Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

DE NEAM CU NOI

DE NEAM CU NOI

 Autor, Artemiza Damian

de neam cu noiSunt nenumărate cazuri, în rândul intelectualilor, când hobby-ul ia forma unei profesii, cu timpul atingând mari performanţe. În sprijinul acestei aserţiuni vin cu un exemplu indubitabil: marele doctor reumatolog ieşean Vlad Bejan, devenit un cunoscut istoric şi un atent politolog, iar cartea de faţă, apărută la Editura „ StudIS”, în colecţia „Ginta Latină”, intitulată: ”Aromânii. De la Macedonia istorică la Macedonia independentă”, stă mărturie de netăgăduit în acest sens. Domnia sa nu este la prima carte de acest gen, mai are în vasta sa „colecţie bibliografică ” vreo câteva volume, tot de factură istorică, scrise cu acelaşi patos şi profesionalism . Puţini sunt istoricii care şi-au îndreptat atenţia şi preocupările ştiinţifice asupra poporului aromân. Să ne amintim, pe timpul comuniştilor, acest aspect era cu totul ignorat, iar când se aducea vorba despre aromâni se amintea doar ca despre un popor balcanic, nici vorbă că ar fi din aceeaşi stirpe cu noi. Doctorul Vasile Bejan aduce argumente serioase în ceea ce priveşte „miracolul aromân”, încercând, pe cât posibil, elucidarea enigmei privind existenţa milenară a acestei etnii în acest spaţiu balcanic, de cele mai multe ori ostil unei convieţuiri normale, accentuând şi ideea că aromânii sunt din acelaşi neam cu noi şi că cele două limbi au un idiom comun. De asemenea, este evidenţiată rezistenţa aromânilor la tot felul de încercări ale popoarelor din jur, în special ale grecilor, şi păstrarea integrităţii ca neam. Secole de-a rândul au fost supuşi la tot felul de încercări de deznaţionalizare forţată, limitându-le libertatea de exprimare şi, chiar de foarte multe ori, exprimarea religioasă. Profesorul Bejan destructurează şi falsa idee că aromânii ar fi greci latinizaţi, care este o aberaţie susţinută de către cei ce nu vor să recunoască această etnie. În carte sunt invocate argumente cât se poate de serioase, fiind citaţi printre alţii Plautus şi Quintilian precum şi grecii antici Platon, Socrate şi alţii. De asemenea, sunt evidenţiate şi rădăcinile istorice ale aromânilor, acest excurs documentar plecând din antichitate până în zilele noastre. Al doilea capitol intitulat „Integrarea Macedoniei în Imperiul Roman. Creştinarea” este la fel de bogat în date şi documente, care atestă prezenţa populaţiei aromâne pe teritoriul Macedoniei, principala lor ocupaţie fiind păstoritul. În ceea ce priveşte viaţa spirituală, aromânii au fost primul popor din Balcani care a primit creştinismul prin apostolul Pavel, cel care a făcut primul drum în misiunea de răspândire a creştinismului în Macedonia. Un capitol important al cărţii îl constituie ,,Stăpânirea otomană în Balcani”, în care este reliefată rezistenţă acestei etnii minoritare în spaţiul balcanic în faţa otomanilor, a modului cum şi-au negociat libertăţile, reuşind să-şi păstreze atât organizarea administrativă cât şi viaţa spirituală, neabdicând nici un moment de la creştinism şi tradiţii. Este menţionat tragicul eveniment survenit prin ocuparea oraşului Moscopole de către turci şi albanezi când foarte mulţi aromâni au fost nevoiţi să emigreze în oraşe din Austro-Ungaria, formând aici adevărate colonii, continuându-şi viaţa în acelaşi mod, conservându-şi în continuare tradiţiile şi preocupările. Contactul cu ţările europene a fost benefic, atât pe plan economic, dar mai ales cultural. Spre sfârşitul secolului XIX aromânii au avut mult de suferit şi din cauza autorităţilor greceşti din Macedonia care s-au opus în permanenţă înfiinţării şcolilor şi bisericilor pentru această minoritate, în acele momente s-a apelat şi la ajutor din partea Guvernului Român. Atât războaiele balcanice cât şi cele două războaie mondiale au lăsat urme adânci în viaţa aromânilor. Să nu uităm că după Primul Război Mondial aceştia au fost dispersaţi în patru state. Conştiinţa de neam este întreţinută cu mult patos de către adevăraţii aromâni, cei care, prin toate mijloacele, încearcă să impună personalitatea acestui minunat popor, să conserve în operele lor spiritul acestei naţii, atât de încercată de-a lungul timpului de tot felul de vicisitudini. Este de ajuns să-i amintim pe povestitorul de mare farmec Dina Cuvata, pe poeta şi prozatoarea Vanghea Mihani-Steryiu şi pe profesorul Hristu Cândroveanu, cel care a consacrat o bogată literatură privind Macedonia independentă. Opera sa surprinde cele mai curente evenimente din viaţa culturală şi socială a aromânilor de pretutindeni, volumul domniei sale intitulat „Aromânii de ieri şi azi”, apărut la Craiova în 1995, readuce în prim plan bogata problematică a unei etnii foarte răspândită în Balcani dar, în permanenţă, ignorată sau privită cu reticenţă de către celelalte popoare cu care au convieţuit sau convieţuiesc.

Cartea de faţă a doctorului şi istoricului Vlad Bejan merită toată atenţia, mai ales pentru faptul că aruncă un fascicul de lumină asupra unui popor înrudit genetic şi spiritual cu poporul român.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5