Primit pentru publicare: 19 aug. 2016
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 20 aug.2016
Redactor ediție: Olivian IVANICIUC
Editor: Ion ISTRATE

Dan Mihăiescu, prieten al actorului Toma Caragiu și a altor comedianți români, în corespondență cu I.L. Caragiale…

Dan Mihăiescu, n. 5 iunie 1933 – d. 24 ianuarie 2013, umorist și scenarist, regizor, scriitor, a fost un apropiat al actorului Toma Caragiu, căruia i-a scris și regizat multe momente satirice pentru care au rămas în memoria noastră, cum ar fi Așa e în tenis și Fabula.

A murit Dan Mihăiescu, umoristul care a scris texte memorabile pentru Toma Caragiu și Tamara Buciuceanu-Botez, a anunțat pe Facebok, actorul Mihai Bandeac.

Dan Mihăiescu avea 79 de ani, el fiind autorul textelor umoristice cu care Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Tamara  Buciuceanu-Botez ori Radu Zaharescu ne chemau la spectacolelele lor – cum făcuse altădată, mai înainte, Constantin Tănase – scriau ziarele.

De-a lungul carierei sale Dan Mihăiescu a colaborat cu nume mari ale scenei românești, -de televiziune mai ales -, Titus Munteanu, Tudor Vornicu, Valentin Lazarov, lucrul acesta întâmplându-se și după 1989.

“Caragiu mi-a zis că am fost prietenul lui cel mai bun”, a declarat Dan Mihăiescu într-unul din ultimele sale interviuri, publicat în Adevărul din aprilie 2011.

Cum și-a descoperit talentul și caltățile umoristice explică chiar autorul de texte: asistase la o scenă în familia unor prieteni care își pregăteau copilul pentru prima zi de școală, tatăl, mama, bunicii, toți țipau unul la celălalt – “nu uita caietul”,”nu uita penarul”,” nu uita să-i faci un sendviș”, “pune-i și un măr în ghiozdan!”, și în nebunia asta, au plecat cu copilul la școală, numai  că în stradă și-au dat seama că uitaseră acasă ghiozdanul, și atunci, amuzat de o așa întâmplare, mi-am zis, ce ar fi fost dacă uitau și copilul acasă, și după asta a scris un text. Text care a fost văzut de Alexandru Giugaru care avea la radio o emisiune ”Scrisori comice” după Tudor Mușatescu, de data aceasta textul fiind cel a lui Dan Mihăiescu. Textul spus și interpretat de Giugaru a plăcut și Dan Mihăiescu a ajuns umorist, făcător de texte vesele…

La vârsta pe care o avea, 24-25 de ani, el nu se pregătea pentru activitatea de scris, voia să ajungă avocat, dar, printr-o fericită întâmplare, a participat la un concurs literar unde a luat premiul I, și așa, a rămas el fidel presei și scrisului, mai ales că, materialul lui fiind publicat în revista Magazin, a devenit o piesă de teatru cu caracter polițist “Portretul unui necunoscut” în care au jucat nume importante, Octavian Cotescu, Geo Barton, Ioana Bulcă,  care au adus succesul scrisului. După aceea, intrat în televiziune, Dan Mihăiescu a rămas acolo nu mai puțin decât circa 40 de ani.

“Nu există actor de comedie din România care să nu fi fost interpetul scheciurilor mele. Am fost la un eveniment cultural cu Maia Morgenitern, care mi-a zis: “Uite, pentru mine nu ai scris nimic”. Și i-am amintit că și ea jucase într-un scheciu al meu!

Și regreta că marii actori de comedie au murit în plină putere creatoare – Giugaru, Bibanu, Pellea, Brăila, Cotescu, Puiu Călinescu, Cornel Vulpe, Bănică, Vasilica Tastaman, Coca Andronescu…

„Toma Caragiu, spunea Dan Mihăiescu, a fost maestrul monologului, nimeni altul n-ar fi putut să interpreteze textul meu „Șopârla”, cum a făcut el”.

Despre relațiile lui cu actorii își aducea aminte: „Toma, de pildă,  a scris cu mâna lui pe un bilețel, pe care îl păstrez, că am fost cel mai bun dintre prietenii lui. A zis: „Bă, nu am făcut și noi o poză să mă laud cu tine”. „Dem Rădulescu pentru care am scris „Milogul” și alte scheciuri cu care și-a depășit succesele din teatru, cerea publicului să mă aplaude pe mine, nu pe el”.

În anul 2011, în luna martie, a apărut în librării “Spovedania unui umorist”, biografia lui Dan Mihăiescu, scrisă de Annie Muscă, învățătoare. Tot ea a mai publicat în 2008 biografia lui Tudor Vornicu.

“Ar fi o glumă să devin octogenar”, de fapt, tot el îmi spunea: “A fost o glumă că m-am născut”, reda Annie Muscă spusele lui, afirmând și ea: “Dan Grigore Mihăiescu s-a născut în București. S-ar fi putut și la poalele muntelui Vlădeasa, în Magan,comună de geamgii din tată în fiu,dacă Floarea Capotă nu ar fi fost pețită și scoasă la Capitală de chiposul avocat de întreprindere Costin Mihăiescu”.

“Scheciurile  trio-ului Dan Mihăiescu, Octavian Sava și Grigore Pop le știu din copilărie. Am lucrat cu domnul Dan Mihăiescu atunci când am scris biografia lui Tudor Vornicu, a cărei prefață a și semnat-o.  Este primul om   căruia i-am deschis ușa”, a declarat  autoarea, Annie  Muscă.

De la un interviu luat lui de Simona Carmen, redactor Radio-România în 1997 i s-a tras lui Dan Mihăiescu  starea de a fi devenit soțul acesteia, deși era cu 24 de ani mai mare ca ea, după alte două căstorii.

“Aseară, în pat, am vorbit cu soția mea despre căsnicia noastră fericită, despre tinerețea noastră care se confundă cu trecutul și am întrebat-o dacă nu ar fi timpul să avem și noi un copil. A stins veioza și mi-a răspuns: “Ba da,iubitule! N-ai pe cineva?”, făcea o glumă într-un spectacol.

“Stimată Doamnă, Annie Muscă,
După ceva timp și unele ezitări am acceptat interviul propus de dumneata, știind cu cât talent, inteligență și efort ai scris cartea despre Tudor Vornicu. Eforturile  s-au datorat faptului că în anul 1997, în urma unui interviu solicitat de Radio România Actualități, m-am căsătorit  cu frumoasa reprezentantă a instituției solicitantă. Înțeleg că de data aceasta nu e nici un pericol întrucât ești tânără, frumoasă, dar și intens căsătorită, fiind și mama unui copil prezent și cu altul în intenție. Glumesc, firește, dacă te-ai adresat unui umorist”, din apropiere zărindu-se fotografia cu explicația: “Dan Mihăiescu alături de Simona, marea lui dragoste”.
În viața lui a scris zece –cinsprezece cărți, piese de teatru, mii de eseuri de divertisment, a primit premii naționale și internaționale, au scris despre el personalități importante, a fost lăudat, tradus peste hotare  și „în viață”, glumea el. Este cel care a asigurat umorul din programul de revelion a televiziunii române care ne ținea în fața ecranelor.

Cu studii juridice și de jurnalism, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Compozitorilor din România, dar și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, Dan Grigore Mihăiescu a lucrat în presa scrisă și  a ajuns redactor-șef la Divertisment în Televiziunea Română.
I s-a îndeplinit și ultima dorință: “Maestrul a fost incinerat!”, anunța prietenul său, actorul Mihai Bandeac.
Iată și o Scrisoare deschisă către Caragiale scrisă și lăsată de Dan Mihăiescu, ca Adio, înainte de  a pleca dintre noi:

“Stimate  nene Iancule,
           Ambetat  de tristeţe şi turmentat de scumpiri  bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă  enervează când vine vorba  despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi  păstrează actualitatea, că personajele  seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, băgători de seamă. Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule!  Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva  exemple. Matale ştii cât ar costa acum o masă la „Iunion „? Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului  minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu  dacă ai corajul să vii pe jos de la „Iunion ” acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal!
 Dacă  ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la  „Gambrinus ” şi nu te-ai trezi din beţie decât să te  închini.
             Suntem o ţară penală, meştere!
De la parlament la guvern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se  fură. Răcnesc gazetele de  vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte  poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania.  Visează căpşuni.
         S-au  înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: „Cu  prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna  învinge!” Zicea  Nae Ipingescu: „Să nu mai mănânce nimeni din  sudoarea, bunioară, a unuia ca mine sau ca dumneata şi să  şază numai poporul la  masă, că el e stăpân”. Mai mult de jumătate din  popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara . O să zici că le crapă obrazul aleşilor?  Ei, aş!
           Unde este Rică Venturiano cu al lui „Angel radios”?  E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa  Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!
         Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus  pensia la pubelă, de  unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis „Titircă Inimă-rea” e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile. Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa’ borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă  şi canal, fără buleftrică.
Caţavencu  combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind  curat, deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu’,  din negoţul cu maşini furate, alte fapte  necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă  prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri morale şi cinste, care va să zică.
Mădalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească  Europa. Fericiţi că au un de-ai lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns  averi din care să se
îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş’opt. Se fac mafioţi unii pe  ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate  toţi. Dacă nici ei nu s-or  şti între ei?…
Altminteri e „criză teribilă, monşer”. Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica „Năpasta”, promisiunilor guvernului schiţa „1 aprilie”, Justiţiei “Lanţul slăbiciunilor”, vieţii noastră politice-„D-ale carnavalului”, scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei  este  „Scrisoarea pierdută”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O noapte furtunoasă”.

            Bravos  naţiune! Egzistă  nişte unii care zice că suntem ” Ţara lui Caragiale”. Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau parfum. Și  atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el  votează la fel. Într-un
singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.

           În  fruntea soţietăţii  s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit.  Încolo, frică ne e că ne-am născut în România  şi  o să murim în Becalia!

            Dar  să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!
            Un  mațe-fripte, coate-goale, ce-i  este dor de matale !…

            Dan Mihăiescu, ianuarie 2013”

                                 Pentru conformitate, Ion N. Oprea, Iași, 12 august 2016