Primit pentru publicare: 13 dec. 2010
Autor: Carmen MORARU
Publicat: 13 dec. 2010

Jurnalul unei ,,biblioteci vii”

Timp de patru zile, la Botoşani a prins viaţă un proiect inedit. “Biblioteca Vie”, ce este un concept internaţional, a demarat în acest Nord de ţară la iniţiativa Filialei Nevăzătorilor Botoşani, în parteneriat cu Biblioteca judeţeană „Mihai Eminescu” Botoşani. Ideea organizării proiectului în zona noastră i-a aparţinut lui Tudorel Tupiluş – preşedintele Filialei Nevăzătorilor Botoşani aflând detalii despre ineditul eveniment de la nevăzători braşoveni – ce au fost „cărţi vii” într-o bibliotecă similară, din zona lor.
Invitaţia organizatorilor a fost primită cu interes de reprezentanţi a numeroase comunităţi sau categorii profesionale din municipiu, prim pas în crearea unei maxime diversităţi pe “rafturile bibliotecii vii”.

Ziua I
Debutul a fost remarcabil, chiar dacă am schimbat oarecum formatul evenimentului. Am transformat „Biblioteca vie” într-o masă rotundă, dominată de discuţii extrem de inteligente, împletite cu foarte mult firesc. Mulţumiri cu reverenţe aş putea spune „Cărţilor vii” întruchipate de pictorul Corneliu Dumitriu, actorul Ovidiu Ivan, Gustav Finkel (reprezentant al evreilor din Botoşani) şi Petronia Scripcaru (inspector şcolar pe probleme de minorităţi), cărora li se adaugă aprecieri similare pentru „Cărţile vii” din rândul nevăzătorilor botoşăneni: Sandu Surugiu, Costel Chiriac şi Cezar Vieru. Mulţumesc pentru implicare şi Corneliei Viziteu, Doinei Geambaşu şi lui Tudorel Tupiluş. Toată lumea a avut o contribuţie importantă în redescoperirea „artei dialogului” şi în ridicarea unor bariere aproape înţepenite în societatea zilelor noastre. Au fost multe clipe străbătute de o veritabilă magie…

Ziua a II-a
Curiozitatea a fost cuvânt de ordine a II-a zi a „Bibliotecii vii”. De fapt, a fost o dominantă şi a primei zile, numai că i-am realizat mai târziu importanţa. Toată lumea voia să ştie de ce Iurac Eugen, de la Filiala surzilor Botoşani, are telefon mobil! Pentru că trimite mesaje de pe el, a explicat preşedintele filialei, Mircea Horlăceanu. Şi asta nu a fost singura curiozitate legată de săteanul de 41 de ani din Corni. Şi Elena Florica Şuster a avut de răspuns la nenumărate întrebări despre armeni, iar Traian Dibu a făcut o foarte bună impresie celor care nu-l cunoşteau dinainte. Am ştiut eu de ce am insistat până în ultima clipă ca să reprezinte etnia romilor botoşăneni şi nu mi-am bătut capul cu faptul că „Motănaş” mi-a spus „pas” până la urmă… Ilie Pascal, la cei 88 de ani ai lui e român verde şi, după ce l-am convins că în „Biblioteca vie” se răspunde la întrebări şi nu se ţin discursuri a fost de-a dreptul simpatic şi, aşa cum ştiam de altfel, extrem de bine documentat. Cum să fie altfel un om care a scris 17 cărţi! La întâlnire au fost şi doi colecţionari, Mihai Cornaci şi Gheorghe Luţuc, în calitate de „cititori”. Nu au mai ajuns ruşii – lipoveni, ceea ce a reprezentat un “minus” pe “altarul diversităţii”, compensat de directorul Bibliotecii, Cornelia Viziteu, ce a fost o gazdă realmente agreabilă.
Dar să revin la curiozitate. Realizez că e liantul care poate duce omenirea înainte. Mă uitam la feţele oamenilor, cu lumină în trăsături, pentru că voiau să afle alte şi alte lucruri noi. Lumea s-a cam săturat de politică, de bârfele legate de starlete de doi bani şi poate are nevoie de ceva mai profund. De informaţii despre oamenii de alături, ce sunt puţin mai altfel. De comunicare reală, de ieşirea din tipare. Aşa ceva se întâmplă la „Biblioteca vie”. Prietena mea Gina Poenaru m-a întrebat de ce nu vin tinerii la o astfel de „bibliotecă” şi i-am spus că avem şi pentru asta o soluţie: o transformăm în bibliotecă itinerantă şi mergem noi la tineri!

Ziua a III-a
A fost una cu emoţii, dar care s-a înscris pe tiparul celorlalte, totul ieşind foarte bine. Trebuie să le mulţumesc, în primul rând, celor de la Penitenciarul Botoşani, doamnei Cristina Livadariu si domnului Napoleon Ungureanu, ce i-au însoţit pe deţinuţii Adrian Cruciug şi Marius Rusu Gheorghe – ce şi-au spus poveştile de viaţă. Apoi pastorului Dan Popovici – ce a fost un foarte bun liant între zona religioasă şi cea laică, poetului Vlad Scutelnicu – puţin cam timid, în opinia mea şi celor doi reprezentanţi ai Filialei Nevăzătorilor – Alexandru şi Constantin Surugiu. Mulţumiri, din nou, şi Doinei Geambaşu şi Angelei Surugiu pentru implicare, la care se adaugă consideraţia pentru „gazda” de astăzi, Iulian Moldovanu, care a formulat întrebări pentru „cărţile vii” de „nota 20”.

Ziua a IV-a
A fost o zi în care am optat pentru un fel de relache. Preotul ortodox pe care-l invitasem n-a mai dat niciun semn de viaţă, iar de la Centrul de sănătate mentală n-a mai venit nimeni din cauza unei indigestii… Se mai întâmplă şi din astea… Au venit, în schimb, ziaristul Dumitru Ivan, istoricul Gheorghe Median şi Simion Munteanu – adevărată carte vie de la nevăzători. Sandu Surugiu şi Cezar Vieru au fost cititori, iar eu moderator, ca de obicei. A fost, pentru mine cel puţin, o zi fascinantă. De mult mai avusesem în faţa ochilor un tandem intelectual de asemenea forţă precum cel format din Dumitru Ivan şi Gheorghe Median – oameni inteligenţi, cultivaţi şi foarte bine documentaţi – ce au vorbit extrem de degajat. Într-un timp în care platitudinile sunt la ordinea zilei, într-un spaţiu al bibliotecii se discuta despre condiţia mass – media în zilele noastre, despre Clubul Bilderberg sau despre trecutele crize din istoria omenirii. Simion Munteanu a conferit culoare discuţiilor, amintind vremurile foamei de după război (atuncea criză!) sau bolile ce decimau botoşănenii în masă.
Totul, într-un elegant punct final al unui proiect ce a reuşit să apropie semeni din zone extrem de diverse ale societăţii. Fie şi numai pentru patru zile…