Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Considerații asupra volumului MONOGRAFIA JUDEȚULUI BOTOȘANI (1939)

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 21 Febr. 2018
Autor: Ioan ROTUNDU – DÂNGEANU
Publicat: 27 Febr. 2018
Editor Ion ISTRATE

 

 

Monografia judeţului Botoşani
Editată și tipărită de Editura Agata®
Director: Ion ISTRATE
Prefață: Ioan ROTUNDU-DÂNGEANU

Cuvânt înainte de Ionel BEJENARU
Coperta a fost realizată de Elisabeta ROMAN, o prelucrare grafică având ca motiv fotografii preluate din manuscrisul lucrării, Monografia Județului Botoșni – 1939
Revizuire tehnică specifică editării: Dorina RODU
Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Editurii Agata®
Copyright © 2018 Editura Agata®
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Agata®.
Fondurile adunate din distribuirea acestui volum vor fi folosite pentru editarea și tipărirea cărții dedicate memoriei istoricului Ionel Bejenaru, carte alcătuită din materialele semnate și publicate în Revista Luceafărul.
Acest volum nu se distribuie în scop comercial, ci pentru informare publică.

 

Consideraţii asupra lucrării de faţă

 

Scrisă de economiştii Băncii Naţionale a României – Agenţia Botoşani şi intitulată „Monografia judeţului Botoşani”. Lucrarea de faţă, întocmită la numai 5 ani după marea criză economică din 1929 – 1933,  este o frescă a economiei judeţului bine surprinsă prin explicaţii şi situaţii statistice.
Dacă acest manuscris nu ar fi ajuns în mâinile regretatului istoric, prof. Ionel Bejenaru, care să fi realizat importanţa lui şi ar fi încăput pe mâna unui impostor, cu siguranţă că impostorul şi-ar fi putut lua un doctorat în Economie şi ar fi fost felicitat pentru realizarea unui astfel de studiu economic de o competenţă imposibil de contestat.
Mai trebuie precizat că lucrarea monografică a fost scrisă după apariţia unei alte lucrări monografice crucială. Mă refer la „Monografia oraşului Botoşani”, lucrare a unei alte mari personalităţi a acelor vremuri, academicianul Atthur Gorovei ,volum apărut la Fălticeni în anul 1926. Economiştii BNR – Agenţia Botoşani au studiat în demersul lor de a scrie o monografie economică şi lucrarea lui Gorovei, pentru că vom regăsi multe informaţii preluate.
Cum spuneam, Monografia judeţului Botoşani este o frescă a economiei judeţului de după Primul Război Mondial şi a crizei economice care ne informează că, la nivelul anului 1937 la care se opreşte studiul, economia era bazată pe agricultură şi zootehnie iar industria abia se înfiripa şi era monopolul evreilor, cum dealtfel era comerţul urban şi rural.
Chiar dacă studiul se axează în principal pe componentele economiei judeţului, în lucrare vom găsi şi date despre sistemul de sănătate publică,  învăţământ, cultural şi bisericesc. Infrastructura sanitară, şcolară şi bisericească este prezentată cu cifre extrase din diferite situaţii statistice şi ne arată că nivelul de viaţă şi educaţie era destul de avansat faţă de alte zone ale ţării.
Dacă împărţirea teritorial-administrativă a judeţului în comune urbane şi rurale se poate spune că era una funcţională, nu la fel putem vorbi despre căile de comunicaţii, drumurile fiind de pământ şi prea puţin pietruite iar despre calea ferată vom constata că era aceeaşi din ziua de astăzi: Face excepţie calea ferată Dângeni – Ripiceni care avea ca rol transportul de zahăr şi alcool de la Fabrica de zahăr Ripiceni spre centrul ţării şi mai departe la export.
Fabrica a fost demontată de soldaţii ruşi în anul 1944 şi transportată bucată cu bucată în Uniunea Sovietică drept pradă de război. Calea ferată a fost dezafectată în anul 1958, fiind considerată ca lipsită de utilitate.
Studiul pune în evidenţă producţia agricolă care pentru acea vreme era una bună dar mai ales calitatea unor cereale precum grâul şi porumbul. Grâul era de o calitate deosebită şi avea mare căutare la export iar porumbul apreciat pentru calitatea făinii din care se prepara o mămăligă deosebit de gustoasă.
Vom constata existenţa unor efective de animale în număr ridicat, ceea ce a permis dezvoltarea de abatoare şi carmangerii, preparatele din carne fiind de asemeni mult căutate pe piaţa românească şi la export pentru calitatea superioară a cărnii şi gustul lor. Să nu uităm că marele poet Mihai Eminescu, atunci când a aflat că şi la Botoşani se face presă, a exclamat că la Botoşani ştia că se prepară cea mai gustoasă pastramă dar că se face şi presă nu ştia.
În studiu vom găsi informaţii despre firmele industriale evreieşti şi ce importuri şi din ce ţări făceau, nu vom găsi nici un fel de informaţii despre export pentru că operaţiunile de export se derulau prin banca din Cernăuţi, ceea ce ne determină să credem că exportul direct nu era punctul forte al economiei judeţului, ci se derula prin intermediari din alte zone ale ţării.
Vom găsi în studiu date referitoare la valorificarea resurselor mineral la capitolul intitulat „Minele”. Ni se oferă şi date despre activităţile industriale şi neindustriale din pomicultură, viticultură, legumicultură.
Abundenţă de date avem şi de ordin demografic pe sex, vârste şi naţionalităţi şi ne putem da seama cine erau stăpânii pământurilor şi a fermelor de animale. Vom găsi date despre recoltele anuale la cereale, plante tehnice şi furajere.
După decembrie 1990 s-a strigat „Nu ne vindem ţara!”. Din monografia de faţă reiese clar că pământurile judeţului, industria şi comerţul erau în proprietatea străinilor iar botoşănenii forţa lor de muncă calificată sau nu.
Lucrarea va deveni un important instrument de lucru pentru viitorii scriitori de monografii ale localităţilor şi comunelor judeţului dar şi un binevenit instrument de analiză economică pentru economiştii judeţului care contribuie la realizarea diverselor planuri de dezvoltare economică în perspectivă.
Din nefericire, profesorul Ionel Bejenaru, care şi-a dorit extrem de mult să vadă tipărită lucrarea, nu a mai apucat să trăiască această satisfacţie profesională şi împlinire sufletească că a pus în lumină o preţioasă cercetare ştiinţifică care a stat în uitare vreme de peste 75 de ani  Doar o întâmplare a făcut ca manuscrisul să ajungă în mâna unei persoane competente şi de bună-credinţă care să-i dea rostul şi valoarea cuvenite.

Ioan Rotundu- Dângeanu,
Scriitor și publicist
Botoșani, 20 Febr. 2018

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 27 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. DMG spune:

    …Aprecieri din postura de cititor!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5