Florin Săsărman s-a născut la 24 decembrie 1961, în satul Beclean, comuna cu același nume, raionul Bistrița, regiunea Cluj (astăzi, oraș în județul Bistrița-Năsăud). Este căsătorit și are o fiică și un fiu. A absolvit Facultatea de Electromecanică a Institutului de Învățământ Superior din Baia Mare – secția de subingineri și Facultatea de Comunicare și Relații Publice a Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative din București. A compus și interpretat peste 100 de cântece și a susținut sute de concerte în Spania, Italia, Germania, Cehia, Serbia, Polonia, Ucraina, România și Republica Moldova. A fost membru de bază al cenaclurilor „Flacăra” (1984-1985) și „Totuși, iubirea” (din 1990). A fost invitat în numeroase emisiuni de radio și de televiziune și figurează în mai multe publicații și volume de specialitate. A editat albumele „Vitralii” (1994), „Oareunde… pe pământ” (1995), „Locul inimii noastre” (1997), „România din inima mea” (2002), „Seara Crăciunului nost’” (2003), „Buchetul” (2005), „În cetatea împărătească” (2007) și „Muchia de cuțit” (2010), apărând pe compilațiile „Totuși, iubirea” a Cenaclului „Flacăra” – volumul 4 (2007) și „Colindul colindelor” (2012). Este coautorul volumului de interviuri „Taifas cu menestreli” (2015) și autorul filmului documentar „Pecetea Cetății Ciceului” (2021). A lucrat ca redactor la Radio Cluj (1993-2017), unde realizează emisiunea săptămânală de muzică folk „Diligența de Bizanț” (din 1994) și la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” din Bistrița (2017-2021). Este fondatorul și directorul Asociației Culturale „România din inima mea”, organizatoare, anual, a Festivalului-Concurs Național „Bistrița Folk” de la Bistrița (din 2002), și al Întâlnirilor literare „Radu Săplăcan” de la Beclean (din 2003). A fost membru al Biroului Director al Consiliului Mondial Român, organizație a românilor din diaspora (2004-2010). A primit, între altele, Marele premiu pentru debut al Cenaclului „Flacăra” (1984), precum și Diploma de Excelență din partea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor (2007).

Florin Săsărman (compoziții, texte, voce și chitară) este un remarcabil cantautor de muzică folk, care s-a impus prin originalitate, armonie și calitatea versurilor. Despre activitatea sa artistică, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 29 ianuarie 2020, de la domiciliul său din Bistrița.

– Te salut, Florin Săsărman!
– Salutare și ție!

– De câți ani ești pe scenă?
– Pentru prima dată, am apărut în februarie 1978, dar a fost oarecum devreme, fiindcă abia luasem chitara de vreo doi ani. Am fost, însă, remarcat pentru voce și de aceea am și fost invitat în spectacole.

– Așadar, de atunci au trecut peste 40 de ani; ai fi putut realiza mai multe albume?
– Am făcut, totuși, cinci discuri de autor și trei de colinde, dar foarte multe alte cântece s-au risipit, pentru că, nemaicântându-le ani la rând, le-am uitat, iar după câteva dintre ele chiar îmi pare rău. Ar mai trebui un album cu piese proprii, căci mai am câteva compoziții noi, însă încă nu s-a produs declicul care să mă împingă într-un studio de imprimări. Pentru asta, e nevoie de o anumită stare interioară, fiindcă, în momentul în care imprim un disc, dăruiesc lumii o parte din mine și aceea trebuie să mă reprezinte 100%.

– Ai realizat un album întreg pe versurile lui Vasile Voiculescu; de unde slăbiciunea aceasta pentru el?
– Nu e o slăbiciune, ci o tărie. Poezia sa de maturitate, scrisă pe la 60-70 de ani, înainte de a fi deținut politic [1958-1962], a avut o dominantă spirituală, prin care marele poet s-a apropiat de divinitate și de esența umană. Versurile lui te transpun într-o stare de beatitudine și de meditație, în care îți suprimi gândurile și rămâi să contempli măreția cerului, a vieții și a lumii.

– Care sunt temele tale predilecte atunci când creezi un cântec?
– Cred că fiecare dintre noi poartă în el o pecete care se întipărește în primii ani de viață. În cazul meu, această amprentă mi-a fost imprimată în anii petrecuți în copilărie în satul Cristeștii Ciceului [comuna Uriu, județul Bistrița-Năsăud], de lângă Beclean, fiind influențată de familie, de comunitate, de locuri și de neam. Toți purtăm, însă, în noi o pecete, aceeași peste tot, a soarelui care răsare, apoi ajunge la amiază și se pierde în asfințit. În satul meu, soarele răsărea dinspre Munții Rodnei și apunea peste Culmea Ciceului, pe care a fost construită cetatea lui Ștefan cel Mare și a lui Petru Rareș. În esență, cred că de acolo își are izvorul esența mea spirituală, alimentată de lecturile din copilărie, care m-au modelat, pentru că am avut șansa să mă nasc într-o casă cu o bibliotecă foarte bogată. Dar lecturile rezonează cu ceea ce deja există în noi – unele plac unora, iar altele – altora. Temele mele predilecte sunt legate de statornicia vieții tradiționale și de lupta cu tine însuți pentru a-ți descoperi propria ființă.

– Îți mulțumesc pentru dialog și… aștept noul album!
– Și eu îți mulțumesc, iar, dacă te mai ții mult de mine, probabil că-l voi finaliza!

Florin Bălănescu