Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Denigratorii lui Mihai Eminescu puși în colțul negru al Istoriei…

Primit pentru publicare: 19 Febr. 2021
Autor: Ion N. OPREA, Iași     
Publicat: 19 Febr. 2021
Editor: Ion ISTRATE
© Ion N Oprea, © Revista Luceafărul

Denigratorii lui Mihai Eminescu puși în colțul negru al Istoriei…

              Când, cu ani în urmă nu doar într-o singură revistă, Dilema veche, niște închipuiți ai condeiului, printre ei și Horia Roman Patapievici, fizician, ajuns conducătorul Institutului Cultural Român,  l-au boicotat pe Mihai Eminescu,  am scris și publicat în  Luceafărul mai multe articole în apărarea poetului nostru național…

            Când în 2015, la Editura PIM, Iași,  am tipărit volumul ”Dacii și noi. Comentarii la lucrarea Adevărata obârșie a poporului român de Valeriu D. Popovici-Ursu, în  „Cuvânt de început” la „Dacii și noi” explicam  ce scrisese  Dumitru Manolache în Gardianul, că prin Dacopatia Dan Alexe, ca un rătăcit, respinge dacismul și pe Eminescu, că ar vrea ștergerea din memoria colectivă, anularea elementelor identitare esențiale ale neamului, distrugerea României adevărate, care este chiar  Dacia, cu limba, tradițiile, creștinismul ortodox, biserica deci, morala, școala, familia…” , apoi, că ”Nu Horia Roman  Patapievici care l-a băgat pe Mihai Eminescu la debaraua istoriei, ci Dan Alexe cu Dacopatia și cărțile sale  de la Ed. Humanitas deține recordul în a-l defăima pe Eminescu, marele nostru poet național, scriam în Luceafărul din 14 octombrie 2019.

            Asemenea luări de poziție am găsit  și în Ediția a II-a, revizuită și continuată, ”Domnule Președinte”, epistolare, carte de Virgil Răzeșu, care într-o  scrisoare către președinte, pe când în această demnitate trona  Traian Băsescu, p. 74, redă pasaje din ce Horia Roman Patapievici, încurajat de acesta, în calitatea amintită, putea rosti, fără rușine măcar:

     …Ați mai auzit pe careva să spună că „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei, o umbră fără schelet, o inimă ca un  cur, fără șira spinării?” . Că românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă…de după  fierul înroșit  care a însemnat-o … un popor cu substanță târâtă?”. Ori  că „limba română este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături?”. Că „în toată istoria noastră a urinat peste noi cine a vrut?”. N-ați auzit oare despre „puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc?” exprimată de individul cocoțat unde nu are ce căuta?. Nici de credința că…„cu o educație pur românească nu poți face nimic”, ca să termin cu mostra de antiromânism autentic și dușmănos: „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană”.

          Auziți, să ne debarasăm de Eminescu!,  spus de cel investit cu titlul de conducător al Institutului Cultural Român care, fără a spune cum, a cheltuit banii României, ponegrind-o în LUME!

            Și, tot din Virgil Răzeșu, Piatra-Neamț, tot din „Domnule Președinte”, partea a II-a, 16 aprilie 2020  p.175, despre  ce însamnă tragerea de mână de către alții. I se reamintea președintelui, cum, ținând seamă că în 1989, declarat de  UNESCO,  „Anul Eminescu”,  că se împlineau 130 de ani de la moartea lui, iar în anul următor, 1990, se împlineau 140 de ani de la nașterea lui, monetăria Leningradului, deci rușii, au bătut  în 1989 o rublă, pe avers cu efigia, numele întreg, Mihail Eminescu, semnătura și anii nașterii și morții poetului, pe revers stema URSS și anul 1989, pe muche scris „odin rubli”, o rublă, de două ori, o rublă cu un tiraj de două milioane de bucăți, 10% din ele de o calitate specială, pentru  muzee și colecționari.

           Ce au făcut rușii în acei ani, românii au realizat mult mai târziu, chipul marelui poet a apărut pe bancnota de 500 lui, când leul nostru era, ca și azi, în mare și prăpăstios picaj, lecție învățată și aplicată târziu, fără ca președintele și sfetnicii lui, neprofesioniști, să se comporte receptiv.

              În același spațiu,p.175-177, Virgil Răzeșu mai redă un lucru foarte important, că, cinstind pe Mihai Eminescu și memoria sa, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România  a acordat recent Premiul caricatural „MĂTRĂGUNA” unora dintre detractorii marelui poet, cu texte care le impută blasfemia, despre aceasta culegem și redăm ce a scris presa:

          Premiile „Mătrăguna”

                 Am ales această denumire pentru conotația malefică și otrăvitoare a plantei în etosul popular, nu pentru virtuțile ei vindecătoare (e cunoscută și sub denumirea de „Belladonna”). „Laureați” ai acestor „premii” la această primă ediție (în cadrul celei de-a opta ediții a Premiilor „Eminescu Ziaristul”) au fost: Horia Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Dan Alexe, Lucian Boia, Cristian Tudor Popescu și Ioana Bot.

Horia Roman Patapievici

               Moștenitor al unui nume din elita comunistă, „filosoful cu papion” Horia Roman Patapievici a făcut una dintre cele mai grave erori în judecarea lui Eminescu, prin acel neinspirat articol din 2002, „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, în care și-a permis riscul unor cuvinte care-l vor condamna în veci: „Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeşte a nu fi decât o cultură de sincronizare. Ea încă nu îşi permite să nu fie în pas cu modele”… Cuvinte pentru care UZPR îi acordă Premiul „Mătrăguna”.

Mircea Cărtărescu

               Poet cu o notorietate gonflată prin marketing, poetul/scriitorul/publicistul Mircea Cărtărescu, unul din corifeii paradigmei „Dilema”, a redus personalitatea lui Eminescu la imaginea caricaturizată a unui „Titi cel păros”, la faptul că era mic de statură și avea platfus etc., ilustrând perfect cuvintele eminescologului Bogdan Duică: „cel care numără bubele unui geniu seamănă cu cel care caută în excrementele unui sfânt”. UZPR îi „răsplătește” aberațiile anti-eminesciene cu un premiu „Mătrăguna”.

Dan Alexe

               O formă extremă de iconoclasm o întâlnim la Dan Alexe, autorul mizerabilei cărți „Dacopatia și alte rătăciri românești”. Nevoia sa de denigrare, dacă nu e o misiune de mercenariat, este patologică, ba chiar scatologică și se orientează, de regulă, spre domeniul sacralității. După ce, în cartea amintită, a afirmat, de pildă, despre Călușari, că sunt „o confrerie homosexuală inițiatică”, merge mai departe și face un spectacol mediatic scabros, în care Eminescu și Creangă apar, în filmul „Un bulgăre de humă” al lui Nicolae Mărgineanu, ca doi homosexuali. Ba a scris și o piesă de teatru, „Eminescu la Creangă”, în care insinuează același lucru. Cu alte cuvinte, Dan Alexe vede peste tot homosexuali, încât stai și te întrebi dacă nu cumva chiar el este gay și simte nevoia ca și alții să fie. Și i-a găsit tocmai pe Eminescu și Creangă. Iconoclasm scatologic s-ar putea numi exhibiționismul cultural al lui Dan Alexe. Pentru care UZPR îi oferă un premiu „Mătrăguna”.

Lucian Boia 

            Un detractor al lui Eminescu este și Lucian Boia. El are un adevărat program de demitizare a tot ce trecerea timpului a sacralizat în cultura și istoria românilor. I-a dedicat lui Eminescu și o carte, intitulată „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea şi desfacerea unui mit”, apărută la Editura Humanitas în 2015. Ca și Patapievici, are aceeași perspectivă asupra actualității gândirii eminesciene: „Să nu exagerăm, cum spun unii, că Eminescu are o privire foarte modernă asupra naţiunii. Lucrurile sunt de înţeles în epocă. Însă, greşeala care s-ar face este să spunem că ele sunt cât se poate de potrivite şi astăzi, că e cât se poate de actual”.

                  Lucian Boia își susține pledoaria fără să aibă o documentare măcar de nivel mediu. Astfel, într-un interviu acordat după apariția cărții, făcea afirmații total aberante: „Eminescu gazetarul a fost destul de puţin citit la vremea respectivă”, sau: „Trebuie să avem decenţa să constatăm că ideologia asta a lui de secol XIX nu mai corespunde cu valorile, caracteristicile lumii de astăzi”. Merită un premiu „Mătrăguna”!

Cristian Tudor Popescu 

              Cunoscutul jurnalist și „vector de opinie” suferă, în general de sindromul isteriei în fața perfecțiunii (sindromul anti-Pieta). În privința lui Eminescu, are însă o atitudine cel puțin sofisticată: el îl denigrează pe poet lăudându-l. Adică, după ce face, la un post de televiziune, afirmația șocantă că Eminescu era ateu, îi enumeră calitățile carteziene ale gândirii, anvergura culturală, atitudinea civică, patriotismul, virtuțile jurnalistice etc. Afirmația privind „ateismul” poetului o enunță cu un aplomb sacerdotal care mai că te-ar strivi, dacă nu și-ar ilustra aserțiunea cu un fragment din „Împărat și proletar”. Mai exact cu un fragment din discursul proletarului, pe care Cristian Tudor Popescu îl asimilează cu gândirea lui Eminescu însuși. E puțin probabil că „vectorul de opinie” CTP n-ar fi citit toată poezia. Și, mai ales, că n-ar fi înțeles-o. Știe însă că majoritatea telespectatorilor n-au citit decât ce au învățat la școală și pe această secvență curriculară își construiește tot discursul. Adică manipularea – căci de manipulare e vorba – prin care „beneficiarul” discursului său asociază multitudinea calităților lui Eminescu cu ideea de ateism. Iconoclasm sub acoperire s-ar putea numi această formă de denigrare. Pe care o „recompensăm” cu un premiu „Mătrăguna”.

Ioana Bot

          Deși a îngrijit ediţia „Versuri din manuscrise“, alături de Cătălin Cioabă, Ioana Bot nu agreează poezia lui Eminescu, pe care continuă să o considere o poezie minoră, pentru elevii de gimnaziu. Pe de altă parte, opera lui Eminescu e pusă sub semnul nebuniei, încă din tinerețe. În privința conspirației împotriva lui Eminescu și moartea sa ca urmare a acestei conspirații, Ioana Bot are următoarea apreciere: „Fiecare crede ce vrea. Unii cred că Iisus a fost român sau dac. Alţii – că pe Eminescu l-au asasinat duşmanii. Evident, duşmanii poporului român. În acest ton al discuţiei, eu prefer să cred că pe Eminescu l-au răpit extratereştrii care, oricum, se pare că vizitează des cu farfuriile lor meleagurile binecuvântate româneşti şi că ne va fi redat, în glorie, când vom ajunge să îl merităm cu adevărat […]. Şi le-aş sugera celor de la NASA să angajeze urgent eminescologi pentru viitoarele lor expediţii”. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România îi oferă și ei o „Mătrăgună”.

UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Departamentul de Comunicare

               De reținut, în UZP, 2019, publicație editată de UZPR, la Adunarea Generală anuală, ca și la Seratele „Eminescu, jurnalistul”, nici  la Gala Premiilor pe anul 2018, pe secțiuni, n-am întâlnit aspecte cu cei distinși cu trofeul Mătrăguna, probabil ar fi roșit și au evitat prezența în plen, dar păcat!

              Ion N. Oprea, Iași, 19 februarie 2021.