Gheorghe MEDIAN     

La 15 iunie 1939, se împlineau 50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu. Momentul a fost marcat de numeroase manifestări comemorative atât la Botoşani, oraşul naşterii sale, cât şi în alte localităţi ale ţării, cele mai importante, desfăşurându-se în Bucureşti. 

În locurile natale ale poetului,  comemorarea s-a redus la un parastas la Ipoteşti, oficiat de un sobor de preoţi, la bisericuţa familiei.  Cel mai important fapt legat de amintirea poetului ar fi trebuit să fie sfinţirea bisericii cu hramul  ,,Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, ridicată în amintirea acestuia, cu bani strânşi printr-o subscripţie naţională iniţiată de Nicolae Iorga şi Cezar Petrescu, dar din lipsa fondurilor necesare, evenimentul a avut loc un an mai târziu, la 22 septembrie 1940.
Manifestările comemorative desfăşurate la Bucureşti, cele mai importante de altfel, au fost, pentru prima oară, pe măsura celui omagiat, întărind convingerea că Mihai Eminescu este poetul naţional al românilor. Ele s-au datorat,  fără echivoc  Regelui Carol al II-lea, cunoscător al operei lui Mihai Eminescu şi admirator al acestuia. O dovadă elocventă a acestui fapt,  o constituie participarea suveranului României la festivitatea de dezvelire a bustului lui Mihai Eminescu, creaţie a sculptorului Oscar Han, amplasată pe faleza din apropierea Cazinoului de la  Constanţa, în  ziua de 15 august 1934. Trebuie subliniat faptul că, pe lângă sustinerea financiară a realizării monumentului, Regele Carol al II –lea, a fost cel care l-a dezvelit, gest pe care nu l-a mai făcut în nicio împrejurare asemănătoare.
Comemorarea semicentenarului morţii poetului, a constituit unul dintre cele două evenimente care au fost incluse în ,,Luna Bucureștilor”, manifestare a cărei primă ediţie a avut loc în anul 1935. Cu excepţia primei ediţii, toate celelalte care i-au urmat, au fost dedicate unor evenimente considerate fondatoare ale naţiunii române, urmărindu-se afirmarea identităţii României Mari: 1936 – 70 de ani de la sosirea Regelui Carol I, 1937- 60 de ani de la Războiul de Independenţă, 1938 – 20 de ani de la Marea Unire, 1939 – centenarul naşterii Regelui Carol I  şi semicentenarul morţii lui Mihai Eminescu. Includerea în mod cu totul special a comemorării  marelui poet în manifestările din anul 1939, se datorează, fără îndoială Regelui Carol al II-lea, chiar dacă manifestările au fost coordonate de Primarul Capitalei, generalul Victor Dombrovschi, originar din Curteştii Botoşanilor.
Prima manifestare din anul 1939 care a avut loc la Bucureşti, în memoria lui Mihai Eminescu, a fost deschiderea  în  ziua de 5 mai  la ,,Palatul Culturii Româneşti “, din Piaţa Senatului, în cadrul celei de a IX-a ediţii a ,,Lunii Cărţii”- eveniment patronat de Regele Carol al II-lea –  a unei luni a  cărţii eminesciene.
În luna iunie, în ,,Pavilionul Eminescu”, amenajat în Parcul Naţional ,,Regele Carol al II – lea” ( Parcul Herăstrău ) a fost deschisă pentru publicul larg, o amplă expoziţie comemorativă, conţinând, între altele, cele patru portrete ale poetului, ediţia princeps a poeziilor sale, editată de Titu Maiorescu, scrisori  către Al. Vlahuţă, I. L. Caragiale şi Veronica Micle şi busturi care-l reprezintă, realizate de Oscar Han.
Evenimentul expoziţional din Bucureşti a fost adus la cunoştinţa botoşănenilor de ziarul local ,,Botoşanii” în numărul din 12 iunie, în care se nota: „Aflăm din ziarul ,,România”, Nr. 366 din 8 iunie 1939, că s-a făcut la Bucureşti pentru Eminescu, o frumoasă comemorare, după cum credeam că se va face şi la Botoşani. În cadrul ,,Lunii Bucureştilor”, direcţiunea culturală a municipiului Bucureşti – cu concursul nemijlocit al d-lui Victor Dombrovschi – a organizat o comemorare a lui M. Eminescu: împlinirea a 50 de ani de la moarte.
Un pavilion special găzduieşte o expoziţie Eminescu: manuscrise, fotografii, ediţii vechi – iată o parte din materialul documentar expus aici, pentru vizitatorii expoziţiei de anul acesta.

Însă ceea ce-i conferă un nimb de lumină acestei sărbători, este că participă la ea, efectiv cele mai alese talente de azi. Un sculptor, un poet şi câţiva pictori au fost chemaţi de oficialităţi să aducă în bronz, în cuvinte, în jocul şerpuitoarelor linii şi în îmbinările maestre ale culorii, un omagiu pentru poetul care reprezintă neamul.
În pavilionului comemorativ, găsim un volumaş al poetului Aron Cotruş cu stihuri închinate înaintașului unic:

“Iată-l viu, cum altul nu-i
Înmiit peste măsură
În lunateca-i făptură
Sub Ceahlăul frunţii lui”

Implicare Regelui Carol al II-lea în manifestările dedicate comemorării unei jumătăţi de secol de la moartea lui Mihai Eminescu, a avut ca punct culminant participarea sa la şedinţa solemnă a Academiei Române din 16 iunie, în care poetul a fost omagiat. Ziarul  ,,Botoşanii”, în numărul din 25 iunie 1939, insera  articolul ,,Cuvinte regale despre Eminescu. Cuvântarea Regelui Carol al II-lea în şedinţa solemnă a Academiei Române, pentru comemorarea lui Eminescu” în care reda alocuţiunea ţinută de suveranul României:

Domnilor,
Pentru mine a fost o datorie de a veni astăzi în mijlocul Domniilor voastre, la comemorarea lui Mihai Eminescu. S-a vorbit mult despre el şi se va mai vorbi.
Importanţa lui în istoria culturii româneşti este aceea că a fost primul care a dat ţării o absolută încredere în forţele ei intelectuale.
După încercările atât de frumoase şi atât de lăudabile ale lui Vasile Alecsandri, ale cărui poezii însă aveau un substrat de civilizare, aş putea zice populare, a venit acest mare poet, care ne-a dat pentru prima dată o producţie intelectuală românească, a cărei valoare i-a putinţă, fără greutate, să treacă graniţele ţării.
În cadrul ascendent al culturii româneşti, Eminescu înseamnă deci, una din pietrele de hotar cele mai importante.
De aceea am venit şi de aceea mulţumesc Academiei pentru comemorarea pe care o face astăzi- comemorare care o cinsteşte, cinsteşte pe cel mai mare poet al ţării româneşti.”

Cuvintele Regelui Carol al II-lea, rostite în cel mai important for cultural al României, constituie supremul omagiu pe care naţiunea română, prin cel mai important reprezentant al său l-au adus lui Mihai Eminescu, statuându-I definitiv ca cel mai mare poet al românilor. În același timp, manifestările comemorative din Capitala României, constituie un exemplu de omagiere a unei personalităţi, pe care mulţi dintre cei de acum, ar trebui să-l urmeze.