Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Cred în chimia creierului, în anatomia gândurilor stranii

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 11 Iun. 2018
Tableta de Marin IFRIM
Publicat: 11 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

Cred în chimia creierului, în anatomia gândurilor stranii

 

O vorbă din popor spune că niciodată să ”nu te pui cu nebunii”. Eu am avut parte de mulți nebuni și nebune în jurul meu. M-am purtat precum un doctor nebun specializat în nebunie. Singura concluzie, după astfel de întâmplări, a fost aceea că, orice nebun își risipește energiile supravoltate, iese din el însuși pentru a nu se autoaprinde. Nebunii au miros de benzină, de dinamită de tot ce poate arunca aerul mai spre cer. Nu intru în amănunte, nu vorbesc despre sinucideri. Mă miră faptul că Dumnezeu ia mințile unora cu o subtilitate nedezmințită, incontestabilă. Dintr-o dată, femeia care iubește orbește un bărbat se transformă într-o ființă din care susură ură, secundă după secundă. Dintr-o dată, un om normal o ia razna și își lasă pacostea singură căutând doar supraviețuirea. Viața e frumoasă ca oglinda și urâtă ca dosul oglinzii. Nicăieri nu e mai frumos ca în sufletul unei femei cumsecade. Ca să fii iubit, trebuie să ai senzația umilă că ești rănit și că te îngrijește o femeie. Numai femeile aduc blândețe în lume. Eu iubesc din fire toate ”asistentele medicale” din lume, chiar dacă nu prea am fost client al spitalelor. Aceste femei sunt ”mame duble”. Au casă și serviciu cam în același sens. Se ocupă doar de îngrijirea tuturora. Cât suflet larg îți trebuie ca să cuprinzi o astfel de predestinare? Vorbeam despre nebuni. Sintagma e nefirească. Ne buni, adică ceva care nu folosește, ceva care nu e bun. Nu cred în teoriile psihiatriei, în definiții savante și nici în manifestări nebunești pe viu. Cred în chimia creierului. În anatomia gândurilor stranii. Pe vremuri, prin 1980 și ceva, aveam, la un cenaclu local, un nebun. Scria niște versuri care, cel puțin pe mine, mă puneau în cumpănă. Emil Josanu, fost profesor, fost critic literar, poet etc. Venea la mine, în redacția ziarului ”Muntenia”, prin 1991, îmi cerea doar bani de o cafea, mă trăgea de-o parte și îmi spunea: ”Marine, știi că sunt în legătură directă cu extratereștrii. Am făcut o listă. Trebuie să părăsim planeta. Te iau pe tine, pe Călin Ghețu, pe Bebe Țânțăreanu, Dan Dinu și Costel Fieraru. Am deja bilete pentru voi. Vreau să vă salvez”. Îi spuneam că sunt flatat, că nu merităm o asemenea favoare planetară. Acesta era Emil Josanu, o figură exotică lovită la celule de profil. Nu mă pot exprima mai mult decât atât. Acum, în actualitatea zilei, o nebună face sarmale din viața mea. Și are consumatori. Meniul zilei: ”Mâncați-l pe Marin”. Nebunia se ia, se gustă spre dependență. Eu nu sunt autoconsumator de marin fezandat. Dar nici nu pot să nu am milă de nebunii și nebunele din jurul meu. Să fie și pentru ei loc de viață și de veci.

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5