Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

De la comemorarea Micii Uniri la refuzul de a ne mai iluziona

Primit pentru publicare: 26 Ian. 2020
Autor: Gruia COJOCARU, redactor la Revista Luceafărul
Publicat: 27 Ian. 2020
© Gruia Cojocaru, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

De la comemorarea Micii Uniri la refuzul de a ne mai iluziona

Coborârea înspre rădăcinile neamului românesc, pentru a ilustra momentele care i-au determinat profilul, este un demers natural care tinde oarecum să creeze o Românie normală… Conduita înaintașilor, sacrificiul, diplomația și inteligența poporului, exprimate limpede de elita de la Revoluția din 1848 au fost o ancoră în ființarea noastră – temelie întru Unirea de la 24 Ianuarie 1859, Independența de la 1877 și Marea Unire de la 1918. Firește că nu e o găselniță românească, peste tot în lumea civilizată trecutul este valorificat eficient, adeseori agresiv pe coordonate turistico-economice, pentru a potența energiile naționale ale prezentului.

Privind în această cheie, ne-am aștepta să asimilăm momentul istoric din ianuarie 1859, când s-a realizat Unirea Principatelor Moldova și Țara Românească, prin prisma ideii de coeziune națională și focalizare totală pe proiecte majore: infrastructură, debirocratizare, spitale, cercetare, școli. Decidenții zilei să poarte povara unui destin european consistent, fără demagogie, populism, aroganță…

Ce însă ni se livrează?!… Din Capitala Istorică a României, Municipiul Iași, i-am văzut pe actorii prezentului producându-se în ceas de ianuarie surâzător 2020 – sub cupola lui Traian-hotelul obosit, vegheat de mai tânărul coleg Unirea – într-un spectacol electoral călăuzitor, unde singura miză era conservarea toiagului puterii. A reușit Vodă-Cuza să-i împroprietărească pe țărani, să potențeze energiile națiunii la nivelul mlădițelor, printr-un învățământ aplicat, ori să oprească hemoragia resurselor unei pătrimi din suprafața arabilă a țării?! Bravo lui, asta a fost odată, când patriotismul era pentru oamenii luminați un mod de viață! Astăzi se impune o abordare pragmatică, societatea se construiește  după coordonate prozaice, cu interes pentru ruperea gâtului celui de lângă tine și crăparea țestei vecinului, astfel încât din sângele ivit să înflorească plenar pajiștea maidanului cu peturi, doze de bere și scutece din inima moll-ului…

Avem vreo așteptare mai înaltă? Ne presează în vreun fel moștenirea înaintașilor?! O, nu, noi, decidenții prezentului valorificăm existența într-un soi de carpe diem desăvârșit, vehiculând generos acțiuni de anvergură – precum Autostrada Unirii, care va lega Moldova de Transilvania și Muntenia într-un viitor cunoscut (poate!) de interesele Vesticilor – în timp ce aplaudacii de ocazie, coborâți în mare parte din autobuzele electorale, savurează tușa finală de discurs, binefăcător aducătoare de licoare bezmetică și muzică populară…

Oricâtă ură, zgură și energie negativă am acumula știm că există momente când, dintr-un soi de decență primară, nu avem dreptul moral de a ne manifesta public repulsia, fără o minimă cenzură interioară. Nu putem, de pildă, să-i înfierăm unui preot liturghia pentru că ne-a revoltat un amantlâc spumos al unei fețe bisericești cunoscute. Putem eventual să oferim o mostră de puritanism după, exonerați desigur de povara pietrelor biblice…

Profitând de astfel de considerente, mai marii zilei vor să le atașăm discursurilor bombastice covorul comod al credibilității. Fără memorie, ca-ntr-un parcurs al demenței generalizate, să le legitimăm puterea promisiunilor, fără a le crănțăi în vreun fel aliajul. Așadar, conform afirmațiilor decidenților politici, rostite onest în capitala Moldovei la 24 Ianuarie 2020, faimoasa Autostradă a Unirii se va construi între anii 2021-2027. Aș saluta fără rezerve proiectul dac-am intra în pâine de mâine, cu buldozere, excavatoare, camioane, că iarna (aici și acum) ne e prietenă… Dar peste-un an… sunt kilometri de răzgândeală, cum onorezi ferma promisiune furnizată ieșenilor, dacă alte forțe politice câștigă alegerile locale și parlamentare ale anului 2020 și altă viziune, alte autostrăzi din hârtie creponată se vor impune?!… Nu ne vorbiți de certitudini, onorabililor! Nu vream să invocăm surprizele alegerilor anilor 2004 și 2009…

Deci, putem să acceptăm că veți câștiga încrederea noastră. Nu-i prima oară când am lua plasă, doar trebuie să ungem pe cineva care să ne ducă (iarăși!) cu preșul… Mai departe, care-i garanția că nu vă veți îngriji doar de propria ogradă, când de mai bine de trei decenii ne-ați furat, ne-ați deposedat de resurse, de energie, de viață?!

Fiți decenți, onorabililor, și lăsați-ne măcar dreptul să nu vă mai credem, să vă ignorăm promisiunile de trai bun, iar dacă totuși veți construi ceva durabil și benefic pentru națiunea română, vom ști atunci să vă mulțumim!