Cristian Buică s-a născut la 6 mai 1960, în orașul Reșița, regiunea Banat (astăzi, în județul Caraș-Severin). A fost căsătorit și are un fiu. A absolvit Liceul Industrial nr. 5 (în prezent, Colegiul Național „Diaconovici-Tietz”) din același oraș. A compus și interpretat peste 100 de cântece și a susținut sute de concerte în Italia, Austria, Serbia, România și Republica Moldova. A fost membru de bază al cenaclurilor „Flacăra” (1981-1985) și „Totuși, iubirea” (din 1990). A fost invitat în numeroase emisiuni de radio și de televiziune și figurează în mai multe publicații și volume de specialitate. A editat albumele „Noapte de aur” (2000), „Până azi” (2007), „Unii cântă, alții beau” (2014) și „Îndrăznește!” (2019), apărând pe 11 compilații ale cenaclurilor „Flacăra” și „Totuși, iubirea”, ca și pe culegerea „Totuși, toamna” (2019). A înființat Cenaclul „Focuri vii“ din Reșița (1986) și a inițiat Festivalul „Reșița Mai Folk“ din același oraș (2010). Realizează, la Radio Reșița, emisiunea de muzică folk „Strada Folk” (din 2014). A primit, între altele, Premiul al II-lea la Festivalul Național Studențesc de Muzică Folk „Baladele Dunării“ de la Galați (1981) și Marele premiu pentru debut (1983) al Cenaclului „Flacăra”, precum și titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Reșița (2015).

Cristian Buică (compoziții, texte, voce și chitară) este un cunoscut și apreciat cantautor de muzică folk, care s-a remarcat prin calitatea pieselor și a interpretărilor sale. Despre activitatea lui artistică, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 26 noiembrie 2019, de la domiciliul său din Reșița.

– Te salut, Cristian Buică!
– Salutare și ție!

– De când te afli pe scenă?
– De la 16 ani; în 1976, eram elev la Timișoara și începusem să cânt la chitară, când am câștigat primul meu concurs – o competiție între liceele din oraș –, primind ca premiu o excursie de șapte zile în Munții Parâng. În 1981, la Festivalul Baladele Dunării de la Galați, am fost descoperit de Adrian Păunescu, care m-a invitat în Cenaclul Flacăra, unde am debutat în 1981.

– În nouă ani, ai scos patru discuri; mai ai material muzical și pentru altele?
– Mai sunt vreo 50 de cântece care așteaptă să fie editate, foarte multe dintre ele scrise pe versurile lui Adrian Păunescu; din păcate, nu reușesc să fac unul sau mai multe albume comune, iar asta se întâmplă mai ales din cauza litigiilor privind drepturile de autor pe care le am cu familia poetului.

– Care este mecanismul de „fabricare” a unui cântec în cazul tău?
– Creația nu e un mecanism, ci voia lui Dumnezeu. Dintotdeauna, citesc foarte multă poezie și, pe la început, încercam să scriu muzică pe versurile care-mi plăceau; mai târziu, în special cu Adrian Păunescu, s-a întâmplat invers: aveam făcute, în prealabil, linii melodice, iar, după ce le asculta, poetul scria versurile și așa se nășteau cântecele.

– Cum ai creat ultimul album („Îndrăznește!”)?
– Am avut șansa de a cunoaște un om și un muzician extraordinar – Horațiu Medveșan –, care a cântat mai bine de 20 de ani în străinătate și care a făcut școala privată de la Londra a lui Alan Parsons, inginerul de sunet al grupului Pink Floyd. Așa a învățat bine această profesie, după ce la claviaturi știa să cânte din țară, unde a terminat conservatorul. Din colaborarea noastră, s-a născut ultimul meu disc, care, datorită „sound”-ului, e dincolo de folk, încercând să depășească unele limite. Am lucrat la el ultimele opt luni și, încă de la început, m-am gândit să invit, pentru cel puțin un cântec, voci reprezentative ale folkului românesc, care să-și dea concursul la realizarea lui; astfel, la piesa ce dă titlul discului, am colaborat cu Victor Socaciu, Mircea Baniciu, Marius Bațu și Zoia Alecu, iar rezultatul a fost excelent și mă reprezintă.

– Ai în vedere un viitor disc?
– Sigur că da, însă, mai întâi, trebuie să mă odihnesc puțin și, după aceea, va fi nevoie să mai fac rost de niște bani, pentru că un lucru de calitate costă foarte mult.

– Îți doresc succes în realizarea lui și îți mulțumesc pentru acest interviu.
– Așa să fie! Și eu îți mulțumesc!

Florin Bălănescu