După saltul dincolo de ziduri, mașina zburătoare se întoarse de unde plecase. Fură activate lămpile  de întuneric. Prin megafoane se auzi un raport: „Misiune îndeplinită. Clinica de gheață are suficient material experimental. Generatoarele de frig funcționează la parametri proiectați”.        

Deruta locatarilor din dreapta Râpei pe direcția pantei era maximă. Nu puteau să-și explice de ce a fost făcută această manevră.  Mașina zburătoare puse ușor roțile pe pământ. Circulația era blocată în ambele sensuri. Doi polițiști pe motoare pe două roți opriră să dirijeze circulația. Sute de claxoane cereau cale liberă. Două flashuri de lumină albastră făcură ca motocicliștii de serviciu să dispară inexplicabil. Trei cutii de mărimea unui cub 2/1 fură transferate într-un minicar. Unul din pereții metalici ai Râpei se deschise, lăsând să se vadă un tunel puternic luminat de reflectoare uriașe. Minicarul intră lent în tunelul de lumină, teleghidat de pe limuzina zburătoare. Concomitent, zidul metalic se trase la loc, mașina zburătoare se înălță și dispăru într-o pâclă. Drumul de beton rămase liber, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Un glas metalic avertiza: „Nu atingeți pereții Râpei până la ora 15. Pericol de intoxicare cu particule Gama”.

          După 500 de metri de mers în subteran, minicarul fără pilot se opri lin în fața unei rampe ce cobora. Cutiile cu material biologic fură transferate pe niște cărucioare cu trei roți, fiind ghidate de o fantă de lumină mișcătoare. Destinația nu putea fi prea departe. De jos se trimiteau confirmări și rapoarte pe o frecvență securizată : „Comunicăm datele de identificare. Primul corp, bărbat blond, ochi verzi, 1,90 înălțime a fost înregistrat sub indicativul 0LV 1. Al doilea bărbat, tânăr, 23 de ani, brunet, 1,80 înălțime a fost clasificat cu indicativul T0T1. Al treilea corp, înălțime 1,60, șaten, de circa 19 ani a primit indicativul 53T0. Pe ecranul de exterior se putea citi: „Nu atingeți materialul genetic. Mai întâi vom prelucra datele. E important să știm totul despre compoziția genetică a bărbaților selectați prin Programul experimental Galaxia”.

                Ideea cercetării medicale în ceea ce privește vindecarea  prin îngheț nu era deloc nouă. Savantul Aristide Pleuran citise mult despre vindecarea prin îngheț.  Dacă nu ar fi insistat soția sa Eloida, grecoaică de prin  Rhodos, medic și ea, nici prin gând nu i-ar fi trecut să înființeze un laborator superdotat de cercetare a terapiei prin frig. Aristide Pleuran, vestit pentru studiile sale de terapie prin frig, își puse uniforma impusă Grupului în ocaziile solemne. Fiecare membru al „Galaxiei” avea locul inscripționat pe scaune ecologice. Un loc la masa geniilor măsura cam doi metri pătrați. Aristide Pleuran se îngrijise personal de logistica fiecărui viitor coleg. 

   Costurile au fost enorme. S-au găsit însă oameni cu dare de mână și fondurile strânse au fost  mai mult decât suficiente. Tema cercetării a atras specialiști din mai multe țări din Europa și America. Nu câștigurile consistente au dus la formarea unui grup de medici de excepție. Noutatea cercetării, pasiunea pentru știință au fost determinante. De altfel, grupul celor 12 medici care acceptaseră oferta nici nu prea era interesat de câștig. Toți erau prinși de această fată morgană a prelungirii vieții, încât nici nu voiau să-și vadă familiile, convinși de misiunea lor umanitară, cu gândul la gloria ce le va încununa numele.

         Era o zi de 13 ianuarie a anului 2101. La ora 13, doctorul Aristide Pleuran făcu prezentările, sintetizând coordonatele de lucru ale „Galaxiei”.

Distinși colegi savanți! Primiți întreaga mea gratitudine pentru promptitudinea acceptării invitației de a lucra în Centrul de vindecare prin frig „Galaxia”.  Aici vom fi colegi și mai puțin prieteni. Cercetarea este dificilă. Se vor isca divergențe, discuții contondente. Rugămintea mea este să nu cedați. E o misiune pusă în slujba Planetei. Supraviețuirea depinde de Dumnezeu. Noi vom fi doar niște ucenici ai Marelui Anonim, care ne va da forță și inspirație. 

Concurența ne poate stimula sau anihila elanul. Nu uitați că avem un rival de temut, cu experiență în studierea terapiei prin frig. Rivalii noștri formează Grupul „Prometeu” și vor face tot ce le stă în putință ca să ne pună piedici.

Noi vom fi pragmatici. Vom porni de la realizările lor și vom căuta rezolvări noi și originale. Nu ne vom lăsa influențați de aserțiunile poeților. Noi suntem oameni de știință. Un vers eminescian ca „Nu-nvie morții, în zadar, copile!” îl vom transforma în stimul, răspunzând prin știință.

-Și dacă totuși Învie?
– Biblia vorbește despre vremea ce va să vină, când morții vor învia.

Vă rog să mă iertați dacă am vorbit prea mult. Promit să nu se repete. Vom comunica permanent, indiferent de momentul zilei. Am o propunere oarecum deplasată pentru un om de știință. Un jurământ formal! Cel informal e în conștiința fiecăruia.

Vă rog, diștinși colegi, să-mi scrieți pe cartea de vizită apelativul preferat în comunicare. Mie îmi puteți spune simplu: Aristide. Vă mulțumesc și vă invit la un dineu în sala de protocol ,unde vom închina un pahar de ambrozie.S-avem noroc și idei cu aură divină!

      VASILE LEFTER, membru UZPR