Primit pentru publicare: 02 aug.2015
Autor: Nicolae MĂTCAȘ
Prezentare: Georgică MANOLE, redactor șef la Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 05 aug.2015

 

SONETE  de NICOLAE  MĂTCAŞ

 

Prof. univ., dr. în filologie, cercetător ştiinţific, poet, publicist, om politic şi de stat.  Născut la 27 aprilie 1940 în comuna Crihana Veche, jud. Cahul, Basarabia. Studii medii în şcoala medie din satul natal (absolvent 1957, medalie de aur). Licenţiat al Facultăţii de Istorie şi Filologie, Universitatea de Stat din Chişinău (1962, diplomă de merit). Studii postuniversitare de doctorat în domeniul lingvisticii matematice, structurale şi aplicate la Universitatea de Stat din Leningrad (1964-1967, teza de doctor elaborată şi susţinută, în 1967, sub îndrumarea prof. R. Piotrowsky). Asistent la Catedra de limba română a Universităţii de Stat din Chişinău (1962-1964); conferenţiar (din 1967), docent (din 1972), profesor  (din 1991), şeful Catedrei de limba şi literatura română (1980-1987) şi al celei de limba română (1987-1993), decan al Facultăţii de Litere (1967-1970), redactor-şef al publicaţiei ”Tânărul învăţător” (1978-1990) de la Institutul Pedagogic de Stat ”Ion Creangă” din Chişinău. Cercetător ştiinţific superior la Institutul de Lingvistică al AŞM (1978-1985). Ministru al ştiinţei şi învăţământului din RM (1990-1994). Militant activ pentru renaşterea naţională a românilor basarabeni. Secretar al Comisiei Interdepartamentale pentru  istoria şi perspectivele dezvoltării limbii moldoveneşti de pe lângă Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM, coautor al proiectelor de legislaţie lingvistică (1988-1989). Expert la Sesiunea a XIII-a fostului Soviet Suprem al RSSM, care a adoptat legile privind conferirea limbii române a statutului de limbă de stat, revenirea acesteia la grafia latină şi funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul republicii. Profesor invitat la Universitatea Bucureşti (1994). Redactor la revista ”Limba Română” din Chişinău (1994-1995). După revenirea la putere a foştilor comunişti deghizaţi în agrarieni (PDAM), i se îngrădeşte accesul la catedra universitară  (căreia îi consacrase peste 30 de ani) pentru « românizarea » învăţământului şi « reetnizarea » (alias « românizarea ») tinerei generaţii de moldoveni, încât  este nevoit să se autoexileze  şi să-şi caute un loc de muncă în Ţară. Expert la Direcţia Relaţii externe a Parlamentului României, consilier la RA ”Monitorul Oficial al României” (1995). Expert la Direcţia Generală pentru Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale, serviciul Românii de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România (1996-2007). Doctor în filologie (1967). Doctor honoris causa al Universităţii ”A.I.Cuza” din Iaşi (1993), professor honoris causa al Universităţii  Bucureşti (1994). Eminent al învăţământului public din RM (1976), eminent al învăţământului superior din URSS (1981). Membru al Uniunii Jurnaliştilor din RM (1980), al Uniunii Scriitorilor din România (1999) şi al Uniunii Scriitorilor din RM (2011).  Ordinul ”Gloria muncii” (1996). Ordinul Republicii (2010). Ordinul Naţional « Serviciul Credincios »  în grad de Mare Ofiţer  (2014).

Debut poetic (1956) în ziarul ”Calea spre comunism” din Cahul. Debut în volum în 1997 (”Surâsul Giocondei”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti). Autor, coautor, redactor, coredactor  a  30 de manuale pentru învăţământul secundar şi superior, elaborări metodice, monografii (“Introducere în lingvistică”(‘în colab.), 1980, 1987, “Lingvistică generală” (în colab.), 1984; “Probleme dificile de analiză gramaticală”, 1978; “Şcoală a gândului. Teoreme lingvistice”, 1982 ; “De la grotesc la sublim. Note de cultivarea limbii », 1995 ; « Coloana infinită a graiului matern. File din marea bătălie pentru limbă », 1990 (în colab.), « Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul », 1998 ; « Româna corectă. Îndreptar de cultivarea limbii » (în colab.), 2000, ; « Calvarul limbii române din Basarabia », 2011 etc.)  şi a peste 250 de articole în probleme de  lingvostatistică, sociolingvistică, gramatică, vocabular, cultură a vorbirii.  A publicat versuri în diverse periodice: ”Literatura şi arta”, ”Limba Română”, ”Viaţa satului”, ”Patria tânără”, ”Glasul naţiunii”, « Spirit românesc » (Republica Moldova); « Arcaşul » (Cernăuţi) » ; « Lumina » (Serbia) ; ”Contemporanul – Ideea europeană”, ”Dacia literară”, ”Revista română”, ”Pro Saeculum”, “Constelaţii diamantine », ”Vatra veche”, ”Paradox”, « Poezia », ”Oglinda literară”, « Curierul de Vâlcea », « Apollon », « Apollon junior », ”Curierul românesc”, “Dacoromania”, « Dor de Basarabia », « Nomen Artis », « Luceafărul » (România) ; ”Destine literare” (Canada) ş.a., în culegeri, antologii: ”Eterna iubire” (Ed. Biodova, Bucureşti, 1999), « Numai în miezul limbii » (Chişinău, 2000) , « 101 poeţi români » (Ed. Biodova , Bucureşti-Chişinău, 2013), ”Iubirea de metaforă” (Chişinău, Universitatea de Stat, 2000), ”Antologia sonetului românesc” de Radu Cârneci (Ed. Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2009), « Poeme creştine româneşti » (Editura Biodova, Bucureşti-Chişinău, 2011), « Poemele iubirii », vol. I-II, « Poemele limbii române » (Editura Biodova, Bucureşti, 2014), “Cartea poeziei – 2014” (Ed. ARC, Chişinău, 2014) ş.a. Volume aparte: ”Surâsul Giocondei” (B., Ed. Didactică şi Pedagogică, 1997), ”Trenul cu un singur pasager” (B., Ed. Didactică şi Pedagogică, 1998), ”Azur” (Ed. Augusta, Timişoara, 2002), ”Câte-s visele, multele…”;”Coloana infinitului” (B., Ed. Pro Transilvania, 2003), ”De-a alba-neagra” (B., Ed. Muzeul Literaturii  Române, 2006), ”Roată de olar. Sonete” (B., Ed. Pro Transilvania, 2008), ”Vernale ploi” (B., Ed. Univers Ştiinţific, 2009), ”Un câmp minat, urcuşul. Sonete ” (B., Ed. Pro Transilvania, 2010); ”101 poeme” (B., Ed. Biodova, 2011); “Altarul arderii de sine. 101 sonete” (B., Ed. Biodova, 2012),  “Ca un Òcnus, damnat. Sonete (volumul II)”, B., Ed . Biodova, 2013, “Socluri statuare. Sonete” (volumul III), B., Ed. Biodova, 2013, «Orfan de chipul meu. Sonete » (volumul IV) ; « Frunză prinsă-n gren. Sonete » (volumul \V);. B., Ed. Biodova, 2014 ; 505 sonete. B., Ed. Biodova, 2015. Despre poezia lui au scris: Mihai Cimpoi, Mihail Dolgan, Anatol Ciobanu, Vitalie Marin, Ion Ungureanu, Nicolae Dabija, Gheorghe Vodă, Anatol Ciocanu, Leo Bordeianu, Ana Bantoş, Veronica Bâtcă, Ion Ciocanu, Ion Iachim, Vlad Pohilă, Elena Tamazlâcaru, Tudor Opriş, Adrian Dinu Rachieru, Victor Crăciun, Aureliu Goci, George Gavrilă, Ioan Mazilu-Crângaşu, Ionela Mengher, Mihai Sultana Vicol etc. Referiri biobibliografice: Enciclopedia marilor personalităţi, vol. V, Fundaţia Realitatea Românească, Slobozia, 2003; Tudor Opriş. Chipuri în bronz: Evocări. B., Ed. Pro Transilvania, 2003;  A. Sasu. Dicţionarul biografic al literaturii române. Piteşti, Ed. Paralela 45, 2006; Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia, 1812-2010, ed. a II-a, Chişinău, 2010; Calendar Naţional 2005. Chişinău, 2004; Maria Cudlenco. Nicolae Mătcaş – Biobibliografie, Chişinău, 2010; Dionis Lica. Clopotul amintirilor durute. Chişinău, 2010; V. Pohilă, V. Matvei. Un fişier vitae aniversar şi Un fişier operae selectiv (ordonat alphabetic). /În cartea: Dionis Lica. Clopotul amintirilor durute, 2010, pp. 189-2000; Vl. Prisăcaru. Străjer la demnitatea verbului/ Revista”BiblioPolis, nr. 1, 2010; Ana Bantoş. Nicolae Mătcaş, îmblânzitorul de cuvinte/ În revista “Limba Română” (Chişinău), nr. 11-12, 2011; Alexandru Bantoş. Nicolae Mătcaş – promotor consecvent al cauzei naţionale/. În cartea: Nicolae Mătcaş. Calvarul limbii române din Basarabia, 2011, pp. 13-18,; Ecaterina Ţarălungă. Enciclopedia identităţii româneşti. Personalităţi (Litera M: Nicolae Mătcaş). B., Litera Internaţional, 2011, ş.a.

 

SONETE

Mai mare bogăție nu-i când ai

Sărac lipit, n-am aur, geep la scară,

Conacuri, mall-uri, yahturi, lainer, card,

Cupoane, conturi, bonă, bodyguard,

Dar am în lume-o mamă și o Țară.

 

Se țin de mine lipsurile scai:

N-am curse gratis, rentă forfetară,

Diurnă, spray, cafele, secretară,

Dar sunt bogat că am în Țară-un grai.

 

Strămoși bogați pe alte plaiuri n-am,

Cum n-am comori ascunse în cămară,

Nici pungile nu-mi dau pe dinafară,

Dar sunt bogat că am în grai un neam.

 

Mai mare bogăție nu-i când ai

Un drag de mamă, Țară, neam și grai.

Cum urlă gloata, aclamând casapul

Dar gloata – vai! – n-o poți decât abduce,

De vrei s-o-nveți, cu calm, urcușul, zborul.

Te-ar vrea, mai musai, răstignit pe cruce,

Chiar dacă-i ești tu – ei – mântuitorul.

 

Nici la liman, din glod, de-o vei răduce,

N-ai sorți. Te-a și luat, pe loc, cu zorul,

Te-amestecă-n tărâțe cu citorul

Și – drept la porci, în albie, in nuce.

 

Talent de ești ori geniu – tot martir,

O țintă-n care toți slomnesc la tir,

Căci nerozia are-un calapod:

Ieși din comun – sfârșești pe eșafod.

 

Cum urlă gloata, aclamând casapul,

Când lama ghilotinei–ți zboară capul!

Îmi iartă, Doamne, vina mea: băsăul…

Să fii un vierme-n sfoara lui – burlăul,

Cimotiei, la refenea, vălăul,

La carul lui de gală tăpălăul

Şi să-i adori, de pómină, bulăul?!

 

Să-ţi niveleze coastele gealăul,

Ţi le fărâme-n cioburi vii ilăul,

Te-ntindă sub picioare ca zăblăul

Şi să-ţi iubeşti ca fratele călăul?!

 

Te meliţe-n pacişe cu ceatlăul,

Să-ţi tragă  brazde roşii răzălăul,

Să-nfigă dinţii-n carne ca dulăul,

Tot nu te pui de price câtu-i hăul?!

 

Îmi iartă, Doamne, vina mea: băsăul

Că nu pot face pace cu călăul.

De unde, taică? Ursu-o ia cu-ncetul

A fost să poarte-al sorții crud blestem:

Între hanger să salte și buldog.

La țanc, un urs a-nchis-o-ntr-un bârlog,

Cu chip c-ar fi salvat-o de harem.

 

Și nu-i mai mare-n lume demagog,

Ce-i s-ar pretinde salvator suprem,

Când, două veacuri stându-i la cherem,

N-o mai slăbește-o clipă din dârlog.

 

La un pahar de votcă ”Gorbaciov”,

Când moș Martin scăpă din mâini dârlogul,

Captiva părăsi-n doi timpi bârlogul,

Crezându-se salvată de istóv.

 

De unde, taică? Ursu-o ia cu-ncetul,

Tot mormăind că-i taie robinetul.

Quo vadis, Kraïna? Mamă tu, RM?

Castanii urc’ spre ceruri candelabre.

În aer – olm de mov-liliachiu.

Memoria se-nfige a burghiu,

Curg pe retine scenele macabre.

 

La frontiere cască-un nou kakiu.

Transpir, răzleț, maimuți cu mutre scabre,

Dăngăluiți cu stele vii, cinabre,

Îmbălsămați în votcă și rachiu.

 

Ivan Putincă – mintea-n loc să-ți steie! –

Nu-i ca Turbincă: votcă, drog, femei.

Lui nu-i tihnește-o singură Crimee:

Lui nu-i ajung o sută de crimei!

 

Quo vadis, Kraïna? Mamă tu, RM?

Spre CSI? Spre NATO? Spre UE?

Ne-a spart fortuna-n două răsuflarea

Eu m-am născut în graiul dulce-al mamei,

M-au legănat și muntele, și marea.

Până la Tisa se-auzea cântarea

Pe mal nistrean crestată-n buza lamei.

 

Ne-a spart fortuna-n două răsuflarea.

Și azi mai sângerează rana dramei,

Când dai, la Prut, umil, uiumul vamei

Să poți să duci la Putna neuitarea.

 

În geana toamnei, când s-a stinge-n zare

Duiosul jalnic țipăt de cocor,

Pe ultim drum mă duceți la culcare

Sub tremur viu de falnic tricolor.

 

Eu m-am născut în România Mare

Și-n România Mare-aș vrea să mor.

N-aș fi, Doamne, sacrileg

Unu-am fost și fost-am una:

Marea, munții, Țara, muma,

Și mai fost-am, pe-al meu plai,

Doar un neam cu-același grai.

 

Unul s-a făcut că plouă

Și m-a sfârtecat în două:

Două țări și două neamuri,

Două limbi și două hamuri.

 

Mă usucă stiblă plânsu-mi

Că-s vecin cu mine însumi.

Cum se-mparte, mă crucescu,-n

Două graiuri Eminescu?

 

N-aș fi, Doamne, sacrileg,

De m-aduni iar în întreg.

La cât de mare ne-a fost așteptarea

Ne doare Nordul și ne doare Sudul,

Ne doare Slobozia și Tighina,

Zefirul mării, boarea, carpatina,

Și râul despărțirii noastre: Prutul.

 

Nu-l poate, grâul, inunda neghina.

Azi Țara-și strânge trupul său, durutul,

Și nu pe scut ne-aduce, ci cu scutul

Stelara oră-a ei, diamantina.

 

Cât ne-a ținut ideea de unire

Și nu ne-a ros cât, josnică, trădarea,

Cât frați am fost în cuget și-n simțire,

 

La cât de mare ne-a fost așteptarea,

Să le sorbim, amici, dintr-o privire

Și râul sfânt, și muntele, și marea.

 

Mai strașnic decât râurile toate

Credeam a ne uni pe veșnicie,

Într-un sărut sudate, mal cu mal.

Când, din senin, vorace, un șacal

Îngurgită o halcă din moșie.

 

La teascu-nstrăinării trași de val,

La cicârâcul fricii – pe vecie,

Ștefánii mei au dat-o pe corcie,

Trădându-și mamă, frate, limbă, șmal.

 

Pe malul unde-un frate dă-n alt frate,

Dă-n colț mancurtul unde-n orice țânc,

La ora judecății de apoi,

 

Mai strașnic decât râurile toate

Și decât fluviile toate mai adânc

E râul care trece printre noi.

Cel mai bogat în patrii om din lume

Am tot schimbat căciula cu ușanca,

Tăind întruna nodul la odgon,

Să-mi apăr țara, zisa, la Țiganca,

S-o-ngrop, de fapt, pe veci, la cot de Don.

 

Trimis, apoi, pe sol străin – afgan -, ca

Să-i apăr teama ei de Pentagon,

Ca astăzi, rece, să-ncălzesc lejanca

‘Nainte de-a porni la maraton.

 

Priviți, acum, în astă viață cum e:

Eu, care-am vrut să-i dau pe țărm taurid

Statuii lui Artemis bun renume,

 

Cu rădăcini de sânge eupatrid,

Cel mai bogat în patrii om din lume,

Cum intru-n lume, jalnic apatrid