zona Râpei Galbene.

O parte dintre agenții secreți trecură la planul VO. Acesta prevedea informarea direct de la posibilii martori. La început ,investigatorii se arătară sceptici în ceea ce privește precizia datelor furnizate de respondenți. Toți vorbeau despre un vehicul de oraș fără șofer. Povesteau  despre ceva neobișnuit.
        Harieta de la parter văzuse o utilitară galbenă.
Șandru de la I spunea că era un vehicul portocaliu. De la etajul al treilea Vasilica Mândrilă putea jura cu mâna pe inimă că mașina era crem spre roz. Trecuse aproape de fereastra sa, dând impresia că avea de gând să intre pe fereastra dublă.  Oricât de contradictorii erau informațiile martorilor un lucru era curios: nimeni nu văzuse pe cei trei  tineri care fuseseră  luați de lângă zidul de cărămidă al cimitirului. Doar o cameră de trafic stradal înregistrase momentul zborului peste zidul înalt de trei metri. Mai departe, doar ipoteze.

       Agenții speciali trecură la pasul doi al investigațiilor. Ce se întâmplase dincolo de gard ?Mormintele erau neatinse. Nici urmă de contact. Al treilea pas era cercetarea curburii de la Râpa Galbenă. Senzorii de mișcare implantați în crucile de marmură aruncau o lumină pală peste ierburile ce acopereau mormintele sărace. Agenții tot schimbau lungimea de undă cu speranța că vor descoperi o pistă de lucru. De sub Râpă se auzea ceva ca un scâncet de copil. În rest, liniște. Cercetarea locului fu amânată pentru a doua zi dimineață.   

 Laboratoarele Universității erau înțesate de experți. Tinerii cercetători dispăruți nu lăsaseră nici un semn care să anticipeze că cineva îi spionează. Lipsa indiciilor mută concluziile în sfera ocazionalului. Se ajunse la a. Prezența zidului, circulația lejeră. Ora de după prânz , decuplarea centurilor de avertizare-totul a venit în ajutorul răpitorilor, care au lucrat ca la carte, aproape în voie. Tinerii au fost mai întâi blocați sonor prin sprayuri cu pulverizare paralizantă. Tragerea în locașurile din vehicul s-a făcut magnetic, gravitațional. Nu au existat timpi morți. Sincronizarea motorizatelor implicate în misiune a fost una profesionistă. Zidul a fost un element perfect de decor pentru mascarea operațiunii tip comandou.
      Toate datele culese au fost introduse în computere pentru procesare.
O echipă specializată în sonorități speciale a fost plantată în cimitir în cavoul lui Pastia, cel mai sofisticat din oraș.

       Va urma!
Vasile Lefter, membru UZPR