Ștefan Hrușcă s-a născut la 8 decembrie 1957, în satul Ieud, comuna cu același nume, raionul Vișeu (Vișeul de Sus), regiunea Baia Mare (astăzi, în județul Maramureș). Este un remarcabil interpret de muzică folk și colinde. Este căsătorit și are un fiu și o fiică. A absolvit Liceul Pedagogic (în prezent, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”) din Sighetu Marmaţiei și a lucrat, ca învățător, la Școala Gimnazială nr. 1 din Borșa. A fost membru al Cenaclului „Flacăra” (1981-1984). A susținut peste 4.000 de recitaluri și a efectuat sute de turnee în România, Basarabia, Rusia, Bulgaria, Ungaria, Austria, Germania, China, Coreea de Nord, S.U.A. și Canada. A fost invitat în emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A editat opt discuri long play, 16 compact-discuri și două discuri extended play, apărând pe mai multe compilații. A primit zeci de premii și distincții, între care Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler (2004) și titlul de Cetățean de Onoare al comunei Ieud (2008) și al municipiului Baia Mare (2023). În anul 1991, s-a stabilit în orașul Whitby, de lângă Toronto (Canada).

Ștefan Hrușcă (compoziții, voce și chitară) este un cunoscut și apreciat cantautor, care s-a impus prin muzicalitatea pieselor și căldura timbrului vocal. Despre Cenaclul Flacăra, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 4 octombrie 2005, de la domiciliul său din Whitby.

– Te salut, Ștefan Hrușcă!
– Te salut și eu!

– Unde și când ai fost descoperit ca folkist?
– În 1979, am fost trimis de Casa de Cultură din Borșa, oraș în care eram învățător, la Festivalul Național de Muzică Folk de la Curtea de Argeș, unde am luat premiul al II-lea. Adrian Păunescu, care era președintele juriului, m-a ținut minte și m-a chemat să înregistrez pentru emisiunea Radiocenaclul „Flacăra” [– valori ale muzicii tinere] cântecele pe care le-a auzit acolo. Am mers la București, am imprimat piesele și, peste un an, m-a invitat să particip în turnee. Nu am putut să vin, pentru că, tocmai atunci, luam în primire clasa I la școală, dar, după trei luni, cenaclul a ajuns cu un spectacol la Borșa, unde am debutat cu două colinde – Flori de măr și Florile dalbe – și cu un cântec în același spirit, Raza cerului senin.

– Ce ai adus în cenaclu?
– În primul rând, am venit cu colinde, care, până atunci, se cântau mai puțin. Ele au fost norocul meu și, din acel moment, mi-au luminat calea, pur și simplu.

– Cât a contribuit cenaclul la cariera ta?
– Scena aceea a fost școala care m-a format și mi-a dat șansa să mă afirm. Mi-a mai dat multă maturitate, călindu-mă în focul viu și în lupta pentru a rezista în concurența aceea, fiindcă era o competiție acerbă între noi. Apoi, atunci am înțeles ce înseamnă prietenia autentică, pentru că, acolo, am avut mulți prieteni foarte buni. Tot în acea perioadă, am avut acces la lecții adevărate de istorie, ce mi-au prins bine în viață și pe care nu le-am putut învăța în școală.

– Îți mulțumesc pentru acum și pentru atunci!
– Mulțumesc și eu!

Florin Bălănescu