DAN BRÂNZEI, ALEXANDRU NEGRESCU – „GEOPOVEŞTI VIITOARE – GEOMETRIE TRANSDISCIPLINARĂ” COLECŢIA BIBLIOTECA DE MATEMATICĂ. EDITURA PARALELA 45, PITEŞTI, 2011 (EDITOR- CĂLIN VLASIE, TEHNOREDACTOR- IULIANA ENE, COPERTA- IONUŢ BROŞTIANU, PREPRESS- MARIUS BADEA)

În cele aproape 350 de pagini, autorii („unul bătrân, gras şi bărbos, celălalt tânăr, slab şi imberb”, cum – cu delicateţe! – se autodescriu) ne prezintă 17 geopoveşti viitoare – geometrie transdisciplinară.
Scrise, cu inteligenţă şi umor, pentru cititori pe măsură(!), „geopoveştile” oferă cadrul adecvat pentru ipoteze ( pe cât de neaşteptate, pe atât de năstruşnice), concluzii, demonstraţii, generalizări. Pentru creativitate. Dar şi pentru …recreere! Insula Paradis, Case Inverse, Giratoriul Acoperit, Imperiul Siliciului, Distribuţii mondiale, Impasul Distribuţiei sunt titlurile câtorva dintre cele mai incitante şi (in)comode geopoveşti.
Şi chiar dacă în prefaţa cărţii i(„Politeţuri Iniţiale”) autorii ne fac unele recomandări şi se dovedesc a fi extrem de generoşi în a (ne) explica – într-un limbaj prietenos şi viu colorat – fiecare cuvânt din titlul cărţii, omit totuşi un lucru esenţial : să ne indice şi „dozajul”. Semnatarul acestor rânduri îşi asumă riscul de a umple acest gol. Implicând participarea activă şi integrală a beneficiarului, este recomandabil ca geopoveştile să fie „consumate” câte una pe zi. De regulă seara, după cină şi fără concurenţa televizorului sau computerului. Altminteri, în doze prea mari (supralicitându-ne intelectul!) ar putea apare efecte adverse. Adică, să nu fim în stare să le (mai) spunem nici prietenilor şi nici duşmanilor, chiar dacă ne-au plăcut sau nu!…
„Mulţumim cititorilor care binevoiesc să şi râdă citind cele scrise de noi. Nu ne supără ideea că ar râde chiar de noi. Poate au şi pornit astfel spre concluzia esenţială, că gemetria constituie o delectare pentru cei inteligenţi” – notează, în finalul „Politeţurilor…”, autorii.
Lucrarea se încheie cu o consistentă listă de „Cuvinte şi abrevieri neobişnuite”. Spaţiul nu ne permite să şi exemplificăm cât sunt de „neobişnuite”, dar vă asigurăm că nu e deloc… glumă! (Căutaţi şi citiţi cartea. Merită!).