Primit pentru publicare: 6 Nov. 2012
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 6 Nov. 2012
Republicat: 26 Nov. 2017
Procesare și adaptare: Dorina RODU

,,Cultura înseamnă memorie”, o lecție de la care au lipsit ,,poeții”

Recent, cu toții, am auzit de un fapt cultural important și de excepție, care a avut loc la Botoșani, și anume lansarea cărții ,,10 teme de istoria jurnalismului” semnată de dr. Marian Petcu, un apreciat cadru universitar cunoscut mediului academic.

Datorită jurnaliștilor locali (TV ,,TeLeM”, botosaninews.ro), am reținut remarca autorului făcută cu acest prilej: ,,este un gest al meu de a recupera memoria profesiei, jurnalismul tinde să devină o cultură fără memorie, pentru că, de fapt, cultura înseamnă memorie…”
Cred că e ceea ce trebuie reținut – esența: ,,cultura înseamnă memorie”. Este sintagma care spune totul. E ca și cum ar fi enunțată problema fundamentală a unei științe, ca disciplină. Filozofia are de rezolvat ,,raportul dintre materie și spirit – primordialitatea…”, culturologia ca ramură a învățăturii despre om va trebuie să adâncească și lămurească îndeajuns ,,raportul dintre cultură și memorie”. ,,Cultura înseamnă memorie!”.
Sigur, din anumite motive, mă abțin să merg mai departe cu acest comentariu, dar pot să spun că pentru noi, muritorii de rând, aceasta este o lecție. O lecție de la care, de cele mai multe ori, unii lipsesc. E un obicei!
Știu, încă de când eram mic, că ,,a învăța înseamnă a memora”. A păstra în minte noastră anumite fapte, informații, în general, ceea ce ne sensibilizează organele cu funcții perceptive și interpretative, înseamnă a ne cultiva și atunci, pe bună dreptate, ,,cultura înseamnă memorie”.
Așadar, trebuie să memorăm această lecție: cultură nu înseamnă numai un segment al vieții social–culturale, de exemplu, creația literară și percepția ei. Nici măcar ,,suma” mai multor genuri de artă nu înseamnă că numai aceea e cultură sau că definesc pe deplin conceptele, noi ivite, de ,,high culture” și ,,law culture”.
Am mai zis aceasta, pentru că există destule opinii locale, bineînțeles, și izolate, în mod cert, că revista ,,Luceafărul” (Botoșani) nu este o revistă în care prioritare sunt domeniile culturii și educației, așa cum s-a declarat de către fondatori săi, acum aproape patru ani.
Să ne întrebăm, deci, ce ar putea fi atunci când se trudește și se scot la iveală date, fapte, trecute și recente?
Și să răspundem: se răscolește CULTURA, se organizează percepția și se stimulează atitudinea față de viață și muncă…, față de cultură și educație, se organizează MEMORIA și toate acestea le oferim publicului. Asta facem domnilor poeți!
Botoșani,
6.11.2012