Primit pentru publicare: 6 mai 2016
Autor: Cristina MAXIM – redactor, Rev. Luceafarul (Bt)
„Compunerea şcolară este forma esenţială de activitate ȋn şcoală, ȋn cadrul comunicării orale şi scrise”.(*)
Ȋn aceste lecţii ȋşi folosesc limbajul dobândit de-a lungul anilor de şcoală, uneori ȋşi expun chiar aspectul sensibil, sufletesc.
Tehnica compunerii se ȋnvaţă treptat, urmărind obiective diverse pe parcursul fiecărei etape de ȋnvăţământ. Sigur, nu sunt neglijate toate principiile care stau la baza proiectării tuturor activităţilor didactice.
Compunerile ȋn gimnaziu solicit copiilor cunoştinţe de limbă şi alte informaţii la nivelul anului de studiu.
Exigenţa acestei lecţii constă ȋn corectitudinea formulărilor, respectarea etapelor, coerenţa informaţiilor şi chiar implicarea sensibilă ȋn conceperea şi redactarea unui astfel tip de text.
Necesită deosebită atenţie următoarele stadii: pregătirea datelor, amănuntelor, stabilirea ordinii ȋn care vor fi expuse, folosirea unui tip de limbaj care trebuie să fie ȋn legătură cu tipul de compunere şi subiectul acestuia, respectarea formulelor ( mai ales de ȋnceput şi de final ).
Compunerile cu teme literare urmăresc dezvoltarea deprinderilor unor studii de critică literară, recenzii, caracterizări, sinteze etc.
“Activitatea de compunere cultivă interesul şi dragostea pentru munca intelectuală, simţul de răspundere ȋn ȋndeplinirea sarcinilor, căci elaborarea compunerilor cere o ȋncordare a voinţei, perseverenţă, disciplină intelectuală etc”.(**)
(*)(**) ”Metodica predării limbii şi literaturii române”, autori: Vistian Goia, Ion Drăgotoiu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995..
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania