Constantin Surugiu – ,,PREŢUL IZBÂNZII
Autor, Gheorghe MEDIAN

Apariţia cărţii ,,Preţul izbânzii”, marchează un eveniment în premieră absolută în România: editarea primului volum de interviuri şi reportaje scris de un nevăzător. Ne face plăcere, în acest context, să notăm faptul că autorul este botoşănean, iar realizarea sa, face din Botoşani, încă un punct de referinţă pentru cultura românească.
Pentru prima oară autor al unei cărţi, Constantin Surugiu, nu este un un novice în ale scrisului, de câţiva ani, reportajele şi articolele sale găsindu-şi locul în revistele în format audio destinate nevăzătorilor ,,Radar”, ,,Litera Noastră” şi ,,Impact”, precum şi în ziarele ,,Monitorul de Botoşani“, ,,Evenimentul de Botoşani” sau în revista ,,Ştiinţă şi Tehnică”. Cum, pentru obişnuiţii librăriilor, Constantin Surugiu este un nume nou, credem că este necesar să precizăm faptul că este nevăzător, asistent medical balneoterapeut, membru, cu o activitate deosebit de susţinută în cadrul filialei locale a Asociaţiei Nevăzătorilor din România (violonist în cadrul tarafului, participant la concursurile gen ,,Cine ştie câştigă”, specifice nevăzătorilor, iniţiator al membrilor filialei în utilizarea calculatorului şi nu în ultimul rând, cronicar al evenimentelor din viaţa filialei), că este căsătorit, soţia fiind de asemenea nevăzătoare şi are un fiu, student.

Cartea, recent apărută la Editura ,,Pamfilis” din Iaşi, este o culegere de articole, interviuri, relatări şi reportaje publicate sau difuzate în revistele mai sus amintite sau la televiziunea locală, cărora li se adăugă mai multe articole noi despre probleme specifice nevăzătorilor.

Ea este rodul dorinţei autorului de a face ca persoanele cu handicap să se bucure de atenţia, respectul şi consideraţia semenilor şi a autorităţilor statului şi de a demonstra că handicapul, de orice natură ar fi el, nu impietează asupra calităţii omului, a capacităţii lui de a duce o existenţă normală şi de a fi util societăţii. În acest sens, autorul îşi prezintă propria viaţă, cu nimic deosebită de a oamenilor obişnuiţi, precum şi pe cea a altor nevăzători, din ţară sau de dincolo de graniţele acesteia. Reţinem, în acest sens, dintr-un foarte interesant interviu, exemplul unui nevăzător român, Ion Beleaua, pe numele său, care a reuşit performanţa de a fi angajat în poliţia din Belgia, într-un departament care se ocupă cu transcrierea comunicărilor telefonice ale unor persoane suspectate de fapte antisociale, folosite apoi ca probe în punerea lor sub acuzare.

Volumul acordă un mare spaţiu activităţii nevăzătorilor din Botoşani, care se regăsesc în paginile sale, cu realizările, problemele şi năzuinţele lor, autorul având avantajul de a le cunoaşte din interiorul comunităţii şi a le prezenta, fără exagerare sau fals patetism. Experienţa şi împlinirile membrilor filialei din Botoşani, sunt oglindite în relatările privind participarea acestora la concursurile artistice, sportive şi de cultură generală destinate nevăzătorilor, participări, aureolate de locuri fruntaşe pe plan naţional, schimburile de experienţă cu membrii altor filiale sau excursiile făcute în diverse locuri din ţară. În acelaşi timp, cartea răspunde dorinţei de cunoaştere, de lărgire a orizontului informaţional al nevăzătorilor botoşăneni şi nu numai, incluzând informaţii diverse şi mai multe interviuri cu personalităţi din rândul nevăzătorilor dar şi din mediul cultural. Remarcăm, pentru tematica informaţiilor, dar şi pentru profesionalismul cu care Constantin Surugiu îşi abordează interlocutorii, interviurile luate preşedintelui filialei A.N.R. Bacău, Vasile Diaconu, medicului şi scriitorului, în acelaşi timp, Elena Cardaş, îndrăgitei interprete de muzică populară Margareta Clipa, sau lui Victor Varzari, nevăzător din Transnistria.

Militant activ pentru drepturile persoanelor cu handicap, Constantin Surugiu dedică acestei probleme o serie de articole, dintre care le amintim pe cele referitoare la situaţia nevăzătorilor din mediul rural şi la biletele speciale de călătorie, probleme pe care, le-a adus şi la cunoştinţa conducerii Asociaţiei Naţionale a Nevăzătorilor şi pe care este decis să le supună în continuare atenţiei, până la rezolvarea lor.
Un aspect important asupra căruia insistă autorul cărţii, priveşte adaptarea nevăzătorilor la noile modalităţi de comunicare, a utilizării calculatorului, în primul rând. În acest sens, el a introdus în sumarul cărţii mai multe articole, din rândul cărora le amintim pe cele intitulate ,,Nevăzătorii şi calculatorul” şi ,,Ghid practic pentru cumpărarea unui notebook şi avantajele folosirii lui”.

Structurată pe şapte capitole, intitulate: ,,Viaţa noastră reflectată în mass-media”, ,,Evenimente”, ,,Interviuri”, ,,Reportaj”, ,,Social”, ,,Informaţii despre tehnologia de acces utilizată de nevăzători” şi ,,Evocări”, cartea semnată de Constantin Surugiu, despre care avem informaţii că va fi editată şi în scrierea braille, spre a fi accesibilă tuturor nevăzătorilor din ţară, este o adevărată izbândă pentru autor, o dovadă de ataşament a acestuia pentru filiala din care face parte şi nu în ultimul rând un succes notabil al culturii botoşănene. În ce priveşte ,,preţul” izbânzii, sintagma care dă şi titlu cărţii de faţă, autorul are conştiinţa faptului că orice succes îţi aduce, pe lângă satisfacţii şi dezagremente, mai ales din partea celor deranjaţi de opiniile tale, pe care este, însă, pregătit să le înfrunte. Semnificative din acest punct de vedere ni se par câteva rânduri dintr-unul dintre articolele incluse în volum: ,,Eu scriu din dorinţa de a îndrepta ceva în lumea asta şi se mai întâmplă să supăr pe câte cineva, mai am de pătimit, dar, dacă am făcut oamenii să gândească, să-şi apere drepturile, să conştientizeze că sunt o forţă dacă acţionează spre mai binele lor, nu contează micile necazuri pe care le am eu.”

Cunoscându-l pe Constantin Surugiu de multă vreme, avem convingerea că va persevera pe calea scrisului, spre a fi util celor al căror purtător de cuvânt a devenit, cu atât mai mult, cu cât, în acest nobil scop are întreaga susţinere a familiei sale, căreia, în semn de mulţumire, îi dedică prima sa carte. Privilegiat de posibilitatea de a cunoaşte îndeaproape familia autorului, ştim cât de mult a contribuit soţia sa la realizarea acestei cărţi, ca şi fiul, de altfel, şi cât adevăr conţin cuvintele de mulţumire pe care li le adresează, drept pentru care le reproducem: ,,Dedic această carte soţiei mele Steluţa şi băiatului nostru Petru care au fost alături de mine pe tot parcursul realizării ei şi m-au ajutat cu absolut tot ce au putut. Le mulţumesc.”
Îl felicităm pe Constantin Surugiu pentru această carte, şi îi dorim multe altele, pentru că poate şi mai ales are ce şi pentru cine să scrie.