Maria Gheorghiu s-a născut la 28 august 1963, în orașul Reșița, regiunea Banat (astăzi, în județul Caraș-Severin). A fost căsătorită și are o fiică. A absolvit Liceul (în prezent, Colegiul Național) „Traian Lalescu” din același oraș. A compus și interpretat peste 100 de cântece și a susținut sute de concerte în Canada, S.U.A., Cuba, Danemarca, Norvegia, Spania, Franța, Belgia, Luxemburg, Germania, Austria, Italia, Serbia, Grecia, Ungaria, Ucraina, Bulgaria, România și Republica Moldova. A fost membru al cenaclurilor „Flacăra” (1984) și „Totuși, iubirea” (1990). A fost invitată în numeroase emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A editat albumele „Lacrimi în flăcări” (1995), „Pe la case luminate” (1996 și 2002), „Floare de vârtej” (1998, 1999 și 2007), „Timp netrăit” (2004), „Curcubeu” (2010), „De 20 de ani, «Om bun»” (2013), „Câmp de lavandă” (2017), „Lumea mea” (2023) și o față a altui disc (1997), apărând pe compilațiile „«Om bun». Restituiri folk” – volumul 1 (1995), „Vin colindătorii” (2002), „Folk You 2007” (2008) și „Mamă, vacii noastre nu-i e bine” a Cenaclului „Flacăra” – volumul 11 (2008). Realizează, la postul de radio București FM, emisiunile „Întâlniri capitale” și „În stare de folk” și a redactat, la postul de televiziune TVRM, emisiunea „În căutarea folkului pierdut”. A prezentat proiectul și galele „Folk fără vârstă” și a făcut parte din juriile mai multor festivaluri de muzică folk. A primit, între altele, Premiul I la Festivalul Național Studențesc de Muzică Folk „Baladele Dunării“ de la Galați (1983) și trofeul Festivalului Național de Muzică Folk „Om Bun” (1993).

Maria Gheorghiu (compoziții, texte, voce și chitară) este o remarcabilă cantautoare de muzică folk, care a dobândit notorietatea prin vocea distinctă, stilul cantabil și versurile de calitate. Despre activitatea sa artistică, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 27 ianuarie 2020, de la domiciliul său din București.

• – Te salut, Maria Gheorghiu!
• – Salutare și ție!
• – Cu ce te mai lauzi?
• – Anul trecut a fost unul foarte bun, pentru că am scris și orchestrat multe piese ce vor face obiectul a două albume, pe care nu mă grăbesc să le scot, pentru că prefer să lucrez cu pași mici, dar siguri.
• – Mai concret?
• – Unul dintre discuri va cuprinde cântece patriotice; multă lume mi-a cerut să-l fac pentru a trezi conștiința națională, fiindcă avem foarte multă nevoie de acest lucru. Toate compozițiile de pe acest viitor album sunt povești despre viețile și personalitățile unor oameni care au însemnat ceva pentru țara asta. Primul asupra căruia m-am oprit este Ion Antonescu, căruia i-am dedicat piesa Bocetul lui Ion cel fără de mormânt, pe versurile lui Adrian Păunescu. Acest cântec a fost preluat de multă lume, inclusiv de soliști de folclor, ca și de noua generație – chiar de către copii, care îl cântă și află, astfel, despre personalitatea mareșalului. O altă piesă se numește Inima de la Balcic, pe versurile lui Miron Manega, ce vorbește despre Regina Maria, singura regină a României Mari, care a făcut atât de mult pentru țară. Apoi, am descoperit scrisoarea tulburătoare găsită în ranița unui soldat român mort pe Muntele Șorica, în toamna anului 1918, în Primul Război Mondial, care mi-a inspirat cântecul Nu plânge, maică Românie! Este istoria noastră, cu faptele care s-au petrecut, și trebuie spusă așa cum a fost, și nu cum își doresc alții să o asculte. Toate aceste piese vor fi editate cu tricolorul la vedere și – acum mi-a venit ideea! – discul se va numi chiar așa.
• – Celălalt proiect?
• – Al doilea album va fi de o altă factură, pentru că, zic eu, am mai urcat o treaptă și acest salt se simte în cântecele din componența lui. Am găsit versuri foarte frumoase, ce se cereau a fi cântate, care conferă pieselor un ușor iz ezoteric și foarte multă frumusețe; ca dovadă, una dintre ele a și câștigat marele premiu la un concurs pentru cântece scrise pe versurile unor poeți contemporani.
• – Îți mulțumesc pentru conversație și abia aștept noile tale provocări!
• – Și eu îți sunt recunoscătoare pentru prilejul de a vorbi despre ele.
•  
• Florin Bălănescu